ICCJ. Decizia nr. 3588/2008. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3588/2008
Dosar nr. 293/45/2008
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 239/45/2007 (4 mai 2007), reclamanta SC S.S. SRL Bucureşti a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.
Se solicită respingerea cererii de chemare în judecată prin care SC S.P. SA solicită plata sumei de 70312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6170 DOLARI S.U.A. cu titlu de dobândă legală, a dobânzii legale calculate de la data cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a debitului şi a cheltuielilor de judecată.
Se invocă în drept dispoziţiile art. 364 lit. c) şi i) C. proc. civ.
Un prim motiv vizează nelegala compunere a instanţei arbitrale apreciindu-se că în cauză este aplicabil textul art. 345 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., se susţine că instanţa arbitrală nu a luat în considerare apărările sale de fapt şi de drept şi a interpretat în mod eronat şi voit părtinitor documentele depuse la dosarul cauzei.
Pârâta SC S.P. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Prin decizia nr. 880 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia greşitei compuneri a instanţei de judecată invocată de SC Ş.P. SA Paşcani, prin apărător.
A admis acţiunea în anulare formulată de SC S.S.T.E.I.C.O. SRL Bucureşti a hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunţată la data de 5 februarie 2007 în dosarul nr. 20/2006 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, hotărâre pe care o anulează.
A respins excepţia nelegalei constituiri a tribunalului arbitral, invocată de pârâta SC S.S.T.E.I.C.O. SRL Bucureşti.
A respins acţiunea formulată de reclamanta SC Ş.P. SA Paşcani în contradictoriu cu pârâta SC S.S.T.E.I.C.O. SRL Bucureşti, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 70.312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6.170 DOLARI S.U.A., cu titlu de dobândă legală aferentă debitului, a dobânzii legale aferente debitului de 70.312 DOLARI S.U.A., începând cu data cererii de chemare în judecată şi până la achitarea debitului.
A obligat pe SC Ş.P. SA Paşcani să plătească SC S.S.T.E.I.C.O. SRL Bucureşti suma de 4.446,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că instanţa competentă a soluţiona acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale este instanţa judecătorească imediat superioară celei care ar fi fost competentă să judece fondul litigiului, adică fie tribunalul, fie curtea de apel, în raport cu valoarea pretenţiilor.
Având în vedere aceste reguli menţionate mai sus, se constată că acestea îi conferă caracterul unei căi de atac, exercitate în condiţiile arătate, împotriva unei hotărâri definitive.
Caracterul special al desfiinţării hotărârii arbitrale prin acţiunea în anulare, concepută a fi, deci, o cale de atac, şi nu o acţiune propriu-zisă de soluţionare a litigiului dintre părţi, poate fi dedus şi din reglementarea controlului judiciar căruia îi este supusă hotărârea judecătorească ce se pronunţă în acest caz.
Astfel, asigurându-se şi în această situaţie realizarea principiului dublului grad de jurisdicţie, soluţia pronunţată în exercitarea acestei căi de atac, acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, poate fi atacată numai cu recurs (art. 366 alin. ultim C. proc. civ.).
Având în vedere valoarea litigiului, acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, este de competenţa Curţii de Apel Iaşi şi trebuie soluţionată într-un complet format din 3 judecători.
Analizând motivele acţiunii în anulare instanţa a constatat că, în speţă, hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu „încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispoziţii imperative a legii”, motiv ce se circumscrie dispoziţiilor art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 41 din 16 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de SC S.P. SA şi a casat decizia comercială nr. 880 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru nelegala compunere a completului de judecată.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 293/45/2008 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 3 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins acţiunea în anulare formulată de SC S.S. SRL Bucureşti împotriva hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, hotărâre pe care o păstrează şi a obligat SC S.S. SRL Bucureşti să plătească SC S.P. SA suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea a constatat că prin art. 35 din contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995, părţile au stipulat că, în cazul nesoluţionării pe cale amiabilă, litigiile vor fi de competenţa Comisiei de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Iaşi.
Potrivit art. 9 pct. 5 C. proc. arbitrală al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă CCI Iaşi litigiul este soluţionat de trei arbitri doar atunci când părţile au prevăzut această împrejurare în clauza arbitrală.
Cum nu există nici o menţiune în acest sens, în mod corect tribunalul arbitral a respins excepţia nelegalităţii constituirii acestuia.
Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 341 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 345 alin. (2) C. proc. civ. (în sensul aplicării dispoziţiilor generale cuprinse în codul de procedură civilă cu referire la chestiunea în cauză), deoarece tribunalul arbitral a reglementat „procedura de urmat” [(art. 341 alin. (3) C. proc. civ.)].
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv pentru care s-a solicitat desfiinţarea hotărârii arbitrale încadrat la art. 364 lit. i) C. proc. civ., „hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii”, Curtea a reţinut că, criticile formulate de reclamantă se referă la stabilirea situaţiei de fapt şi la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive şi nu la încălcări ale ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Constatându-se a nu fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 lit. c) şi i) C. proc. civ., Curtea a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, acţiune formulată de reclamanta SC S.S. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SA, hotărâre pe care o păstrează.
Împotriva aceste sentinţe a declarat recurs SC S.S. SRL Bucureşti invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii în anulare şi în consecinţă respingerea cererii de chemare în judecată formulată de SC S.P. SA, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa nu a arătat niciunul din motivele care i-au format convingerea în pronunţarea soluţiei; că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ. şi în aceste condiţii tribunalul arbitral a fost nelegal constituit; că în susţinerea motivului prevăzut de art. 364 lit. i), s-au invocat prevederile art. 16, 17, 18, 30 şi 31 din contractul de comision încheiat între părţi şi dispoziţiile art. 1073 C. civ.; că atât tribunalul arbitral cât şi instanţa care a judecat acţiunea în anulare au considerat în mod greşit că obligaţia contractuală a societăţii recurente este una de rezultat şi nu de diligenţă, că greşeala rezultă din interpretarea parţială a art. 31 din contractul de comision şi că potrivit prevederilor art. 16, 17, 18 din contractul de comision recurenta şi-a asumat o obligaţie de diligenţă, respectiv de a asigura comunicarea dintre furnizorul la export şi beneficiatul extern, respectiv de a realiza operativ expedierea documentelor aferente livrărilor şi de a interveni la client pentru plata operativă a mărfurilor livrate; că recurenta şi-a îndeplinit cu bună-credinţă obligaţiile asumate şi a făcut toate demersurile necesare pe lângă partenerul extern pentru a-l determina să achite sumele datorate, în acest sens fiind corespondenţa cu partenerul străin şi cu intimata-reclamantă, că răspunderea faţă de clientul extern pentru deficienţele calitative ale produselor executate şi livrate aparţine în totalitate vânzătorului SC S. SA în baza raportului obligaţional direct existent între aceştia; că din înscrisurile de la dosar rezultă fără echivoc că SC S. SA şi-a recunoscut în mod direct culpa; că în motivarea hotărârii instanţa nu a luat în considerare faptul că în contractul de livrare la export au fost inserate clauze privitoare la reclamaţii din partea beneficiarului extern; că intimata nu a demonstrat că sumele pretinse sunt certe, lichide şi exigibile; că intimata nu a detaliat modul de calcul al sumelor pretinse şi că nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate pentru promovarea acţiunii în daune.
Intimata SC S.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de SC S.S. SRL BUCUREŞTI.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, instanţa procedând la analizarea acţiunii în anulare dedusă judecăţii raportat la motivele invocate de SC S.S. SRL BUCUREŞTI întemeiate pe dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. c) şi i) C. proc. civ., a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
Instanţa a interpretat corect prevederile art. 35 din contractul de comision nr. 4626/1995 şi prevederile art. 9 pct. 5 din Codul de procedură arbitrală al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Iaşi apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat acţiunea în anulare şi pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin reiterarea situaţiei de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul acţiunii în anulare.
Se constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale art. 364 lit. i) ultima teză invocată de recurentă nu se includ criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii independent de situaţia de fapt stabilită.
În cauza de faţă nu se constată încălcarea unei dispoziţii imperative a legii în sensul celor mai sus arătate.
Nerespectarea dispoziţiilor convenţionale, contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995, nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Relaţiile contractuale dintre părţi fiind guvernate de principiul libertăţii de voinţă vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs şi de la care părţile pot deroga.
Deci nerespectarea şi interpretarea greşită a prevederilor contractuale coroborat cu dispoziţiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.
Criticile aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite şi se vor respinge.
În consecinţă, pentru motivele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de SC S.S. SRL BUCUREŞTI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.S. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 3 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3598/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
