ICCJ. Decizia nr. 3736/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3736/2008
Dosar nr. 5842/1/2007
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, reclamanta A.N.A.R. – D.A.M. – Târgu Mureş, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâtelor SC T.P.G. SRL Bucureşti şi S.A.R.I.A. SA - A., la plata sumei de 5.000.000.000 lei Rol, reprezentând creanţe de recuperat şi la plata sumei de 741.750.000 lei, penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 81 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 7201 C. proc. civ. şi a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în baza contractului de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, încheiat între reclamantă şi pârâta SC T.P.G. SRL Bucureşti, pârâta s-a obligat la recuperarea de creanţe pentru facturile care nu au fost încasate prin efort propriu de către reclamantă, aprobate de serviciul decompensare din cadrul I.M.I. al M.I.C.
Pârâta SC T.P.G. SRL Bucureşti a preluat ca efect al compensării, contravaloarea sumei de 5 miliarde lei, emiţând factura nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003 către reclamantă, pe care urma să o achite conform contractului nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003. Prin contractul de prestări servicii încheiat, s-a constituit de către prestatorul SC T.P.G. SRL, garanţia de risc financiar pentru neplată, conform contractului de asigurare facultativă de garanţie încheiat cu S.A.R.I. Argeş – A. SA Piteşti.
A mai reţinut instanţa fondului că pârâta SC T.P.G. SRL Bucureşti nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată asumată prin contract, iar potrivit dispoziţiilor art. 16 şi 17 din contract, urmează să răspundă contractual, având în vedere şi dispoziţiile art. 969 C. civ. În ceea ce priveşte obligaţia asiguratorului, aceasta derivă din contractul de asigurare încheiat, astfel încât pârâtele au fost obligate în solidar la plata sumei de 5 miliarde lei şi 741.750.000 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC O.A. SA Piteşti, iar prin decizia nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul eliminării dispoziţiilor menţionate în alin. (2) – (4) din hotărâre şi a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 1 din contract, obiectul acestuia îl constituie recuperarea de creanţe pentru facturile neîncasate prin efort propriu de către reclamantă, deci vizează debite ale unor terţi şi nu vreo datorie a reclamantei către SC T.P.G. SRL Bucureşti.
Valoarea totală a creanţelor cedate este de 5.000.000.000 lei, însă SC T.P.G. SRL Bucureşti nu a făcut nicio dovadă a achitării integrale a fiecărei creanţe, aşa cum prevede art. 13 alin. (2) din contract, astfel că nu există nicio justificare contractuală sau legală pentru emiterea facturii nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003. A mai reţinut instanţa de apel că factura emisă de SC T.P.G. SRL Bucureşti a participat la circuitul de compensare, iar reclamanta i-ar fi achitat pârâtei suma de 5 miliarde lei, fără nicio bază legală, astfel încât, emiterea facturii în discuţie s-a făcut în afara cadrului contractual.
S-a mai reţinut că în fapt, contractul încheiat între reclamantă şi pârâta SC T.P.G. SRL Bucureşti nu a produs efecte între cele 2 părţi, deoarece nici una nu şi-a îndeplinit obligaţiile, respectiv reclamanta nu a făcut dovada că ar fi cedat creanţe şi pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi recuperat vreo creanţă. Faţă de aceste considerente, instanţa de control judiciar a constatat că acţiunea este nedovedită cu privire la raportul juridic dintre reclamantă şi pârâta SC T.P.G. SRL Bucureşti.
În ceea ce priveşte raportul juridic dintre reclamantă şi asigurator, curtea de apel a reţinut că acesta ar fi fost aplicabil numai în situaţia în care SC T.P.G. SRL Bucureşti ar fi recuperat creanţele cedate fără a preda apoi banii reclamantei şi că nedovedindu-se în nici un fel executarea contractului, nu se justifică activarea contractului de asigurare.
Împotriva deciziei nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A.N.A.R. –D.A.M. – Târgu Mureş care, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de SC O.A. SA şi menţinerea în totalitate a sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a depăşit limitele stabilite prin cererea de apel, având în vedere că deşi numai SC O.A. SA a declarat apel, prin pronunţarea deciziei atacate, instanţa a eliminat şi dispoziţiile aplicabile pârâtei SC T.P.G. SRL Bucureşti.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, ceea ce duce la concluzia neînţelegerii de către instanţă a problemei de fond, respectiv neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, duce la angajarea în solidar a răspunderii contractuale a asigurătorului.
Cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa, trecând peste voinţa părţilor din contract şi neobservând situaţia de fapt, respectiv împrejurarea că neîndeplinirea unei obligaţii contractuale atrage răspunderea contractuală şi implicit răspunderea asigurătorului, a motivat soluţia pronunţată pe raporturi juridice străine de obiectul dedus judecăţii şi pe raţionamente contrare logicii judiciare şi probatoriului administrat.
În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995, în sensul că neîndeplinirea de către SC T.P.G. SRL a obligaţiilor contractuale, duce automat la angajarea răspunderii asigurătorului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Având în vedere că recurenta a pus în discuţie în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Înalta Curte va reţine spre examinare criticile formulate.
Astfel, după cum rezultă din actele dosarului, se constată că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reclamanta A.N.A.R. – D.A.M. – Târgu Mureş, ar fi emis factura nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003 în valoare de 5 miliarde lei, factura în discuţie fiind emisă de către SC T.P.G. SRL şi nu de către reclamantă. Totodată, s-a reţinut în mod greşit de către instanţa de control judiciar că activarea contractului de asigurare ar fi fost posibilă numai în situaţia în care SC T.P.G. SRL ar fi recuperat creanţele cedate fără a preda apoi sumele încasate reclamantei. Or, se constată că obiectul contractului de asigurare este tocmai acoperirea de către asigurător a riscului de neîncasare a creditului şi a dobânzilor aferente de către asigurat, din contractul de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003 şi nu are nicio relevanţă împrejurarea că SC T.P.G. SRL ar fi recuperat sau nu, creanţele cedate.
Faţă de considerentele ce preced, se constată a fi întemeiată critica formulată în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la critica formulată în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora asigurătorul are obligaţia despăgubirii persoanei păgubite, în situaţia în care paguba nu a fost acoperită de asigurat.
Având în vedere dispoziţiile legale sus citate şi obiectul contractului de asigurare, respectiv acoperirea de către asigurător a riscului de neîncasare a creditului şi dobânzilor aferente de către asigurat în favoarea beneficiarului din contractul de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, se constată că în adevăr, faţă de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către SC T.P.G. SRL, instanţa de fond a reţinut în mod corect că se impune angajarea răspunderii asigurătorului şi obligarea acestuia, în solidar, la plata sumelor solicitate.
Faţă de considerentele ce preced, se constată că şi această critică se dovedeşte a fi întemeiată.
În ceea ce priveşte critica formulată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată a fi neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de apel, s-a solicitat modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, nu se poate reţine împrejurarea că instanţa ar fi acordat mai mult decât s-a cerut.
Referitor la critica formulată în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată, de asemenea, că este neîntemeiată, având în vedere că deşi instanţa a reţinut că respectivul contract nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003 nu şi-a produs efectele, aceasta nu conduce automat la concluzia că ar fi schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Cu referire la celelalte critici formulate, este de reţinut că acestea nu se impun a fi analizate, întrucât vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei pronunţată în apel.
Chestiunile privind aprecierea probelor, respectiv concluziile raportului de expertiză nu pot fi examinate întrucât recursul în această reglementare nu are caracter devolutiv şi prin urmare, nu-şi propune să examineze împrejurările de fapt, întrucât acestea fac obiectul analizei instanţelor ce potrivit legii pot face analiza fondului pricinii.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.N.A.R. –D.A.M. – Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC O.A. SA Piteşti, împotriva sentinţei nr. 81 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3737/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
