ICCJ. Decizia nr. 3737/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3737/2008
Dosar nr. 405/42/2006
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1695 din 21 noiembrie 2005, a respins cererea formulată de reclamanta SC M. SA Târgovişte (fostă SC C. SA Târgovişte) cu sediul social în Târgovişte judeţul Dâmboviţa în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Mediaş cu sediul social în Mediaş judeţul Sibiu, pentru obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei şi dobânda legală până la data plăţii efective.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că pârâta a depus la dosar copia sentinţei penale nr. 366 din 26 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 8562/2002, din care rezultă că SC M. SA a sesizat Poliţia municipiului Sibiu, la data de 23 august 2002, despre faptul că Ş.C.D. a ridicat marfă în perioada februarie – august 2002 pentru plata căreia a emis mai multe file CEC fără acoperire bancară.
Conform adresei nr. 9550/ P din 31 octombrie 2002 a Poliţiei municipiului Sibiu rezultă că în urma cercetărilor privind pe numitul Ş.C.D. s-a stabilit că marfa ridicată de acesta de la SC C. SA Târgovişte în valoare de 850.000.000 lei nu a fost predată către SC M. SA, ci a fost revândută de acesta altor societăţi comerciale.
La cererea reclamantei s-a admis efectuarea unei expertize contabile prin care, după verificarea documentelor contabile ale ambelor societăţi, să se stabilească dacă marfa despre care se pretinde de aceasta să fi fost livrată a intrat în patrimoniul pârâtei.
Raportul de expertiză a concluzionat că deşi în soldul contului „clienţi-analitic”al SC C. Târgovişte, SC M. SA Mediaş figurează cu suma de 839.860.156 lei neîncasată, în evidenţa pârâtei nu figurează decât suma de 366.987.670 lei care reprezintă marfă intrată în societate, sumă ce a fost achitată prin compensarea obligaţiilor reciproce aşa cum rezultă din procesul verbal de compensare nr. 4965/28 noiembrie 2002.
Potrivit principiului „electa una via”, reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său prin constituirea de parte civilă în dosarul penal în care inculpatul este Ş.C.D., dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat şi de reclamantă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 69 din 27 martie 2008, a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamanta SC M. SA Târgovişte împotriva sentinţei nr. 1695 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, fiind preluate în principal toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M. SA TÂRGOVIŞTE (fosta SC C. SA) care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desfiinţarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu acordarea de cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în cauză nu poate fi reţinută aplicarea principiului „electa una via”, deoarece în dosarul penal având ca obiect plângerea penală formulată de SC C. SA împotriva inculpatului Ş.C.D. şi părţii responsabile civilmente SC M. SA nu există o hotărâre care să fi soluţionat definitiv şi irevocabil acest proces penal. Mai mult, există posibilitatea recunoscută de art. 20 C. proc. pen., de a se promova pentru valorificarea pretenţiilor civile o acţiune separată împotriva SC M. SA.
Intimata-pârâtă SC M. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC C. SA a solicitat obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei, compusă din:
- 839.860.156 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată şi neachitată;
- 494.634.033 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data scadentă a fiecărei facturi până la data de 31 decembrie 2004;
- dobânda legală aferentă debitului, în continuare, până la data plăţii efective;
- 38.455.084 lei taxa judiciară de timbru şi
- 50.000 lei timbru judiciar.
Din verificarea documentaţiei existente, rezultă că prin sentinţa penală nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii Ş.C.D. şi G.P.I. şi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC C.E.C. SRL şi SC C.E.C. SRL la plata sumei de 89.986,07 lei către partea civilă SC M. SA TÂRGOVIŞTE.
Tot prin aceiaşi hotărâre judecătorească s-a mai dispus şi respingerea acţiunii civile formulate de către SC M. SA TÂRGOVIŞTE împotriva SC M. SA Mediaş.
Ulterior, Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 28 din 7 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4253/2004, a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi partea civilă SC C. SA Târgovişte, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la nr. 2621/R/2005.
În considerentele atât ale sentinţei penale nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu cât şi ale deciziei penale nr. 218/12 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, s-a reţinut că s-a impus respingerea acţiunii civile formulate de către SC M. SA TÂRGOVIŞTE împotriva SC M. SA Mediaş, constatându-se că inculpatul Ş.C.D. a ridicat marfa pe baza unor delegaţii emise de SC M. SA, însă aceste delegaţii nu au fost date de respectiva societate pentru a ridica mărfuri de la SC C. SA Târgovişte şi nu au fost semnate în fals de către inculpat. Or, în aceste condiţii nu s-a putut considera că inculpatul ar fi prepusul SC M. SA Mediaş, care nici măcar nu a recepţionat vreodată mărfurile ridicate de către inculpat.
Din perspectiva celor expuse anterior, apare de necontestat că persoana fizică posedând capacitate deplină de exerciţiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile civile fie prin exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acţiunii civile în afara procesului penal, la instanţa civilă.
Pentru buna desfăşurare a procesului penal, dreptul de opţiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracţiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acţiunii civile, nu o poate părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăseşte cale aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obţine repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracţiune.
De la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune, există şi unele excepţii, când partea civilă poate părăsi procesul penal şi poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost suspendată, precum şi în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau când instanţa a lăsat nerezolvată acţiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speţă.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC M. SA TÂRGOVIŞTE (fostă SC C. SA) împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA TÂRGOVIŞTE (fostă SC C. SA), împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3736/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3742/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
