ICCJ. Decizia nr. 3620/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3620/2008
Dosar nr. 1225/105/2007
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 659 din 2 mai 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.Ş. SRL Ploieşti în contradictor cu pârâta SC A.T. SA şi în consecinţă, pârâta a fost obligată să restituie fila C.E.C. emisă la 22 noiembrie 2004 în valoare de 160.650 lei respingând excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active.
Instanţa de fond a reţinut că fila C.E.C. a fost emisă pentru garantarea acordării avansului de către pârâtă iar nu pentru garantarea restituirii avansului şi cum reclamanta deţine titlul executor pentru diferenţa de plată neachitată de pârâtă (sentinţa nr. 362/2005 a Tribunalului Prahova), obligarea pârâtei la restituirea filei C.E.C. se impune, în caz contrar aceasta s-ar îmbogăţi fără justă cauză.
Făcând aplicarea art. 1073, 970 şi 982 C. civ. instanţa de fond a admis acţiunea în sensul mai sus arătat.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 235 din 16 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul promovat de pârâtă, criticile apelantei cu privire la greşita respingere a excepţiilor, la încălcarea dreptului la apărare şi la greşita soluţionare a fondului au fost respinse de instanţa de apel.
Instanţa de apel a confirmat situaţia de fapt stabilită de judecătorul fondului arătând că, potrivit contractului încheiat de părţi, art. XVIV pct. 1 beneficiarul acordă prestatorului de servicii un avans de 5% din valoarea lucrărilor moment în care acesta trebuia să înmâneze beneficiarului, respectiv pârâtei un cec care să garanteze acordarea avansului acesta fiind scăzut din plăţile ulterioare.
Cum reclamanta a făcut dovada că a executat lucrările contractate, obligaţia de restituire a filei cec dispusă prin sentinţă este legală.
În ce priveşte dreptul de apărare al apelantei, acesta a fost respectat, instanţa de fond acordându-i termen pentru angajare apărător şi primirea de probe.
Excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active au fost corect respinse de prima instanţă, reclamanta făcând dovada că deţine un titlu executor pentru plata lucrărilor executate, având deci şi calitate procesuală activă.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC A.T. SA Grecia - Sucursala România invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
- deşi a invocat în faţa instanţei de fond proba cu înscrisuri, instanţa nu s-a pronunţat, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul la apărare prin încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;
- în mod greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât obligaţia de restituire a filei cec nu a fost stabilită prin contract de către părţi;
- greşit instanţa de apel a reţinut că intimata a făcut dovada executării lucrărilor fără a indica dovezile reţinute, fapt ce echivalează conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu o nemotivare a hotărârii;
- aplicarea art. 970 C. civ. s-a făcut greşit deoarece convenţiile obligă doar la ceea ce au prevăzut, or restituirea filei cec nu este stipulată în contractul pe care părţile l-au încheiat;
- avansul de 5% din valoarea contractului a fost acordat pentru începerea lucrărilor iar pentru garantarea lui s-a emis fila cec de către intimată şi nu s-a realizat scadenţa lui din plăţile ulterioare efectuate de recurentă pentru că intimata nu şi-a respectat graficul de execuţie a lucrărilor.
Intimata SC C.Ş. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca legală arătând că prima critică nu poate fi reţinută faţă de faptul că recurentul nu a respectat prevederile art. 112 pct. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 116 C. proc. civ. iar excepţia inadmisibilităţii - corect a fost respinsă de instanţă, fila cec fiind dată cu titlu de garanţie iar nu ca instrument de plată.
Mai arată intimata că, decizia este motivată corespunzător, iar pe fond, că recurenta îi este debitoare cu aproape 5 miliarde lei.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este de observat că, pentru a conduce la casarea hotărârii textul de lege impune condiţia ca instanţa să fi încălcat acele forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Or, se constată, că recurentul nu indică care anume forme de procedură prevăzute de lege au fost încălcate şi nici dacă i s-a produs o vătămare, dreptul de apărare a cărui încălcare o invocă, neîncadrându-se în ipoteza legii, aceasta de altfel fiind-i respectat conform art. 156 C. proc. civ. a cărei protecţie o reglementează, prin acordarea termenului solicitat.
Cum recurentul nu indică nici încălcarea unor forme de procedură a căror încălcare să fie expres sancţionată cu nulitatea, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primit.
2. Critica cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii nu poate fi nici ea primită, aceasta deoarece conţinutul contractului sub aspectul obligaţiilor şi drepturilor urma a fi stabilit de instanţă cu ocazia soluţionării pe fond a litigiului iar nu pe cale de excepţie, cum greşit susţine recurenta.
3. În raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, conform căreia casarea sau modificarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate pe care textul menţionat le prevede în mod limitativ, criticile vizând aprecierea probelor în stabilirea situaţiei de fapt, a treia şi a cincia, nu pot fi analizate acestea excedând controlului de legalitate al hotărârii atacate la care este limitată instanţa de recurs.
4. Cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 970 C. civ., se constată că instanţa de apel a dat eficienţă primului aliniat al textului menţionat care cuprinde în ipoteza sa un principiu, ce nu trebuie ignorat ci, dimpotrivă, aplicat cu ocazia aprecierii executării oricărui contract şi anume „Convenţiile trebuie executate cu bună credinţă”, din care decurge desigur, concluzia conţinută de aliniatul doi, şi care, implicit a fost respectat de instanţa de apel prin interpretarea intenţiei părţilor în calificarea filei cec: „Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-nsele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa”.
II. Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.T. SA Grecia - Sucursala România - Pantelimon împotriva Deciziei nr. 235/A din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3617/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3622/2008. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
