ICCJ. Decizia nr. 3627/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3627/2008
Dosar nr. 4328/180/2006
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 24 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia nulităţii actelor de executare şi excepţia prescripţiei invocate de contestatoarea SIF M. SA în contradictor cu intimata A.V.A.S. şi pe fond a respins contestaţia la executarea promovată de contestatoare.
Prima instanţă a reţinut că prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului se completează cu dispoziţiile codului de procedură civilă, dreptul comun în materie iar nu cu prevederile Legii nr. 8/1934, motiv pentru care excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă având în vedere şi faptul că prin contestaţie nu s-a solicitat anularea titlului executoriu ci anularea actelor de executare.
Cu privire la excepţia prescripţiei extinctive s-a reţinut că în raport de O.U.G. nr. 51/1998, art. 39, biletul la ordin ca titlu executor priveşte executarea silită specială consecutivă executării silite cambiale fiind aplicabil termenul de prescripţie de 7 ani prevăzut de art. 13 pct. 5, iar nu termenul de 3 ani invocat de contestatoare iar acesta în raport cu data contractului de cesiune : 24 iunie 1996 nu era împlinit la data comunicării din 2 iunie 2006.
Cu privire la excepţia nulităţii actelor de executare, intimata a devenit titulara creanţei prin gir care, posterior fiind scadenţei 29 octombrie 1997 produce efectele unei cesiuni la creanţă, nemaifiind necesară prezentarea la plată a ordinului de către posesorul acestuia.
Pe fond, prima instanţă a reţinut că A.V.A.S. şi-a justificat posesia biletului la ordin emis la 29 octombrie 1996 de debitorul SC S.G.I. SRL pentru suma de 500.000 dolari SUA cu scadenţa la 29 octombrie 1997 şi avalizat de SIF M. SA (fost F.P.P. II M.) urmare preluării creanţei de la cedentul SC B. SA prin contractul de cesiune de creanţă din 24 iunie 1999.
Celelalte motive de contestaţie s-au apreciat ca fiind fără relevanţă în prezenţa titlului executoriu avalizat şi care se puteau analiza într-o acţiune având ca scop obţinerea unui asemenea titlu.
În contra sentinţei a declarat recurs intimata SIF M. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
1) În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că prin cesiunea de creanţă nu s-a transmis biletul la ordin ci creanţa - creditul dobândit de debitorul cedat SC S.G.I. SRL ce a stat la baza emiterii biletului la ordin, că executarea s-a pornit asupra sa în virtutea calităţii sale de avalist; şi că instanţa nu a răspuns la apărările invocate în susţinerea nulităţii executării declanşate de intimată.
2) Dezvoltând motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta critică instanţa de fond întrucât a schimbat natura cambială a titlului, reţinând că intimata a dobândit titlul prin cesiune de creanţă.
3) Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dezvoltă critica legii aplicabile executării unui titlu cambial, apreciind că aceasta este Legea nr. 58/1934 şi Normele Cadru nr. 6/1994 iar nu O.U.G. nr. 51/1998 cum greşit a apreciat prima instanţă, titlul cambial nefiind o creanţă neperformantă. Executarea fiind cambială, prescripţia executării silite este tot cambială, reglementată de art. 94 din Legea nr. 58/1934 termenul fiind de 3 ani şi care curge de la scadenţă iar acesta este împlinit în speţă. Executarea declanşată de intimată este nulă întrucât lipseşte încheierea de investire cu formulă executorie prin care biletul la ordin a fost investit şi nu există somaţia de executare, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi pct. 320 lit. g) din Normele cadru.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Trebuie mai întâi precizat că prezentul recurs este declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel aşa încât el nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, iar cauza va fi examinată sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ.
1. A.V.A.S. a comunicat contestatoarei la 5 iunie 2006 (data recomandatei poştale) titlurile executorii constând în: 1. biletul la ordin în valoare de 500.000 dolari SUA emis la data de 29 octombrie 1996 de către SC S.G.I. SRL Bucureşti în favoarea SC B. SA şi avalizat de F.P.P. II M. (actualul S.I.F.) şi 2) convenţia de scontare din data de 12 noiembrie 1996 încheiată între emitentul biletului la ordin şi SC B. SA şi prin care aceasta din urmă se obliga să plătească în maximum 2 zile de la semnare valoarea nominală a creanţei scontată la o taxă de scont de 9,5% lei fiindu-i transferate orice drepturi şi titluri decurgând din biletul la ordin exigibil la scadenţă 29 octombrie 1997.
2. Forma tipică de circulaţi cambială este girul. Şirul girurilor nu este întrerupt atunci când în anumite puncte nu mai apare ca girant primitorul titlului în baza girului anterior dacă se face dovada transmiterii de drept comun: succesiune sau cesiune, între ultimul giratar al şirului neîntrerupt de giruri şi girantul care începe un nou şir de giruri.
Este situaţia biletului la ordin în speţă pe care giratarul SC B. SA l-a transmis prin cesiune către A.V.A.B., care a declarat în contractul de cesiune încheiat la 24 iunie 1999 că preia creanţă menţionată în anexa A şi că se subrogă în toate drepturile principale şi accesorii ale cedentului, acesta la rândul lui transferându-i toate accesoriile creanţei cedate, garanţii reale şi personale, constituite de debitorul cedat SC S.G.I. SRL şi menţionate în anexa B.
3. Biletul la ordin în speţă a fost avalizat nu de semnatarii lui ci de un terţ : F.P.P. II M., în prezent S.I.F. şi care în calitate de avalist, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 este obligat să plătească în locul avalizatului, respectiv SC S.G.I. SRL, debitor cedat în contractul de cesiune, fiind terţ şi faţă de convenţia de scontare încheiată între semnatarii biletului la ordin cu privire la acesta, dar pe care astfel o garantează personal.
Garanţia dată prin aval reprezintă o obligaţie de plată cu caracter autonom, independentă de obligaţia avalizată, cu efecte juridice proprii, motiv pentru care în cazul ineficacităţii biletului la ordin, ea valorează fidejusiune.
Astfel caracterizat, avalul se înscrie în enumerarea art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 privind categoriile de titluri executorii el fiind un act prin care s-a constituit o garanţie personală, aşa încât este justificată executarea silită pornită de A.V.A.S. în baza titlurilor executorii, bilet la ordin şi convenţii de scontare, conform O.U.G nr. 51/1998.
4. Prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la 24 iunie 1999, SC B. SA a cesionat către A.V.A.B. creanţa sa faţă de debitorul cedat SC S.G.I. SRL rezultată din titlurile de creanţe menţionate şi identificate în anexa A, printre care şi convenţia de scontare menţionată, garantată cu garanţiile arătate în anexa B, ambele anexe făcând parte din contractul de cesiune.
Conform art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, de 7 ani nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
Data la care se constată împlinirea sau nu a termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită este data contractului de cesiune.
Prescripţia scursă anterior încheierii contractului de cesiune este, deci, tot o prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a cărei reglementare de drept comun îşi are sediul în art. 6 din Decretul nrr.167/1958 iar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2003, în secţiunea a VI-a C. proc. civ. (art. 405 - 4053).
Dacă la momentul încheierii contractului de cesiune prescripţia nu era împlinită, se aplică termenul de 7 ani reglementat de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, care începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv de la data scadenţei, aceiaşi dată de la care s-a calculat şi termenul de prescripţie de drept comun pentru a se vedea dacă acesta se împlinise la momentul cesiunii.
Legea nr. 58/1934 nu reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită, art. 94 din lege reglementând numai prescripţia acţiunilor directe, situaţie în care se aplică dreptul comun în materia prescripţiei executării, în cazul în speţă termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, de trei ani.
Observând că de la data contractului de cesiune, 24 iunie 1999, termenul de prescripţie de drept comun nu era împlinit devine incident termenul de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998 şi, procedând la calcularea lui de la data scadenţei biletului la ordin în speţă, respectiv de la data de 29 octombrie 1997, se constată că la data comunicării titlului executor de către A.V.A.S., 5 iunie 2006, acesta era împlinit, aşa încât soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei prescripţiei urmare a calculării termenului de prescripţie cu data contractului de cesiune şi pe fond de respingere a contestaţiei la executare este nelegală.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite contestaţia la executare promovată de recurentă şi va anula formele de executare şi executarea pornită în baza titlurilor executorii menţionate în comunicarea din 2006 de către intimata A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinţei nr. 24 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău, constată prescris dreptul de a cere executarea silită şi anulează actele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii menţionate în comunicarea din 2006, de către intimata A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3628/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
