ICCJ. Decizia nr. 3623/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3623/2008
Dosar nr. 3098/105/2007
Ședința publică de la 2 decembrie 2008
Prin sentinţa nr. 1217 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis acţiune formulată de reclamanta SC C.P. SRL în contradictor cu pârâta SC E. SA pe care, în consecinţă, a obligat-o la plata sumei de 150.133 lei penalităţi de întârziere către reclamantă.
Instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de prestaţii transport auto cu autovehicule proprii conform comenzilor concrete transmise de beneficiarul SC E. SA, cu obligaţia de a plăti facturile cuprinzând tariful de transport pentru fiecare cursă distinctă, prin virament bancar în termen de 45 de zile de la data emiterii facturii, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere şi faţă de constatările raportului de expertiză depus la dosar, acţiunea a fost admisă în sensul mai sus arătat.
Apărările pârâtei cu privire la lipsa consimţământului şi renegocierea termenului de 45 zile privind plata facturilor, a fost înlăturate ca fiind lipsite de suport probator.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia comercială prin Decizia nr. 25 din 15 februarie 2008 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei.
Criticile apelantei vizând stabilirea situaţiei de fapt au fost înlăturate de instanţa de apel, aceasta apreciind că judecătorul fondului a interpretat corect probele administrate în cauză, precum şi clauzele contractuale şi tot corect, a stabilit că susţinerea pârâtei cu privire la renegocierea termenului de 45 zile la 60 zile este fără suport probator.
Instanţa de apel a reţinut că din înscrisurile depuse ca şi din raportul de expertiză rezultă în mod cert că apelanta datorează suma de 150.133 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plata facturilor ce reprezentau costul transporturilor efectuate în interesul acesteia de către reclamantă în calitate de transportator.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC E. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că:
- din partea recurentei contractul a fost semnat de un angajat care nu a avut reprezentarea că obligă societatea, neavând calitatea de reprezentant al societăţii la data semnării;
- greşit instanţa de apel a înlăturat apărarea conform căreia transporturile s-au efectuat în baza unor comenzi telefonice;
- greşit a fost stabilită scadenţa conform contractului întrucât aceasta era stabilită pentru fiecare factură în parte la prezentare şi fiind respectată, obligarea la plata de penalităţi este fără justificare.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat constatarea nulităţii recursului întrucât motivele antamează temeinicia iar nu legalitatea hotărârii atacate iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, suma la care recurenta a fost obligată fiind datorată conform raportului de expertiză.
Recursul este nefondat.
Dezvoltarea în fapt a motivului de recurs întemeiat de recurentă pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 8, interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii faţă de faptul că recurenta nu indică niciun text de lege care să fi fost greşit aplicat sau interpretat.
În raport de această constatare susţinerea intimatei cu privire la nulitatea cererii de recurs nu poate fi primită.
În raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că instanţele au interpretat şi apreciat corect clauza contractuală referitoare la penalităţi, reţinând ca fiind dovedită întârzierea în plata facturilor la termenul convenit prin contract.
Cât priveşte susţinerea cu privire la nesemnarea contractului din partea societăţii recurente de persoana abilitată legal se constată că nu se contestă de către recurentă punerea în executare a acestui contract, ba mai mult se invocă chiar şi o renegociere a scadenţei de plată a facturilor, reţinută ca nedovedită însă de către instanţe, situaţie în care, ratificarea contractului este de necontestat.
Chiar dacă contractul nu a fost semnat de reprezentantul societăţii, pe de o parte, recurenta nu-şi poate invoca propria culpă, iar, pe de altă parte, sancţiunea, conform art. 1554 C. civ. este răspunderea persoanei în culpă faţă de societate, fără afectarea valabilităţii contractului în speţă, prestatorul fiind de bună credinţă.
Critica privind aprecierea probelor în stabilirea situaţiei de fapt ţinând de temeinicia hotărârii atacate, iar nu de nelegalitatea acesteia, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ. nu vor fi analizate.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de pârâta SC E. SA, Curtea de Apel împotriva Deciziei nr. 25 din 15 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 3625/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
