ICCJ. Decizia nr. 3677/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3677/2008
Dosar nr. 21620/3/2007
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.I. Bucureşti prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 3 Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC B.R. SRL Bucureşti la plata sumei de 31.704,19 dolari SUA, în lei la data executării şi evacuarea acesteia din spaţiul situat în Bucureşti, sector 3, pe care-l deţine fără titlu legal.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 4725 din 8 iunie 2004 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat judecata cauzei Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 2556 din 26 aprilie 2006 a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata echivalentului în lei la data plăţii a sumei de 25.119,80 dolari SUA chirie aferentă perioadei 26 ianuarie 2001 - 31 iulie 2003; a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sector 3 Bucureşti; a respins pretenţiile reclamantei reprezentând chirie pentru aprilie 2000 - 26 ianuarie 2001 ca prescrise.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 106/16 februarie 2007 a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 2556 din 26 aprilie 2006 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a respins ca prescrise pretenţiile reclamantei pentru perioada aprilie 2000 - 23 ianuarie 2001 şi ca nefondată acţiunea reclamantei pentru restul pretenţiilor şi evacuare, reţinând că în speţă nu s-a făcut dovada utilizării spaţiului de către pârâtă.
Prin sentinţa comercială nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea pârâtei SC B.R. SRL Bucureşti şi a dispus completarea sentinţei civile nr. 13677 din 0 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul obligării reclamantei A.F.I. Bucureşti la plata sumei de 1.683 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 186 din 7 aprilie 2008 a admis excepţia tardivităţii, respingând ca tardiv apelul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Cu privire la apelul declarat de reclamantă la data de 17 ianuarie 2008 împotriva sentinţei comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acesta este tardiv, faţă de data de 28 decembrie 2007, dată la care i-a fost comunicată hotărârea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 1452 din 31 ianuarie 2008, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. s-a reţinut culpa procesuală a reclamantei, care a fost obligată corect la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta A.F.I. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat împotriva ambelor hotărâri.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine, în esenţă, că greşit instanţa i-a respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinţei nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în condiţiile în care la 28 decembrie 2007 când se afirmă că hotărârea i s-a comunicat prin afişare la uşa instituţiei, era program normal de lucru şi e greu de crezut că nu a fost găsit nici un salariat care să semneze de primire, încălcându-se dispoziţiile art. 921 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, recurenta susţine că această instanţă era necompetentă în soluţionarea respectivei cereri, completarea dispozitivului hotărârii de la fond cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru achitată în apel (de 1.683 lei), nefiind posibilă şi negăsindu-se dovezi în dosarul de fond.
Recursul reclamantei este nefondat.
Critica recurentei privind soluţionarea greşită a apelului său declarat împotriva sentinţei civile nr. 13.677 din 20 noiembrie 2007, respins ca tardiv de către instanţa de apel este nefondată deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile şi curge de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, conform dovezii existente la fila 19 Dosar nr. 21620/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa apelată a fost comunicată apelantei reclamante la 28 decembrie 2007, actul procedural fiind afişat întrucât nu a fost găsită nici o persoană din cele menţionate la pct. 1 din procesul-verbal întocmit la acea dată.
Susţinerea recurentei în sensul că s-au încălcat dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât afişarea actelor de procedură este permisă în chiar partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate fi găsită la sediul persoanei juridice.
Cum procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă - potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ. - până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, Curtea apreciază critica drept neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva procesului-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa oricărei persoane la sediul instituţiei.
În atare situaţie, apelul declarat la 17 ianuarie 2008 de reclamantă legal a fost apreciat ca fiind tardiv declarat.
De asemenea este neîntemeiată şi critica privind respingerea apelului împotriva sentinţei civile nr. 1452/2008 a aceleeaşi instanţe, dată în completarea sentinţei comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007, pe aspectul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimată.
Critica recurentei privind pronunţarea instanţei printr-o nouă hotărâre de completare şi nu prin încheiere este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 2812 alin. (2) C. proc. civ., text procedural expres menţionat şi în considerentele sentinţei apelate.
Cât priveşte fondul cererii, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, apelanta era cea aflată în culpă procesuală în raport de soluţia dată în apel, urmare casării dispuse prin decizia nr. 106/16 decembrie 2007, dată în aceeaşi cauză, când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în acel ciclu procesual intimata efectuând cheltuieli în sumă de 1.683 lei cu titlu de taxă de timbru, aşa încât dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care îl va respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 186 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3676/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3678/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
