ICCJ. Decizia nr. 3770/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3770/2008
Dosar nr. 4302/85/2007
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.M. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC P. SRL Sibiu, M.L. şi Ş.B.H. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 3 octombrie 2007 pentru motivul că a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor statutului societăţii, care nu prevede în mod expres că revocarea administratorilor se ia cu majoritate de voturi dar fiind vorba şi de o modificare a actului constitutiv erau aplicabile dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa nr. 7/CC din 8 februarie 2008 a respins ca nefondată acţiunea cu motivarea că dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale nu au fost încălcate întrucât prin statutul societăţii s-a prevăzut că hotărârile se adoptă cu majoritate de voturi, această dispoziţie referindu-se şi la modificarea actului constitutiv. S-a mai reţinut că şi încheierea judecătorului delegat prin care s-a dispus înscrierea menţiunii cu privire la revocarea din funcţia de administrator a reclamantei a fost atacată cu recurs iar Curtea de apel prin Decizia nr. 651 din 14 decembrie 2007 l-a respins, menţinând dispoziţia judecătorului delegat.
Sentinţa nr. 7/CC/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia care prin Decizia nr. 43/A/2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei D.M.
Analizând criticile aduse sentinţei fondului, Curtea a reţinut că măsura revocării din funcţia de administrator nu poate fi atacată de administratorul revocat, cererea, potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 fiind inadmisibilă. În ce priveşte cvorumul pentru adoptarea A.G.A. a cărei nulitate absolută s-a cerut, Curtea a reţinut că, prin derogare de la dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale, asociaţii pârâtei SC P. SRL au stabilit majoritatea simplă pentru revocarea din funcţia de administrator iar în ce priveşte modificarea actului constitutiv s-a constatat că şi-au exprimat votul asociaţii reprezentând 80% din capitalul social.
În acest context s-a confirmat soluţia primei instanţe prin care s-a stabilit că modificarea actului constitutiv, urmare revocării reclamantei din funcţia de administrator, a fost hotărâtă cu respectarea condiţiilor de cvorum.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta D.M. pentru motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ. în argumentarea căruia a susţinut:
- revocarea sa din funcţia de administrator a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990;
- modificarea actului constitutiv potrivit legii se face cu votul tuturor asociaţilor iar art. 13 din statut nu vizează şi modificarea acestui act ci doar activitatea obişnuită a societăţii;
- s-a menţionat greşit în considerentele deciziei instanţei de apel că acţiunea reclamantei vizând constatarea revocării sale din funcţie este inadmisibilă întrucât fondul nu a analizat cauza din acest punct de vedere;
- actul constitutiv nu a fost actualizat ci a fost modificat;
- în materia societăţii cu răspundere limitată, asociaţii care reprezintă majoritatea absolută pot revoca administratorii dacă au fost aleşi de adunarea generală;
- dacă administratorii au fost desemnaţi prin actul constitutiv revocarea se face cu votul unanimităţii asociaţilor.
În conformitate cu aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite admiterea recursului şi, în fond, modificarea hotărârilor anterior pronunţate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimaţii, prin întâmpinare au susţinut că revocarea din funcţia de administrator a reclamantei s-a luat cu majoritate de voturi având în vedere că D.M. nu avea drept de vot cu privire la revocarea sa, astfel că, au fost respectate prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990. Au mai susţinut intimaţii că au fost respectate şi prevederile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 precum şi prevederile art. 194 alin. (1) pct. d din Legea nr. 31/1990 întrucât modificarea actului constitutiv constituie una din obligaţiile principale ale adunării generale. În consecinţă, cu aceste argumente, intimaţii au solicitat să fie menţinute hotărârile anterior pronunţate.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. invocat de recurentă, vizează situaţia în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Argumentele recurentei vizează ipoteza a doua a motivului de nelegalitate invocat, fiind citate în acest scop, dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 ca fiind greşit aplicate speţei deduse judecăţii.
Critica este nefondată. Aşa cum bine a reţinut, în alţi termeni, instanţa de apel, aceste dispoziţii au fost corect aplicate. În realitate aceste dispoziţii trebuie analizate în contextul măsurilor adoptate în A.G.A., astfel că, incidenţa în cauză a acestora nu putea să fie analizată decât în contextul art. 132 alin. (4) din legea menţionată mai sus. În aceste condiţii s-a pornit corect, de către instanţa de apel de la dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea societăților comerciale, care deşi nu s-au invocat constituie element esenţial în verificarea motivului de nelegalitate a hotărârii A.G.A. adoptată la data de 3 octombrie 2007.
Recurenta în realitate contestă hotărârea de revocare a sa din funcţia de administrator pornind de la condiţiile de cvorum care vizează modificarea actului constitutiv după această revocare fără să observe că art. 132 alin. (4) din lege stabileşte că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. De vreme ce aceştia nu pot vota, potrivit legii atunci când se ia o astfel de hotărâre în adunarea generală, este evident că votul pentru modificarea actului constitutiv în raport cu această măsură de revocare, nu poate afecta hotărârea de modificare a menţionatului act prin prisma dispoziţiilor art. 192 din Legea nr. 31/1990.
Aşadar, dispoziţiile art. 192 nu pot fi interpretate decât în litera lor şi fără distincţia pe care recurenta a făcut-o cu privire la o practică din anul 1998 care nu are legătură cu speţa dedusă judecăţii. Potrivit art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Din textul citat rezultă caracterul dispozitiv al acestor prevederi care se referă la cvorumul necesar pentru modificarea actului constitutiv. De vreme ce părţile au derogat prin art. 13 din statut de la regula privind votul tuturor asociaţilor, hotărârea de modificare a actului constitutiv, urmare revocării reclamantei din funcţia de administrator, nu încalcă nicio dispoziţie legală.
Din acest punct de vedere este corect raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia în condiţiile în care s-a luat măsura revocării şi a modificării actului constitutiv urmare revocării reclamantei, votul administratorului revocat nefiind permis, se poate da eficienţă şi regulii potrivit căreia modificarea actului constitutiv s-a luat cu votul tuturor asociaţilor care aveau dreptul să ia o astfel de măsură.
Mai trebuie reţinut că instanţa de apel, fără să menţioneze expres, în conformitate cu art. 978 C. civ. a interpretat dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale şi dispoziţiile statutare în sensul în care pot fi aplicate. O interpretare contrară ar duce la imposibilitatea modificării actului constitutiv în orice situaţie întrucât administratorul revocat care nu are drept de vot în privinţa măsurii revocării se poate opune prin votul său modificării actului constitutiv care consfinţeşte această revocare, raţionament care nu poate fi primit.
În consecinţă, criticile aduse deciziei instanţei de apel sunt nefondate, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 43 A din 4 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3772/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
