ICCJ. Decizia nr. 46/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 46/2008
Dosar nr. 3232/121/2006
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. 1762/c/2006, SC E. SA Galaţi a contestat formele de executare pornite la cererea intimatei A.V.A.S., solicitând anularea procesului verbal de licitaţie din data de 18 octombrie 2005 pentru vânzarea imobilului din Galaţi, str. Prutului, compus din construcţie şi teren.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că acest imobil este proprietatea SC ELNAV SA Galaţi şi a fost adjudecat de SC E.F.R. SRL Galaţi iar terenul pe care este amplasată construcţia M.D.M. nu a făcut obiectul unei vânzării la licitaţie.
Ulterior întocmirii acestui proces-verbal, prin adresa nr. 1956 din 25 ianuarie 2006, A.V.A.S. rectifică procesul-verbal de adjudecare din 18 octombrie 2005, menţionând că terenul situat sub construcţia M.D.M., în suprafaţă de 3107,26 m.2, ar fi făcut obiectul vânzării la licitaţie.
Pentru aceste motive s-a solicitat anularea procesului-verbal de adjudecare din 18 octombrie 2005 şi a actului modificator al acestuia.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 4951 din 12 iulie 2006, a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea atât a procesului-verbal de adjudecare, cât şi a adresei emisă de A.V.A.S., reţinând că executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 71 şi următoarele din O.U.G. nr. 51/1998.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A.V.A.S. Bucureşti, invocând pe cale de excepţie necompetenţa materială a instanţei de fond, excepţie respinsă de prima instanţă cu motivarea că litigiile ivite în legătură cu creanţele comerciale supuse valorificării potrivit O.U.G. nr. 51/1998 sunt supuse regulilor de drept comun.
Tribunalul Galaţi, prin decizia civilă nr. 888 din 28 noiembrie 2006, a admis recursul, a admis cererea de intervenţie în interesul recurentei formulată de SC E.F.R. SRL Ilfov, a casat sentinţa civilă nr. 4951 din 12 iulie 2006 şi în rejudecare, a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a contestaţiei la executare şi a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 3232/121/2006.
Prin cererea completatoare SC E. SA Galaţi a precizat că până la 4 septembrie 2006 a executat în întregime obligaţia de plată a datoriilor către F.N.U.A.S.S., creanţa cesionată către A.V.A.S. Bucureşti, în valoare totală de 1.063.260 lei şi solicită că în conformitate cu dispoziţiile art. 3715 C. proc. civ., să se constate încheiată executarea silită pornită la cererea creditoarei A.V.A.S. Bucureşti prin realizarea integrală de către SC E. SA a obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.
Intimata A.V.A.S. Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat:
- excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei la executare în ceea ce priveşte solicitarea anulării procesului verbal de licitaţie nr. 495 din 18 octombrie 2005, în sensul că s-a depus contestaţia la executare, la Judecătoria Galaţi, cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ., respectiv la 14 februarie 2006.
- excepţia prematurităţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 46 şi 47, coroborat cu art. 44 din O.G. nr. 51/1998 şi cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Intervenienta SC E.F.R. SRL, prin întâmpinare a invocat excepţia prematurităţii formulării contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 46 din O.G. nr. 51/1998, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 100 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se admite excepţia prematurităţii şi se respinge acţiunea ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele:
Procedura prealabilă este o cerinţă obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 46 din O.G. nr. 51/1998, cu modificările ulterioare. Acest text de lege prevede ca în cazul cererilor de orice natură cu excepţia celor prin care se exercită o cale de atac, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. În cauză dedusă judecăţii, reclamanta (contestatoarea) nu a îndeplinit acest act procedural prevăzut imperativ de legea specială, lege care prevede în mod expres şi consecinţa încălcării acestei obligaţii legale.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatoarea care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 44 şi urm. din O.U.G. nr. 51/1998.
Recurenta a susţinut că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii cu ocazia soluţionării excepţiei şi a atribuit o semnificaţie extensivă noţiunii de procedură prealabilă.
Analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Contestaţia a fost introdusa de către debitoarea SC E. SA, neîndeplinindu-se obligaţia prevăzuta de art. 46 alin. (l) din O.U.G. nr. 51/1998: „Reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora in instanţa. Judecătorul nu va primi cererea fără dovadă privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare ..”
Curtea de Apel, nu putea trece peste această excepţie de ordine publică, special prevăzută de o reglementare expresă, motiv pentru care s-a pronunţat în sensul respingerii contestaţiei ca fiind prematur introdusă.
Desigur, recurenta contestatoare avea posibilitatea respectării prevederilor legale si a promovării unei acţiuni cu prealabila comunicare a cererii si a actelor invocate, in conformitate cu art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998.
Nu poate fi primită interpretarea recurentei, cum că acţiunea fiind înregistrată si acordându-se termen de judecată, excepţia prematurităţii nu mai este actuală, instanţa nemaiputând-o pune in discuţie.
Conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 rep., reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora la instanţă. Fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare, judecătorul nu va primi cererea.
Faptul că instanţa a înregistrat acţiunea reclamantei nu înseamnă ca a şi primit-o. Sintagma folosită de legiuitor: „judecătorul nu va primi cererea”,procedural, nu poate însemna decât că: judecătorul este legal investit doar dacă există la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile a comunicării. A considera că fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare, acţiunea nu poate fi nici măcar înregistrată pe rolul instanţei înseamnă a aduce o gravă atingere principiului constituţional al liberului acces la justiţie. Cercetarea îndeplinirii sau neîndeplinirii procedurii prealabile a comunicării nu se poate face decât prin actul de judecată si nu prin eventuale acte de verificare formal-administrativă, ce pot ţine de organizarea sau de administrarea justiţiei, dar in nici un caz de înfăptuirea ei.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că se deduce judecăţii o veritabilă excepţie dirimanta in raport de prev. art. 109 C. proc. civ. Conform acestuia: „În cazurile anume prevăzute de lege (in speţa de faţă O.G. 51/1998) sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri speciale, in condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.” Cum în cauza de faţă, recurenta nu a făcut dovada că a îndeplinit obligaţia prealabilă de comunicare a acţiunii si a celorlalte acte către intimată, rezultă că sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea condiţiilor stabilite de legea specială, iar excepţia invocată a fost în mod corect admisă.
Pentru cele reţinute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC E. SA GALAŢI împotriva sentinţei nr. 100 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC E. SA GALAŢI împotriva sentinţei nr. 100 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2008. Comercial. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 751/2008. Comercial → |
|---|
