ICCJ. Decizia nr. 8/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 8/2008
Dosar nr. 7267/108/2006
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2008
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 121/A/Com din 10 mai 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, admite apelul formulat de reclamanta SC T.O.P. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 78 din 22 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7267/2006 pe care o schimbă în totalitate, în sensul că admite cererea introductivă formulată de reclamantă şi dispune evacuarea necondiţionată a pârâtei SC P.A. SA de pe terenul şi construcţia aferentă terenului de 25,18 m.p. înscris în C.F. Arad şi în sensul că respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.A. SA; obligă pe pârâta - intimată SC P.A. SA să plătească reclamantei - apelante SC T.O.P. SA suma de 21,95 lei, cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.
Pentru a pronunţa această decizie curtea a reţinut, în esenţă, că părţile au încheiat contractul de închiriere din 15 noiembrie 2005 pe perioada 23 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005 având ca obiect spaţiul comercial în suprafaţă de 25,18 m2 situat în Piaţa Mihai Viteazu din Arad.
Conform art. 10 lit. b) din contract, la încheierea locaţiunii chiriaşul are obligaţia de a preda spaţiul şi, deoarece a refuzat, reclamanta a formulat acţiunea de evacuare.
Curtea a constatat că în mod nelegal tribunalul a admis cererea reconvenţională şi a constatat că s-au încălcat dispoziţiile art. 42 C. proc. civ. raportate la dispoziţiile art. 1537 şi 1546 C. civ. în sensul că persoana care a semnat contractul din partea pârâtei nu a avut aprobarea consiliului de administraţie şi că pârâta are un drept de proprietate asupra spaţiului, în temeiul H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990 şi Legii nr. 15/1990 fapt pentru care a constatat nulitatea contractului, deoarece:
- R.G. era administratorul pârâtei şi în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi-a exercitat îndatoririle normale de administrare.
- Terenul în litigiu este proprietatea publică a Municipiului Arad conform H.G. nr. 976 din 05 septembrie 2002, drept intabulat în C.F. şi pârâta nu are intabulat în C.F. Arad un drept de proprietate.
Pârâta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 121/A/Com/2007, în temeiul art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii sentinţei tribunalului.
În motivarea recursului, se susţine, în esenţă, că în apel nu s-au interpretat corect probatoriile administrate la cererea sa, respectiv dovezile care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului (H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990, protocolul din 24 iulie 1990 şi că prin Legea nr. 15/1990 i-a conferit drept de proprietate.
De asemenea, pârâta mai arată că în apel s-a apreciat în mod greşit reaua credinţă a administratorului ei R.G. care şi-a depăşit puterile prevăzute „ de mandatarul său şi a semnat contractul de închiriere”.
Mai învederează pârâta că şi probele depuse la dosar de reclamantă au fost apreciate incorect de curte deoarece au fost depuse la dosar ulterior duratei la care pârâta a obţinut titlu valabil asupra imobilului.
Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece curtea a reţinut, în mod legal că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, intabulat în C.F. Arad şi că în calitate de administrator R.G. avea împuternicirea legală să încheie contract de închiriere.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de temeiul de drept al motivelor de recurs şi susţinerile din întâmpinare, constată că pârâta, în dezvoltarea motivelor de recurs nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei privind dispoziţiile procedurale invocate şi anume:
- 304 pct. 7 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
- 304 pct. 9 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel fiind, rezultă că cererea de recurs, nu precizează în ce constau motivele de nelegalitate a hotărârii la care se referă art. 304 pct. 7 - 9, şi în consecinţă, Înalta Curte urmează să constate nulitatea ei, deoarece pârâta se referă în recurs doar la modul de interpretare a probelor.
Osebit de cele de mai sus, se impun două observaţii şi anume:
- dacă pârâta avea drept de proprietate asupra terenului nu era nevoie să încheie contractul de închiriere.
- deşi invocă nulitatea contractului de închiriere din proprie culpă (desemnarea unui reprezentant care nu putea încheia legal contractul) prin adresa din 19 ianuarie 2006 trimisă reclamantei după expirarea valabilităţii contractului de închiriere (31 decembrie 2005), dar anterior introducerii acţiunii (4 septembrie 2006) pârâta solicită reclamantei prelungirea contractului de închiriere (considerat de ea nul) şi precizează că a făcut demersurile necesare pentru cumpărarea spaţiului (asupra căruia invocă un drept de proprietate dobândit anterior încheierii contractului de închiriere) prin H.G. nr. 765/1990 şi Legea nr. 15/1990), ceea ce demonstrează încă o dată că susţinerile privind dreptul de proprietate sunt nefondate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs conform art. 3021 lit. c) coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de pârâta SC P.A. SA Arad împotriva Deciziei nr. 121/A/Com din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 751/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 89/2008. Comercial. Constatare nulitate... → |
|---|
