ICCJ. Decizia nr. 560/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 560/2008
Dosar nr. 1204/44/2006
Şedinţa publică de la 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3280 din 13 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC P.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SA, solicitându-se [(aşa cum s-a precizat în condiţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.)] obligarea pârâtei la plata sumei de 61.048 lei Ron (echivalentul sumei de 14.942,17 Euro cu TVA, la cursul B.N.R. de 40.856 lei/Euro din 13 iulie 2004) pentru lipsa de folosire a cofrajelor tip P., pe Perioada 30 ianuarie 2004 – 13 iulie 2004, reprezentând chiria pe care pârâta ar fi trebuit să o plătească şi cu care s-a îmbogăţit fără justa cauză.
S-a mai solicitat, printr-un alt capăt de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 81.552 lei Ron (echivalentul a 20.007,74 Eur, la cursul B.N.R. de 40.760 lei/Eur din 13 iulie 2004) reprezentând contravaloarea cofrajelor tip P. rebut şi lipsa, conform anexei la cererea modificată.
Motivând în fapt, reclamanta a arătat că pârâta SC A.P. SA a intrat în posesia cofrajelor tip P. prin preluarea lucrărilor de construcţie la blocul B3 din cartierul Craioviţa Nouă de la SC C.I.G. SA cu care a avut raporturi contractuale. A precizat ca SC C.I.G. SA a intrat în reorganizare judiciară.
La preluarea lucrărilor blocului B3 de la această societate, cofrajele tip P. se găseau montate şi pregătite pentru turnarea betonului la planşeul peste etajul 2.
Reclamanta a motivat că a contractat-o pe pârâta SC A.P. SA pentru a încheia contract de închiriere, dar oferta de contract a fost refuzată de pârâtă.
A susţinut că, prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 a recunoscut faptul că are posesia cofrajelor tip P., cât şi tipurile de cofraje, cantităţile pentru fiecare tip, conform cu anexa la oferta contractului de închiriere nr. M181 din 5 decembrie 2003.
Întrucât pârâta SC A.P. SA a folosit cofrajele tip P., proprietatea reclamantei SC P.R. SRL, fără să aibă titlu legal, respectiv fără să plătească chirie, reclamanta a considerat că pârâta s-a îmbogăţit fără justă cauză, cu valoarea chiriei în detrimentul reclamantei SC P.R. SRL.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că prin nerestituirea cofrajelor, patrimoniul pârâtei a crescut cu valoarea acestora, iar patrimoniul reclamantei a sărăcit cu aceeaşi valoare.
În drept, s-a invocat principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Prin întâmpinare, pârâta SC A.P. SA a solicitat respingerea acţiunii, precizând următoarele:
La încheierea contractului de finalizare a blocului s-au găsit unele bunuri abandonate de către SC C.I.G. SA, care începuse lucrarea, printre care şi unele cofraje care, în cea mai mare parte, se aflau montate pe poziţiile de turnare a betoanelor.
Bunurile găsite au fost depozitate separat de cele preluate de la SC C.I.G. SA Craiova.
Cu privire la contractul de locaţiune invocat de reclamantă s-a susţinut de către pârâtă că nu a refuzat încheierea acestuia pentru că s-a semnat şi ştampilat contractul, cu obiecţiuni privind intrarea în vigoare a acestuia, după predarea-primirea bunurilor închiriate.
Deşi contractul a fost trimis pentru a fi semnat la sfârşitul lunii ianuarie 2004, reclamanta a solicitat chirie pe Perioada decembrie 2003 – februarie 2004, adică şi pentru o perioadă anterioară.
Cât priveşte adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, pârâta a susţinut că ea nu a recunoscut posesia bunurilor, ci a confirmat că există în şantier bunuri şi că nu înţelege să încheie contractul propus de reclamantă.
Cât priveşte faptul că s-a îmbogăţit fără justă cauză, pârâta a pretins în esenţă că nu a folosit cofrajele şi că nici nu şi-le-a însuşit.
În acest sens, s-a susţinut de către pârâtă că nu poate fi obligată să restituie ceea ce nu a primit.
Totodată, pârâta a recunoscut că la 14 mai 2004 s-au turnat betoanele cu cofrajele existente pentru care a semnat contractul cu obiecţiuni.
Întrucât nu a preluat cofrajele nici de la SC C.I.G. SA Craiova, nici de la reclamanta-pârâtă a considerat că nu are obligaţia de a le restitui, reclamanta predându-le în fapt la SC C.I.G. SA.
Instanţa de fond a administrat probe constând în înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică-contabilă.
Prin obiectivele la expertiza tehnică-contabilă, s-a urmărit a se stabili dacă în afară de cofrajele tip P., menţionate în anexă la acţiune, mai exista şi alt tip de cofraje, aparţinând altor beneficiari. S-a mai dispus a se verifica contractele de închiriere între SC P. SRL şi SC C.I.G. SA. În ceea ce priveşte numărul şi codul cofrajelor, să se calculeze valoarea chiriei în două variante (6 % din valoarea cofrajelor şi media chiriei pe timp de o lună din contractele cu alţi beneficiari). Un alt obiectiv a vizat calculul valorii cofrajelor tip P. rebut şi lipsa, conform procesului-verbal de recepţie-retur marfa nr. 1085 din 7 septembrie 2004, raportat la valoarea de catalog a cofrajelor de tip P.
Prin sentinţa civilă nr. 193 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Brăila a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, din analiza probelor administrative, că pârâta nu a folosit cofrajele tip P., deoarece nu i-au fost predate. Singura probă administrată de reclamantă este procesul-verbal din 28 mai 2004 prin care s-a constatat că placa de beton armat de la etajul 3 este cofrată cu elemente tip P., dar nu se precizează dacă pârâta sau SC C.I.G. SRL a efectuat cofrajul.
Se arată că reclamanta este în drept să recupereze cofrajele de la SC C.I.G. SRL, cu care are raporturi contractuale comerciale şi căreia i-a predat cofrajele, chiar dacă acestea se afla în reorganizarea judiciară.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa de fond a reţinut că după data introducerii acţiunii, prin procesul-verbal de recepţie-retur marfă nr. 1085 din 7 septembrie 2004 întocmit de reclamantă, cofrajele au fost preluate de reclamantă în totalitate şi, mai mult decât atât, nu există nici un act prin care pârâta să se oblige să asigure paza acestor cofraje, astfel încât nu poate fi trasă la răspundere pentru o eventuală lipsă faţă de cantitatea pe care reclamanta a predat-o unui terţ (C.I.G. SRL).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta SC P.R. SRL, înregistrat sub nr. 1204/44/2006 la Curtea de Apel Galaţi.
A criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul neegalităţii şi netemeiniciei, motivând următoarele:
Instanţa de fond a schimbat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, fără a-l pune în discuţia părţilor, încălcând principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare. Astfel, instanţa de fond fără să pună în discuţia părţilor pe parcursul judecăţii şi a dezbaterilor, temeiul juridic al cererii, a schimbat acest temei (îmbogăţirea fără justă cauză, stabilit de reclamantă, în răspundere contractuală) şi a dat o altă interpretare probelor administrate.
Astfel, instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a stabilit fără echivoc că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată cu care a fost investită este îmbogăţirea fără justă cauză, aşa cum s-a consemnat prin încheierea din 27 octombrie 2004.
Cu toate acestea, prin hotărârea pronunţată, a schimbat acest temei, considerând că este fondat pe răspundere contractuală, aşa cum rezultă din hotărârea apelată.
Instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 39 C. com., apreciind că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. M/181 din 5 decembrie 2003, sub condiţie suspensivă de executare. Prin stabilirea greşită, la momentul pronunţării a unui alt cadru procesual, instanţa nu a soluţionat fondul cauzei în raport de temeiul juridic legal stabilit iniţial chiar de instanţa de judecată.
Apelanta-reclamantă considera că, în aceste condiţii, se impune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, în raport de temeiul juridic, „îmbogăţirea fără justă cauză” stabilit prin cererea de chemare în judecată şi însuşit de instanţă prin încheierea de şedinţă in 27 octombrie 2004.
S-a mai criticat hotărârea sub aspectul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt, care nu se susţine pe mijloacele de probă administrate şi, prin urmare, a făcut o apreciere defectuoasă a valorii mijloacelor de probă administrate în cauză.
În dezvoltarea acestor motive, s-a arătat în esenţă următoarele:
Intimata-pârâtă „A.” a intrat în posesia cofrajelor P. odată cu preluarea contractului de subantrepriză a blocului B3 în cartierul Craioviţa Nouă din Craiova. A. a recunoscut prin întâmpinarea nr. 381 din 5 august 2004, împrejurarea conform căreia cofrajele P. erau montate pe poziţiile de turnare a betoanelor peste etajul 2 al blocului B3.
Intimata-pârâtă „A.” a recunoscut prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 că a avut posesia cofrajelor P., confirmând existenţa acestora în şantier şi menţinând tipurile de cofraje existente la fiecare scară a blocului B3 şi numărul acestora. Această situaţie de fapt este confirmată de A. şi prin adresa nr. 401 din 13 august 2004.
Apelanta reclamantă a mai arătat că a solicitat, în acea P., Judecătoriei Craiova o asigurare de dovezi, pentru a se stabili tipul cofrajelor utilizate de A. la punctul de lucru din Craiova. Raportul de expertiză judecat a stabilit că pârâta folosea cofrajele P. la construcţia blocului B3, la turnarea planşeului peste etajul 3, cofraje evidenţiate pe categorii în adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, emisă de A.
S-a susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut la punctul 6 din Suplimentul la Raportul de expertiza tehnico-economică din 3 noiembrie 2005 faptul că pârâta a folosit cofraje tip M. şi O.M. câtă vreme, în realitate, cofrajele folosite erau tip P.
S-a învederat că intimata-pârâtă prin adresa nr. 401 din 13 august 2004 a recunoscut faptul că cofrajele P. se găseau la şantierul blocului B3 din Craiova şi a propus ca aceste cofraje să fie predate proprietarului de drept întrucât blocul urma să fie predat beneficiarului.
S-a invocat adresa nr. 1086 din 6 septembrie 2004 prin care apelanta reclamantă a adus la cunoştinţa pârâtei condiţiile de predare a cofrajelor, procesul-verbal nr. 1085 din 7 septembrie 2004 privind preluarea unei părţi din cofraje, rezultând ca reprezentanţii intimatei pârâte au refuzat să semneze acest act.
În sfârşit, s-a invocat şi raportul de expertiză tehnico-contabilă din 17 martie 2004 prin care s-a stabilit valoarea cu care a fost sărăcită apelanta-reclamantă atât pentru lipsa de folosire a cofrajelor, în perioada 30 ianuarie 2004 – 13 iulie 2004, cât şi valoarea cofrajelor P. nerestituite de A., în raport de valoarea de catalog (valoarea de înlocuire).
S-a mai motivat faptul că în considerentele hotărârii instanţei de fond sunt greşeli de interpretare şi redare după cum urmează:
- instanţa de fond a reţinut greşit în considerentele hotărârii că antreprenorul general a fost SC I.C. SA Bucureşti în Perioada în care P. a avut relaţii contractuale cu SC C.I.G. SA Craiova.
- instanţa de fond a reţinut greşit că A. a primit inventarul de şantier de la SC C.I.G. SA Craiova, dar printre bunurile primite nu se aflau cofrajele P. A. nu a făcut dovada existenţei unui inventar de predare-primire a bunurilor din şantier încheiat cu SC C.I.G. SA Craiova.
Instanţa de fond a reţinut greşit că P. a indicat trei temeiuri juridice diferite în cererea de chemare în judecată: plata chiriei reglementată de art. 1429 alin. (2) C. civ., răspunderea delictuală art. 998 C. civ., răspunderea delictuală art. 998 C. civ. şi următoarele şi îmbogăţirea fără justă cauză art. 992 C. civ.
A precizat că a folosit noţiunea de „chirie” şi „lipsa de folosinţă” în cererea de chemare în judecată pentru a defini echivalentul îmbogăţirii fără justa cauză pentru folosirea cofrajelor P.
Instanţa de fond a reţinut greşit că singura probă administrată de reclamantă ar fi procesul-verbal din 28 mai 2004.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 282 şi următoarele C. proc. civ.
Legal citată, intimata pârâtă SC A.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
S-a susţinut ca instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit situaţia de fapt şi de drept în care s-au aflat părţile din proces iar, în raport de aceasta, a respins cererea ca nefondată.
Pe fondul cauzei, pârâta a susţinut că nimeni nu i-a predat cofrajele lăsate de SC C.I.G. SA, nici alte bunuri care aparţinuseră acesteia.
A recunoscut că apelanta reclamantă a încercat să închirieze cofrajele încă din luna decembrie 2003. Însă propunerea SC P.R. SRL nu era corectă deoarece se propunea ă se închirieze şi cofraje pe care reclamanta le vânduse către SC C.I.G. SA, respectiv bunuri în valoare de 11.199 Euro, pe care ulterior ar fi trebuit să le restituie.
Pârâta a arătat că, prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, a comunicat reclamantei un răspuns la propunerea de contract, transmisă la 5 decembrie 2003, confirmând doar existenţa pe şantier a respectivelor cofraje şi nicidecum o recunoaştere a faptului că deţine în posesie acele cofraje.
Pârâta afirmă că nu a folosit cofraje P. şi nu are nici o obligaţie faţă de reclamantă în cauză nefiind îndeplinite condiţiile pentru a fi obligată la despăgubiri pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Analizând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 133/ A din 27 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.R. SRL Baloteşti, schimbând în tot sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii, obligând pârâta SC A.P. SA Brăila, către reclamantă la plata sumei de 4564,95 Euro, în echivalent lei la data introducerii acţiunii (curs B.N.R. din 13 iulie 2004 de 40915 lei /Rol/Eur) sumă cu care s-a îmbogăţit fără justă cauză.
S-a respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 81.555 Ron, echivalentul a 20.007,74 Eur la cursul BNR din 13 iulie 2004, reprezentând contravaloarea cofrajelor tip P., rebut şi lipsă, ca nefondat.
S-a obligat pârâta-intimată către apelantă la plata sumei de 7675,4 Ron, cheltuieli de judecată la fond şi apel (1675,4 Ron taxă timbru fond şi apel în limita pretenţiilor admise şi 600 Ron, onorariu şi cheltuieli apărător diminuate potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut:
Între reclamanta SC P.R. SRL Bucureşti şi SC C.I.G. SA Craiova au existat raporturi contractuale, având ca obiect închirierea cofrajelor tip P. SC C.I.G. SA a intrat în insolvenţă şi în acest context, pârâta SC A.P. SA a devenit subantreprenorul lucrărilor de construcţie ale blocului B3 din cartierul Craioviţa Nouă din Craiova (scările 4 şi 5).
La preluarea lucrărilor, ambele părţi au confirmat că se executase cofrarea cu cofraje tip P. peste etajul 2 de către SC C.I.G. SA fiind pregătite practic pentru turnarea betonului.
În acest context, reclamanta a transmis pârâtei prin corespondenţă contractul de închiriere nr. 181 din 5 decembrie 2003 având ca obiect încheierea cofrajelor tip P. cu specificaţia detaliată a elementelor de cofrare cuprinsă în anexa nr. 1 la contract.
Prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, emisă de intimata-pârâtă SC A.P. SA Brăila, s-a comunicat reclamantei SC P.R. SRL situaţia elementelor de cofrare existente pe teren în comparaţie cu situaţia celor cuprinse în anexa 1 la contract.
Prin această adresă intimata-pârâtă a comunicat apelantei reclamante şi faptul că situaţia bunurilor care ar putea constitui obiectul contractului de închiriere nu este adaptată realităţii de pe şantier.
În raport de conţinutul său concret, adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 nu poate fi interpretată aşa cum susţine reclamanta, ca o recunoaştere a folosirii cofrajelor la construcţia blocului B3, scara B şi scara C de către pârâtă.
Intimata-pârâtă a condiţionat intrarea în vigoare a contractului în momentul în care se va realiza predarea-primirea între SC P.R. SRL şi SC C.I.G. SA şi apoi întocmirea procesului-verbal cu SC A.P. SA.
Practic, pârâta a solicitat reclamantei să procedeze la o inventariere a bunurilor aflate pe teren şi apoi să aibă loc predarea acestora către pârâtă, operaţiune de natură să stabilească cu exactitate situaţia bunurilor din şantier în funcţie de care s-ar fi putut naşte întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor prin contractul propus.
Apelanta reclamantă nu a procedat la predarea bunurilor către pârâtă după o prealabilă inventariere a acestora. Intrarea în vigoare a contractului depinde de îndeplinirea condiţiei suspensive de predare-primire a bunurilor aflate pe şantier, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
În acest context, nu se poate considera că instanţa de fond a greşit atunci când a argumentat în cuprinsul hotărârii, faptul că nu se poate reţine în sarcina pârâtei naşterea vreunei obligaţii în baza acestui contract, afectat de modalităţi.
Instanţa de fond a analizat cauza sub toate aspectele, prin raportare la situaţia de fapt, iar în ultima parte a considerentelor care au stat la baza soluţiei dată primului capăt de cerere, s-a analizat pricina sub aspectul temeiului juridic al îmbogăţirii fără justă cauză.
Curtea constată că, pe acest temei, instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cauză, greşind astfel în stabilirea situaţiei de fapt reţinută în fundamentarea soluţiei.
Astfel, raportul de expertiză tehnică, întocmit în cadrul procedurii speciale de asigurare a dovezilor în dosarul nr. 11629/2004 al Judecătoriei Craiova, relevă faptul că intimata pârâtă a folosit cofraje tip P. în executarea lucrării de construcţie a blocului B3 tronson C din Craiova nouă, respectiv la planşeul de perete etajul III. Elementele componente ale cofrajelor de tip P. au fost descrise ca fiind grinzi de lemn GT 24-1,50 – 3,60, popi telescopici tip PEP20-2,6 – 3,50; PEP30-1,5 – 3,50; DS 350N: DS 300N, trapezi universali (zincat), elemente cap în cruce 20 x 24 S (zincat).
Această probă este concludentă în cauză sub aspectul situaţiei de fapt descrise în raportul de expertiză. Intimata pârâtă a invocat faptul că nu a fost legal citată la efectuarea lucrării şi că, după declanşarea litigiului judiciar, a formulat recurs împotriva încheierii de soluţionare a cererii de asigurare dovezi. Chiar dacă s-ar constata neregularităţi ale procedurii de citare a părţilor cu ocazia soluţionării cererii de asigurare dovezi, totuşi raportul de expertiză efectuat cu această ocazie, poate fi valorificat ca o probă cu caracter extrajudiciar care stabileşte o situaţie de fapt care nu a fost infirmată în cauză.
Chiar dacă proba cu expertiza tehnico-contabilă administrată cu ocazia judecării cauzei în fond a stabilit că intimata a închiriat de la SC N.R. SRL şi de la SC O.M.C. SRL Craiova elemente de cofraj care erau suficiente pentru execuţia cofrajului pentru 2 planşee, se poate constata că acestea au folosit la cofrarea planşeului peste nivelul 3, scara 5 şi a planşeului peste nivelul 4, scara 4, (pct. 6.1 art. a şi b din expertiză). Coroborând această situaţie cu cea reţinută în expertiza efectuată în cadrul procedurii de asigurare dovezi, rezultă cu certitudine că planşeul perete la nivelul 3 a fost cofrat cu elemente de cofrare tip P.
Perioada în care s-au folosit aceste cofraje tip P. este cea stabilită prin expertiza tehnico contabilă efectuată cu ocazia judecării cauzei în fond, respectiv 21 februarie 2004 – 23 mai 2004.
În stabilirea acestei perioade s-a avut în vedere analiza documentaţiei tehnice de execuţie a structurii de rezistenţă, a condicii de evidenţă a betoanelor turnate şi a procesului – verbal de control a stadiului în faza determinantă.
Chiria de care ar fi beneficiat reclamanta s-a calculat conform ofertei şi anexei 1 la contractul de închiriere nr. M181 din 5 decembrie 2005, rezultând o sumă de 4.564,95 Euro fără TVA.
Aşa fiind, prin folosirea de către pârâtă a cofrajelor tip P., proprietatea reclamantei, patrimoniul acesteia s-a mărit cu suma de bani pe care ar fi trebuit să o plătească reclamantei cu titlu de chirie.
Ca o consecinţă a sporirii patrimoniului pârâtei, cel al reclamantei s-a micşorat cu aceiaşi sumă.
Pentru înlăturarea dezechilibrului creat între patrimoniile părţilor în litigiu, ţinând seama de faptul că reclamanta nu are alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite, s-a admis acţiunea, în limita sumei cu care s-a dovedit diminuarea patrimoniului reclamantei, respectiv suma de 4.564,95 Euro, în echivalent lei la data introducerii acţiunii, 13 iulie 2004.
Reclamanta nu a dovedit că pârâta a folosit elementele de cofrare tip P. şi pentru alte faze ale lucrării de edificare a blocului B3 pentru a fi obligată pârâta la data întregii sume solicitate cu titlu de prejudiciu încercat.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 81.552 lei reprezentând contravaloarea cofrajelor tip P. rebut şi lipsa, instanţa reţine că în cauză, apelanta reclamantă nu a dat curs invitaţiei pe care i-a adresat-o pârâta, de a se prezenta la faţa locului, în şantier, pentru a inventaria bunurile care au fost folosite de SC C.I.G. SRL şi apoi să se întocmească proces-verbal de predare-primire către intimata pârâtă.
Datoria acestui refuz, practic, în cauză, nu s-a reuşit a se perfecta contractul de închiriere şi, în atare situaţie, nu se poate reţine în sarcina pârâtei obligaţia de a păzi bunurile reclamantei care au fost abandonate de SC C.G. SRL şi de a răspunde pentru eventualele lipsuri şi nici de a plăti eventualele lipsuri şi nici de a plăti eventualele rebuturi. Pentru aceste considerente, s-a respins cel de-al doilea capăt de cerere.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., intimata pârâtă, ca parte căzută în pretenţii, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar corespunzătoare pentru judecata în fond şi în apel, proporţional cu cuantumul sumei admisă cu titlu de pretenţii (pierdere suferită).
În privinţă cuantumul cheltuielilor constând în onorariu avocat s-a apreciat că aceasta este de 64.633,61 lei (potrivit facturilor fiscale depuse la dosarul instanţei de fond şi la dosarul instanţei de apel), mai mare chiar decât cuantumul sumei solicitată prin primul capăt de cerere.
Or, admiţând în parte acţiunea, partea căzută în pretenţii nu poate fi obligată la plata întregului onorariu achitat avocatului de partea adversă. Ţinând seama de limitele în care acţiunea a fost admisă şi de gradul de complexitate a cauzei, instanţa de apel a diminuat suma solicitată cu titlu de onorariu avocat, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., până la concurenţa sumei de 6000 lei, sumă pe care a considerat-o rezonabilă.
Împotriva acestei decizii, părţile au introdus recurs.
Recurenta-reclamantă SC P.R. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5; pct. 7, 9, a susţinut că decizia atacată este nelegală pentru următoarele considerente:
- instanţa de apel a soluţionat cauza încălcând principiul contradictorialităţii şi al dreptului de apărare, deoarece a menţinut hotărârea pronunţată la fond, deşi instanţa a schimbat cadrul procesual fără al pune în discuţia părţilor.
Astfel, deşi instanţa a fost sesizată să judece cererea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, a schimbat temeiul cauzei, judecând cererea pe temeiul răspunderii contractuale.
- hotărârea instanţei de apel conţine motive contradictorii, relevante fiind aprecierile cu privire la adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 emisă de A., raportul de expertiză tehnică întocmit în cadrul procedurii de asigurare de dovezi şi suplimentul la raportul de expertiză tehnico-contabilă din 3 noiembrie 2005.
- instanţa de apel, încălcând dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., a preluat greşit temeiul juridic stabilit eronat de prima instanţă, ca fiind „îmbogăţirea fără justă cauză” şi nu răspunderea contractuală deoarece în cauză nu s-au perfectat contracte de închiriere între părţi.
În aceste condiţii instanţa de apel, avea obligaţia să constate, că prin schimbarea temeiului juridic în momentul pronunţării, prima instanţă nu a soluţionat cauza pe fond şi în aceste condiţii sentinţa trebuia desfiinţată cu trimitere spre rejudecare.
Recurenta SC A.P. SA, invocând în drept că decizia atacată este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 304 pct. 7 C. proc. civ., invocând în fapt următoarele critici.
- instanţa nu a analizat cauza sub aspectul competenţei materiale şi să constate natura civilă a pretenţiilor formulate.
- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii dar şi străine de natura pricinii, situaţie ce rezultă din aprecierile făcute asupra rapoartelor de expertiză, care conţin concluzii divergente cu privire la folosirea sau nefolosirea cofrajelor.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel, a apreciat corect că prima instanţă nu a schimbat cadrul procesual al cauzei, judecata făcându-se în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă.
În acest contest, s-au analizat pretenţiile formulate, în raport de cerinţele impuse de instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, acţiunea fiind respinsă ca nedovedită.
Reanalizând probatoriul administrat, ca efect al caracterului devolutiv al apelului, instanţa păstrând cadrul procesual, a stabilit în mod judicios, că pârâta a folosit cofrajele în afara unor relaţii contractuale mărindu-şi patrimoniul cu suma de bani pe care ar fi trebuit ă o plătească drept chirie, dacă s-ar fi încheiat un contract de închiriere.
Motivarea deciziei atacate, corespunde cerinţelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ., instanţa argumentând coerent temeiul obligării la despăgubiri şi justificând cuantumul despăgubirilor acordate, în raport de starea de fapt reţinută.
Or, starea de fapt nu mai poate fi repusă în discuţie, dat fiind caracterul recursului aşa cum se desprinde din economia art. 304 C. proc. civ.
Urmează a se mai reţine că litigiul dintre părţi a fost corect calificat ca un litigiu comercial, judecarea cauzei făcându-se fără încălcarea competenţei materiale.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.R. SRL Baloteşti şi pârâta SC A.P. SA Brăila împotriva deciziei nr. 133 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3783/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 573/2008. Comercial → |
|---|
