ICCJ. Decizia nr. 3756/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3756/2008
Dosar nr. 2432/111/2006
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 954/ COM din22 mai 2007, Tribunalul Bihor a respins acţiunea comercială formulată şi precizată de reclamanţii B.L. şi B.C., ambii domiciliaţi în Oradea, în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA.
A fost respinsă cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Contractul de execuţie cu plata pe stadii de execuţie nr. 35 din 24 decembrie 2004, încheiat între M.T.S.L. Gmbh (beneficiar), B.L. (utilizator) şi SC I. SA (executant), executantul s-a obligat să realizeze, pe cheltuiala beneficiarului, o construcţie tip S. în varianta cărămidă, conform caracteristicilor tehnice standard, listei de lucrări suplimentare convenite între părţi şi planurilor anexe la contract, construcţie ce urma a fi edificată pe lotul EB/5 şi finalizată la data de 26 septembrie 2005. Valoarea totală a contractului a fost stabilită la suma de 45.259 Euro + TVA, din care utilizatorul urma să achite avans către SC I. SA, la data de 21 decembrie 2004 suma de 4.526 Euro + TVA. Suma de 40.733 Euro + TVA urma să fie achitată de beneficiar în funcţie de stadiul de execuţie al lucrării şi a sumelor stabilite pentru fiecare stadiu, pe baza unui proces verbal de recepţie.
Pentru efectuarea lucrărilor de construcţie menţionate în contractul 35/2004, între Primăria Municipiului Oradea şi reclamantul B.L. s-a încheiat, la data de 9 februarie 2005, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 334/2005, având ca obiect imobilul înscris în CF NDF nr. 5136 Oradea cu nr. cad. 5529, în natură teren în suprafaţă de 240 mp, situat în lotul EB 75 din cartierul de locuinţe Europa Oradea, dosar nr. 9022/2005.
La data de 15 februarie 2007, pârâta SC I. SA, prin adresa nr. 257, a înştiinţat pe reclamantul B.L. că beneficiarul contractului de execuţie construcţie M.T.S.L. Gmbh nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, înregistrând întârzieri în achitarea sumelor datorate conform contractului menţionat.
Prin aceeaşi adresă, s-a adus la cunoştinţa utilizatorului că valoarea stadiilor executate de SC I. SA şi neachitate de beneficiar este în sumă de 30.710 Euro + TVA şi că în termen de 5 zile de la primirea prezentei adrese să-şi exprime poziţia cu privire la un nou contract de execuţie, în care reclamantul să aibă calitatea de beneficiar, dosar nr. 9022/2005.
Pârâta, prin adresele nr. 1324 din 22 august 2005 şi 1624 din 30 septembrie 2005, adresate reclamantului B.L., i-a solicitat acestuia să se prezinte la sediul pârâtei în vederea încheierii unui nou contract de execuţie, comunicându-i totodată şi un model de contract care urma să fie semnat de către părţi, dosar nr. 9022/2005.
Prin adresele menţionate mai sus s-a adus la cunoştinţa reclamantului faptul că, contractul de execuţie nr. 35/2004 a fost reziliat la data de 1 iulie 2005 cu beneficiarul M.T.S.L. în baza pactului comision de grad 4 prevăzut în contract la pct. 72.
La data de 3 octombrie 2005, reclamanţii au înştiinţat pe pârâta SC I. SA că nu sunt de acord cu clauzele noului contract de execuţie notificat de către aceasta în oferta de contractare nr. 64 din 1 septembrie 2005, întrucât, pe de o parte, invocă faptul că îşi va exprima dreptul de preferinţă după ce executantul îşi va respecta obligaţiile asumate prin contractul nr. 35/2004, iar pe de altă parte, că penalităţile invocate de executant nu cad în sarcina lor, ci a beneficiarului.
Prin contractul nr. 35/2004, părţile au stabilit de comun acord, la cap. VII lit. b) pct. 7.2, că „Beneficiarul este de drept în întârziere fără notificare, cerere de chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă, dacă întârzie achitarea sumelor datorate conform prezentului contract. În cazul în care beneficiarul întârzie cu mai mult de 45 de zile achitarea sumelor datorate conform contractului, executantul poate rezilia în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere, cerere de chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă, transmiţând în acest sens beneficiarului o notificare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 15 zile înainte de momentul la care rezilierea devine efectivă”.
Potrivit pct. 7.9 din contract, „ca urmare a rezilierii în condiţiile art. 7.2, executantului îi vor reveni sumele neachitate aferente stadiului fizic al construcţiei şi daune de 13 % din valoarea contractului. În măsura în care beneficiarul, în termen de 15 zile de la momentul rezilierii, va desemna un nou beneficiar, care să preia contractul de execuţie cu executantul, iar acest nou beneficiar este acceptat de executant, sau utilizatorul îşi exercită dreptul de preferinţă, SC M.T.S.L. nu va fi obligat la plata daunelor de 13 % din valoarea contractului”.
Potrivit pct. 7.9 din contract, „în orice situaţie în care prezentul contract se reziliază din vina beneficiarului, utilizatorul are un drept de preferinţă la încheierea contractului de execuţie pentru finalizarea construcţiei”.
S-a mai stabilit prin contractul menţionat că utilizatorul nu are dreptul de a rezilia prezentul contract, acest drept revenind în exclusivitate beneficiarului, în condiţiile prevăzute în prezentul contract (pct. 7.11).
Din clauzele contractuale menţionate mai sus reiese că părţile au stabilit un pact comision de grad 4 în ce priveşte rezilierea contractului faţă de beneficiar (pct. 7.2), iar faţă de utilizator nu s-a prevăzut un astfel de pact, fapt pentru care, în ce-l priveşte pe acesta din urmă, sunt incidente dispoziţiile art. 969 şi 1075 C. civ.
De asemenea, conform pct. 7.9 din contract, utilizatorul are un drept de preferinţă la încheierea unui nou contract de execuţie pentru finalizarea construcţiei.
În lipsa unui astfel de contract, s-a apreciat că nu există temei legal sau contractual în baza căruia pârâta să fie obligată să predea locuinţa în litigiu către reclamanţi. Faptul că s-a încercat de către pârâtă să se încheie un nou contract de execuţie, iar reclamanţii nu au fost de acord cu clauzele acestui contract, în lipsa unei solicitări exprese către instanţa de judecată care să rezolve litigiul sub acest aspect, cererea formulată de reclamanţi, în ce priveşte capetele 1 şi 2 au fost apreciate ca inadmisibile, raportat la art. 111 C. proc. civ., iar celălalt capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la predarea locuinţei, ca nefondat.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC I. SA, instanţa a constatat că aceasta este nefondată, întrucât, în ce-l priveşte pe utilizator, contractul menţionat mai sus nu prevede un pact comisoriu de gradul 4, faţă de care instanţa să se limiteze în a constata rezilierea acestuia.
Faţă de cele reţinute, instanţa a respins atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel în termen şi legal timbrat reclamanţii B.L. şi B.C. şi pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI.
Reclamanţii prin apel au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligării pârâtei să le predea construcţia, cu plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanţii au învederat că în hotărârea apelată există o evidentă contradicţie între dispozitiv şi considerente, în situaţia în care s-a reţinut că faţă de reclamanţii apelanţi, utilizatori în contractul de execuţie construcţie nr. 35/2004 sunt incidente dispoziţiile art. 969, 1075 C. civ., însă a fost respinsă cererea de predare a locuinţei.
S-a probat în cauză că din culpa exclusivă a pârâtei nu s-a putut achita plata preţului integral prin neemiterea facturilor, deşi era cumpărător de bună-credinţă şi contractul era perfect valabil, fiind achitat avansul pretins, iar diferenţa urma a fi achitată din resurse proprii, evident după comunicarea proceselor-verbal de recepţie pe faze de lucrări. Reaua-credinţă a pârâtei în derularea contractului a fost dovedită prin comunicarea unui nou contract cu preţ mult peste cel negociat. Din cuprinsul contractului rezultă în mod evident că locuinţa a fost construită pentru reclamanţii apelanţi care au achitat şi avansul, iar prin adresele trimise către SC I. SA a fost exprimată clar şi neechivoc intenţia de a continua contractul în calitate de beneficiar, din punct de vedere juridic realizându-se acordul de voinţă ca şi la o vânzare-cumpărare.
În consecinţă, reclamanţii apreciază că sub aspectul capătului de cerere apelate, situaţia de fapt nu a fost reţinută corespunzător de prima instanţă.
Prin apelul său pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi constatarea că, contractul de execuţie construcţie cu plata pe stadii de execuţie nr. 35/2004 este reziliat începând cu data de 30 septembrie 2005, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta a învederat instanţei că în mod greşit s-a respins cererea reconvenţională pe considerentul că, în ce-l priveşte pe utilizator, contractul nu prevede un pact comisoriu de gradul IV faţă de care instanţa să se limiteze a constata rezilierea contractului, deşi este evident că actul juridic s-a reziliat de plin drept din culpa exclusivă a beneficiarului şi datorită neuzării dreptului de preferinţă a utilizatorului pentru încheierea unui nou contract.
Apelanta-pârâtă a mai arătat că motivarea instanţei de fond, că rezilierea contractului nu operează faţă de toate părţile semnatare ale contractului, ci numai pentru unele, este greşită şi peste voinţa reală a părţilor şi cu încălcarea principiilor interpretării contractelor.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimaţii apelanţi B.L. şi B.C. au solicitat respingerea apelului declarat de apelanta SC I.D.C. SA arătând că, în sarcina lor nu se poate reţine nici o culpă în derularea contractului, neputându-se dispune rezilierea contractului.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 174/C/2007-A din 27 noiembrie 2007, a admis apelul pârâtei SC I.D.C. SA VOLUNTARI declarat împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi în consecinţă a constatat reziliat, începând cu data de 30 septembrie 2005 contractul de execuţie construcţii cu plata pe stadii de execuţie nr. 35/2004. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a obligat intimaţii-reclamanţi să plătească apelantei pârâte suma de 1.728,45 lei, cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanţii B.L. şi B.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că beneficiarul contractului de execuţie M.T.S.L. Gmbh nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, fapt comunicat la data de 15 februarie 2007 de către SC I. SA apelantului B.L., căruia i s-a solicitat, ca în termen de 5 zile de la primirea adresei să-şi exprime poziţia cu privire la un nou contract de execuţie în care aceasta să dobândească calitatea de beneficiar.
Datorită neachitării datoriilor scadente de plată pe care şi le-a asumat beneficiarul contractului de execuţie, în temeiul pactului comisoriu, contractul de execuţie nr. 35/2004 a fost reziliat la data de 1 iulie 2005.
Instanţa de apel a reţinut că deşi pactul comisoriu a fost prevăzut ca o sancţiune faţă de una din părţile contractante şi sancţiunea a fost aplicată, aceasta duce la desfiinţarea contractului încheiat faţă de toate părţile, fapt care în speţă rezultă din cuprinsul clauzei 7.9 din contract.
Cu privire la apelul reclamanţilor instanţa de apel a reţinut că în lipsa încheierii unui nou contract cu executantul lucrării de construcţie, în temeiul dreptului de preferinţă pe care i l-a acordat acesta, reclamanţii nu pot invoca nici un temei legal sau contractual prin care pârâta să fie obligată să-i predea locuinţa în litigiu.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanţii B.L. şi B.C., în termen legal au declarat recurs, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de nelegalitate invocate reclamanţii arată că prin recunoaşterea achitării avansului, parte din preţ, a calităţii de proprietari ai terenului, loc de casă, înscris în cartea funciară, au făcut dovada valabilităţii contractului care produce efecte juridice şi mai mult şi-au exprimat dreptul de preferinţă prin manifestarea intenţiei, în scris pentru încheierea contractului privind finalizarea lucrărilor după rezilierea contractului cu M.T.S.L.
Recurenţii mai arată că este evident că şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, nu li se poate reţine nici o culpă în derularea contractului, instanţa nu putea să dispună rezilierea contractului nr. 35/2004 şi deci rezultă că probele de la dosar au fost greşit apreciate respectiv s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, mai mult instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, incidente prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Se mai menţionează că decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii în condiţiile în care intimata nu le-a comunicat niciodată rezilierea contractului, dar instanţa a reţinut efectul rezilierii, şi potrivit clauzelor contractuale nu se poate reţine nici o culpă a utilizatorului în executarea contractului cu prestări succesive, având calitate de utilizator în contractul tripartit, nu aveau nici o obligaţie în acest sens.
În ceea ce priveşte faptul că nu şi-au exprimat dreptul de preferinţă la încheierea contractului pentru finalizarea construcţiei, reclamanţii arată că au răspuns imediat, în scris, manifestându-şi intenţia finalizării lucrărilor prin finanţare proprie, până la concurenţa preţului, dar intimata le-a comunicat o ciornă a unui nou contract la un preţ mult majorat cât şi alte date nereale şi chiar şi plata unor penalităţi.
Recurenţii arată că prin exercitarea dreptului de preferinţă au dobândit calitatea de beneficiari ai lucrării contractate, cu obligaţia predării acesteia de către intimată.
Recurenţii conchid susţinând că în mod nelegal instanţa a admis cererea reconvenţională şi a constatat rezilierea contractului de execuţie construcţii nr. 35/2004 începând cu data de 30 septembrie 2005.
Pentru motivele invocate, recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată, în sensul constatării că nu este reziliat contractul nr. 35/2004, cu consecinţa obligării intimatei să predea construcţia tip S. – lotul EB 75 Cartier Europa Oradea şi a respingerii cererii reconvenţionale ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.
Recursul declarat de reclamanţi este fondat şi urmează a fi admis, modificată în tot decizia recurată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului pârâtei, admiterea apelului formulat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului care va fi schimbată în parte, admisă în parte cererea principală constatând valabilitatea contractului nr. 35/2004 şi va fi respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la predarea construcţiei. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei privind respingerea cererii reconvenţionale, pentru următoarele considerente:
Analizând decizia atacată în raport de actele şi înscrisurile dosarului şi de motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi, s-a constatat că hotărârea nu este legală şi este incident în cauză pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de apel a interpretat greşit contractul nr. 35/2004 încheiat de părţi.
Astfel, între reclamanta, pârâtă şi M.T.S.L. Gmbh, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul tripartit de execuţie cu plata pe stadii de execuţie, nr. 35/2004, prin care pârâta SC I. SA, în calitate de executant s-a obligat să realizeze pe cheltuiala beneficiarului M.T.S.L., construcţia cu caracteristicile tehnice arătate în contract până la data de 26 septembrie 2005, din valoarea contractului avansul în sumă de 4.526 euro + TVA a fost achitat de utilizatorul B.L., iar diferenţa de preţ de către beneficiar în funcţie de stadiul de execuţie al lucrării şi a sumelor stabilite pentru fiecare stadiu pe baza unui proces-verbal de recepţie.
Anterior încheierii acestui contract între reclamantul B.L., în calitate de utilizator şi societatea M.T.S.L. Gmbh finanţator locator, s-a încheiat contractul de leasing nr. 1271 din 21 decembrie 2004, prin care finanţatorul s-a obligat în favoarea utilizatorului să-i finanţeze acestuia în condiţiile stabilite în contract, în sistem leasing imobiliar, locuinţa ce urma a o construi executantul SC I. SA.
În cuprinsul contractului de execuţie tripartit nr. 35/2004, la capitolul obligaţiile părţilor, nu s-au stipulat decât obligaţii contractuale în favoarea executantului lucrării SC I. SA şi a beneficiarului lucrării M.T.S.L. GMBH, lucrarea urmând a fi efectuată pe cheltuiala beneficiarului, stipulându-se pactul comisoriu de gradul IV de la art. 7.2 în favoarea executantului în caz de neplată a sumelor datorate de finanţator. În cuprinsul contractului, executantul şi-a asumat faţă de utilizatorul B.L. o singură obligaţie şi anume aceea stipulată la art. 7.9 de a acorda un drept de preferinţă la încheierea contractului pentru finalizarea construcţiei în caz de reziliere în orice situaţie a contractului din vina beneficiarului M.T.S.L.
În speţă, beneficiarul contractului de execuţie M.T.S.L. GMBH nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată asumate, fapt comunicat de către pârâta SC I. SA reclamanţilor la data de 15 iulie 2005, 22 august 2008 şi la data de 30 septembrie 2008 solicitând, ca în termen de 5 zile de la primirea adresei din 15 iulie 2005, reclamanţii să-şi exprime poziţia cu privire la un nou contract de execuţie în care să dobândească calitate de beneficiar.
Datorită neachitării sumelor scadente de plată pe care şi le-a asumat beneficiarul contractului de execuţie M.T.S.L. GMBH, în temeiul art. 7.2 din contractul nr. 35/2004 executantul a reziliat contractul.
Faţă de considerentele anterior menţionate, considerente ce rezultă din analiza şi interpretarea contractului tripartit încheiat între părţi, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este nelegală sub aspectul admiterii cererii reconvenţionale şi pe cale de consecinţă constatarea rezilierii contractului nr. 35/2004 începând cu data de 30 septembrie 2004, în temeiul pactului comisoriu prevăzut în contract.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., deoarece rezilierea contractului tripartit faţă de recurenţii-reclamanţi trebuia constatată prin hotărâre judecătorească definitivă, având în vedere că beneficiarul M.T.S.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin contract iar pactul comisoriu de grad IV conţinut de capitolul privind rezilierea contractului la art. 7.2, nu poate fi invocat faţă de utilizator.
Deci, având în vedere motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca fiind fondată critica din recurs invocată de reclamanţi cu privire la greşita admitere a cererii reconvenţională formulată de către pârâtă.
Critica reclamanţilor referitoare la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la predarea locuinţei contractate, nu este fondată, întrucât, contractul tripartit semnat de părţi, şi anume clauza prevăzută de cap. III pct. 3.4 prevede „la data finalizării lucrărilor, executantul are obligaţia să predea beneficiarului cheile imobilului împreună cu documentaţia tehnică a centralei termice, manualul de utilizare a instalaţiilor prevăzute şi în anexa la contract.”
Faţă de prevederea menţionată rezultă că nu ar avea temei contractual obligarea pârâtei la predarea construcţiei către reclamanţi din contractul părţilor rezultă că beneficiar al construcţiei este finanţatorul M.T.S.L.
Clauzele contractului tripartit încheiat de părţi nu pot fi modificate unilateral, iar faptul că reclamanţii şi-au manifestat dreptul de preferinţă privind încheierea unui nou contract de execuţie, drept de preferinţă prevăzut de art. 7.9 din contract, nu poate justifica încălcarea voinţei părţilor, exprimată la încheierea contractului.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţi va fi admis, modificată în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului formulat de reclamanţi împotriva sentinţei de fond şi respingerea, ca nefondat, a apelului pârâtei, va schimba în parte sentinţa şi va admite în parte cererea principală constatând valabilitatea contractului nr. 35/2004. Va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la predarea construcţiei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei privind respingerea cererii reconvenţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.L. şi B.C. împotriva deciziei nr. 174/C/2007-A din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 954/ COM din 22 mai 2007 a Tribunalului Bihor.
Schimbă în parte sentinţa. Admite în parte cererea principală. Constată valabilitatea contractului nr. 35/2004. Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la predarea construcţiei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei privind respingerea cererii reconvenţionale.
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI împotriva sentinţei nr. 954 din 22 mai 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3761/2008. Comercial → |
|---|
