ICCJ. Decizia nr. 3761/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3761/2008
Dosar nr. 10478/3/2007
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 18865/301/2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta SC S.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele U.S.C. SA şi A.N.S. SRL pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea pârâtelor să permită reclamantei accesul necondiţionat în incinta U.S.C. SA pe suprafeţele de teren deţinute în proprietate exclusivă şi pe cele deţinute în coproprietate, calea de acces auto şi suprafaţa de teren neconstruită, situate în Bucureşti, Piaţa Unirii, sector 3, precum şi accesul personalului reclamantei şi al autovehiculelor care deservesc punctul de lucru, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de 20.000.000 lei ROL pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei şi până la data executării efective a obligaţiei.
În motivarea cererii a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 14 mai 1997, a cumpărat de la U.S.C. SA o suprafaţă de teren construit de 160,76 mp şi cotele indivize aferente în suprafaţă de 151,40 mp.
Până la 6 septembrie 2005 pârâtele nu i-au îngrădit atributele dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dar începând din septembrie 2005 reprezentanţii A.N.S., la instrucţiunile conducerii U.S.C., în mod nejustificat şi abuziv i-au interzis accesul mai ales cu materiale de construcţii pe terenul pe care îl deţine în coproprietate, denumit în contractul de vânzare-cumpărare cale de acces auto şi suprafaţă neconstruită liberă pentru circulaţie şi aprovizionare.
În drept a invocat dispoziţiile art. 480 C. civ., art. 1073 şi următoarele C. civ.
Pârâta U.S.C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii, arătând că reclamanta nu i-a adresat în calitate de debitoare a obligaţiei de a face o notificare de punere în întârziere astfel cum cer dispoziţiile art. 1079 C. civ.
Pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii, susţinând că acţiunea este inadmisibilă sub aspectul caracterului necondiţionat al accesului personalului şi autovehiculelor reclamantei, întrucât nu poate fi permis accesul necondiţionat fără nici un control în incinta unui complex în care se află zilnic mii de persoane.
Întâmpinare a formulat şi pârâta A.N.S. SRL arătând că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, fiind imposibil accesul necondiţionat în incinta complexului comercial.
Prin încheierea de şedinţă de la 12 ianuarie 2006 Judecătoria Sectorului 3 a respins excepţia prematurităţii şi a calificat excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâte ca apărare de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1633 din 27 februarie 2007 Judecătoria Sectorului 3 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 10478/3/2007.
Prin sentinţa comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 10478/3/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC S.M. SRL în contradictoriu cu pârâtele U.S.C. SA şi SC A.N.S. SRL şi a fost obligată reclamanta la 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC A.N.S. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat pe calea acţiunii în justiţie să fie obligate pârâtele să îi permită accesul necondiţionat în incinta U.S.C. SA pe căile de acces deţinute în coproprietate forţată şi perpetuă.
A mai reţinut că prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi consimţământul celorlalţi, deoarece fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porţiunii indivize aferente lui din bun.
Restricţiile pârâtelor care i-au interzis reclamantei accesul pe terenul deţinut în coproprietate au fost determinate de chiar atitudinea reclamantei, deoarece aceasta este cea care a obturat căile de acces comune în mod repetat cu maşini de mate tonaj în vederea reamenajării punctului său de lucru şi că afirmaţiile SC S.M. SRL în sensul că i-ar fi fost interzis cu desăvârşire accesul maşinilor în curtea interioară este contrazisă de registrul de intrări al societăţii de pază în care au fost consemnate numerele de înmatriculare, numele conducătorului auto, ora sosirii, ora plecării, bunurile transportate.
Tribunalul a apreciat că sunt contradictorii declaraţiile martorilor propuşi de către reclamantă care au fost audiaţi în cauză şi că din probele administrate rezultă că reclamanta se face vinovată de nerespectarea drepturilor celuilalt coproprietar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC S.M. SRL care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată.
Intimata U.S.C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar pe fond s-a apărat în fapt şi în drept împotriva pretenţiilor apelantei, considerând totodată că partea de dispozitiv referitoare la respingerea capătului de cerere care are ca obiect plata de daune cominatorii se bucură de puterea lucrului judecat datorită necriticării sale prin motivele de apel.
S-au depus înscrisuri la dosar.
În şedinţa publică din 26 februarie 2008, Curtea a apreciat că excepţia invocată de către intimata SC U.S.C. SA cu privire la pretinsa putere de lucru judecat reprezintă în fapt o apărare pe fondul apelului, aceasta urmând să fie avută în vedere cu ocazia soluţionării pricinii.
În aceeaşi şedinţă publică, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC U.S.C. SA, invocată de aceasta, pe care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată şi pe care a respins-o pentru considerentele reţinute în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 163 din 15 aprilie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC U.S.C. SA suma de 29750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut în esenţă că:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 14 mai 1997 reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI a cumpărat de la pârâta SC U.S.C. SA terenul construit în suprafaţă de 160, 75 mp şi cotele indivize aferente, în suprafaţă de 151,48 mp în care sunt cuprinse: hol intrare principală, culoar acces, hol intrare, suprafaţă neconstruită liberă pentru circulaţie şi aprovizionare, suprafaţă neconstruită, căi de acces auto pietonal la centrala termică, suprafaţă neconstruită, căi acces auto.
Prin contract cumpărătoarea s-a obligat să nu edifice nici o construcţie pe suprafeţele de teren aflate în coproprietate perpetuă şi forţată a părţilor contractante [(art. 6 lit. a)].
SC S.M. SRL BUCUREŞTI a obţinut autorizaţia de construire nr. 962 din 17 august 2005 emisă de Primăria Sector 3 Bucureşti prin care a fost autorizată să execute lucrări de construire pentru supraetajarea, recompartimentarea spaţiului existent pentru funcţiunea de alimentaţie publică – restaurant, fast food.
Datorită adreselor repetate al SC U.S.C. SA i s-a adus la cunoştinţă acesteia faptul că lucrărilor de construcţie urmează să fie efectuate de către societatea autorizată numai pe suprafaţa deţinută în exclusivitate, fără a se aduce modificări cotelor indivize deţinute de coproprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 4224 din 26 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, s-a admis cererea reclamantei SC U.S.C. SA şi s-a dispus suspendarea executării autorizaţiei de construire nr. 962/2005 până la pronunţarea instanţei de fond.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că au existat numeroase sesizări ale chiriaşilor reclamantei cu privire la obturarea căii de acces comune de către maşinile de mare tonaj ce deservesc societatea pârâtă SC S.M. SRL BUCUREŞTI.
Declaraţiile martorilor şi procesul verbal întocmit de către organele de poliţie, se coroborează cu cele afirmate de către reclamantă în sensul că în toamna anului 2005 angajaţilor săi le-a fost blocat accesul spre incinta magazinului U., nepermiţându-li-se acestora să descarce marfa necesară renovării spaţiului proprietatea sa.
Nu au fost administrate mijloace de probă concludente din care să rezulte că accesul la suprafeţele pentru circulaţie şi aprovizionare aflate în diviziune i-ar fi fost blocat în mod constant reclamantei care efectuează tot din toamna anului 2005 lucrări de construcţie la spaţiul situat pe terenul proprietatea sa exclusivă.
Din registrul întocmit şi deţinut de către SC A.N.S., angajată să asigure securitatea şi paza Complexului U. rezultă că în perioada 6 septembrie 2005 – 22 februarie 2006 (perioadă în cadrul căreia a fost întocmit procesul-verbal) reclamanta a avut acces în incinta complexului pentru a putea ajunge la sediul său.
Nu se poate reţine existenţa unei fapte în formă continuă de care s-ar face vinovate pârâtele, astfel cum pretinde reclamanta.
Pe de altă parte în mod temeinic a considerat tribunalul că prerogativele dreptului de proprietate trebuie exercitate cu bună-credinţă, cu concursul şi consimţământul celorlalţi coproprietari.
Nu se poate reţine că ar fi existat în cauză o servitute de trecere cum pretinde reclamanta ci doar că suprafeţele, care constituie proprietate comună a proprietarilor spaţiilor din complexul U. sunt destinate exclusiv bunei şi normalei folosinţe a spaţiilor respective.
Nu rezultă fapta continuă a pârâtelor de a împiedica reclamanta să folosească spaţiul proprietate exclusivă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat şi timbrat reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut prin sentinţa civilă nr. 6290/2007 că sentinţa judecătorească nr. 4224/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, are autoritate de lucru judecat iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui prim motiv de apel.
Nu se poate reţine autoritate de lucru judecat întrucât litigiul nu a vizat soluţionarea cauzei în fond, ori puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluţionat în fond.
2. Instanţa de fond şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 594 şi următoarele C. civ., dându-le o interpretare eronată, defavorabilă reclamantei deoarece fiecare proprietar se poate folosi de bun fără voia celorlalţi atât pentru serviciul fondului învecinat, cât şi pentru serviciul unui alt fond al proprietarului.
Instanţele nu au luat în considerare înscrisurile depuse de reclamantă la dosar:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166/1997 încheiat între SC S.M. SRL în calitate de cumpărător şi SC U.S.C. SA în calitate de vânzător pentru teren construit 160,75 mp şi a cotelor indivize aferente în suprafaţă de 151,48 mp, iar art. 6 litera a din contract prevede că suprafeţele de teren obiect al contractului de vânzare-cumpărare se află în proprietatea perpetue şi forţată a părţilor contractante filele 8-12 dosar fond).
- circulara SC A.N.S. SRL din 9 septembrie 2005 prin care societatea comunică şefilor de tură „că începând cu data de 9 septembrie 2008 doar 4 maşini de la S. au permis accesul.
- contractele de închiriere încheiate de SC S.M. SRL şi SC S.I.E. pentru un spaţiu de 3 mp în incinta magazinului U., proprietate a SC S. SRL,
- contractele de închiriere dintre SC S.M. SRL încheiate de SC S.M. SRL şi SC S.I.E. pentru un spaţiu de 3 mp în incinta magazinului U., proprietate a SC S. SRL, cu Transfer Exchange, cu R.O.T., O.S., chiriaşele având în patrimoniu maşini care aprovizionează magazinele închiriate de SC S.M. SRL, în incinta Magazinului U.,depunând în acest sens copii de pe cărţile autovehiculelor, care transportă valori, care necesită securizare.
Personalului acestor societăţi nu li s-a permis accesul cu maşini pentru aprovizionarea magazinelor, în condiţiile în care transportul valorilor (banilor), trebuie să se facă în condiţii de maximă siguranţă.
- încheieri de certificare de fapte nr. 3393 don 16 august 2007 de către Biroul Notarilor Publice Asociaţi R.C. şi B.B. şi depusă de către pârâta SC U.S.C. SA din care rezultă că în incinta Magazinului U. funcţionează SC S.I.E. SRL, SC T.E. SRL, încheieri din care rezultă că reclamanta a încheiat Contracte de închiriere cu societăţile menţionate mai sus, cărora nu li se permite accesul cu autovehicule.
- nr. 21885 din 26 octombrie 2006 (Dosar Apel, 10478/3/2007, încheiere de certificare de fapte nr. 21885 din data de 26 octombrie 2007, prin care notar public R.H. a constatat că a fost refuzat accesul autoturismului cu numărul de înmatriculare B-13-xxx, precum şi a autoturismului B-28-xxx, proprietatea SC S.M. SRL la bariera de intrare, situată pe cota indiviză căii de acces auto 6,24 mp, în curtea interioară în care SC S.M. SRL deţine în proprietate spaţiul comercial în suprafaţă de 160,75 mp şi cotele indivize aferente, în suprafaţă de 151,48 din holul de intrare principală, culoarul de acces, holul de intrare, căi de circulaţie şi aprovizionar, căi acces pietonal la centrala termică şi căi acces auto, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166, în 14 mai1997 de B.N.P. M.M.
Adresele menţionate mai sus se coroborează cu înscrisurile depuse de intimata SC A.N.S. SRL dosar apel, din care rezultă că în perioada 21 noiembrie 2005 şi 14 ianuarie 2006 nu a intrat nici o maşină.
- centralizator emanat de la SC A.N.S. SRL din care rezultă intrările autoturismelor SC S.M. SRL (exclusiv intrarea celor 4 maşini) în perioada 06 septembrie 2005 – 22 februarie 2006, din cuprinsul căruia rezultă că există perioade în care nicio maşină a SC S.M. SRL nu a intrat.
- proces-verbal întocmit la data de 3 octombrie 2005 de lucrători ai D.G.P.M.B – Poliţia Sector 3, Secţia 10, sesizaţi de numitul V.M., angajat al SC S.M. SRL ca şofer, că nu este lăsat să intre în incinta curţii magazinului U. coproprietate cu SC S.M. SRL.
Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ., în sensul că pe de o parte instanţa de apel a reţinut că reclamanta este obstrucţionată pentru accesul la spaţiul pe proprietatea exclusivă, dovada fiind procesul-verbal din data de 3 octombrie 2005, iar pe de altă parte a reţinut că reclamanta nu a produs suficiente mijloace de probe din care să rezulte obstrucţionarea de către SC U.S.C. SA şi SC A.N.S.
Declaraţiile martorilor şi procesul verbal întocmit de către organele de poliţie, se coroborează cu cele afirmate de reclamantă în sensul că în toamna anului 2005 angajaţilor săi le-a fost blocat accesul spre incinta magazinului U., nepermiţându-le acestora să descarce marfa necesară renovării spaţiului proprietatea sa.
Nu au fost administrate mijloace de probe concludente din care să rezulte că accesul la suprafeţele pentru circulaţie şi aprovizionare aflate în indiviziune i-ar fi fost blocat în mod constant reclamantei.
Reclamanta SC S.M. SRL a solicitat în baza art. 7, 8, 9 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a hotărârilor atacate ca fiind nelegal şi netemeinic şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată în baza art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., suspendarea executării hotărârii nr. 163 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 480, 594 şi următoarele C. civ.
Art. 480 C. civ., prevede că „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Dreptul de proprietate este un drept real care conferă titularului atributele de posesie folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor în putere proprie şi în interesul său propriu cu respectarea normelor în vigoare.
Dreptul de proprietate este recunoscut titularului său în raporturile acestuia cu toţi ceilalţi, care sunt obligaţi să nu facă nimic de natură a-l încălca.
Art. 594 C. civ., recunoaşte fiecărui coproprietar drepturi mai largi decât indiviziunea temporară tocmai din cauza caracterului ei perpetuu şi obligatoriu, fiecare coproprietar se poate folosi de bun fără voia celorlalţi, atât pentru fondul serviciului învecinat, cât şi pentru serviciul unui alt fond al coproprietarului, dacă este cazul el poate chiar să aducă transformări lucrului cu condiţia să nu stingherească folosinţa şi drepturile celorlalţi coproprietari.
În privinţa exercitării dreptului de proprietate comună forţată şi perpetuă, în principiu fiecare coproprietar îşi exercită atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său ca şi când ar fi un proprietar exclusiv asupra bunului comun, exercitând acte de folosinţă asupra tuturor bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate pe cota părţii stabilită şi forţată, cu respectarea dreptului egal reciproc.
La această formă de proprietate comună pe cote părţi, fiecare coproprietar este, pe de o parte titularul unui drept de proprietate exclusivă asupra unui bun şi, totodată, titularul unei cote părţi din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor care prin natura ori destinaţia lor nu pot alcătui decât obiectul coproprietăţii forţate şi perpetue.
În acest context reclamanta în calitatea sa de proprietar al terenului în suprafaţă de 160,76 m2şi a cotelor indivize aferente în suprafaţă de 151,48 m2 este în drept să beneficieze de folosinţa căilor de acces al celorlalţi coproprietari, cărora nu trebuie să le aducă atingere, folosinţa trebuind exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunul comun.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta este împiedicată să utilizeze căile de acces spre imobilul său aflat în proprietate şi care are accesiuni căile de acces, pârâtele nefăcând dovada aducerii atingerii în vreun fel asupra drepturilor lor de a utiliza aceleaşi căi de acces şi nici că acestea sunt folosite în alt scop decât cel pentru care îşi exercită dreptul de proprietate.
Instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au respins cererea reclamantei SC S.M. SRL BUCUREŞTI privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii deoarece aceasta nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte în ce constau aceste daune cominatorii.
Cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 163 din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, formulată de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI a rămas fără obiect prin admiterea recursului.
Ca urmare, în mod greşit cele două instanţe au respins acţiunea reclamantei, privind dreptul de acces necondiţionat, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât cele două instanţe au aplicat greşit dispoziţiile art. 480 şi urm., 590 şi urm. C. civ.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând neregularitatea şi netemeinicia deciziei recurate, în temeiul artr.312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentinţa comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâtele să permită accesul reclamantei pe terenul ce formează obiectele contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 2007, va menţine dispoziţiile privind respingerea daunelor cominatorii şi va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a execuţiei deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică decizia atacată, admite apelul aceleiaşi părţi, schimbă în parte sentinţa comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, admite în parte acţiunea şi obligă pârâtele să permită accesul reclamantei pe terenul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 2007.
Menţine dispoziţiile privind respingerea daunelor cominatorii.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3783/2008. Comercial → |
|---|
