ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1110/2009
Dosar nr. 2289/87/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 81 din 3 martie 2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva pârâtei SC B.M.R. SA, ambele cu sediul social în Roşiorii de Vede judeţul Teleorman.
Instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19 din 3 ianuarie 2007 pârâta, în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 4000 hl bere, eşalonată trimestrial, urmând ca reclamanta să încheie contracte cu proprii beneficiari.
Prin trei acte adiţionale la contract s-a procedat şi la predarea către cumpărător a unor dotări pentru derularea normală a activităţii de desfacere a berii, dotări care au rămas în proprietatea vânzătorului. Aceste dotări urmau să fie restituite vânzătorului fie la expirarea termenelor contractuale, fie într-un termen de 45 de zile de la notificarea adresată cumpărătorului în condiţiile prevăzute de art. 5.3 lit. b) din contract, respectiv în cazul în care dotările nu au fost folosite eficient.
Pârâta SC B.M.R. SA a adresat la 16 iulie 2007 o notificare prin care a solicitat restituirea dotărilor deoarece acestea nu au fost folosite eficient până la data de 31 august 2007.
Din declaraţia martorei C.S. rezultă că reclamanta nu a cumpărat de la pârâtă cantitatea de marfă contractată şi nici reclamanta nu a susţinut că a respectat prevederile contractuale sub acest aspect.
Reclamanta nu a făcut dovada că a restituit ambalajele la data de 31 august 2007 şi respectiv că pârâta a refuzat să le preia, astfel reţinându-se culpa contractuală a reclamantei în executarea contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 440 din 28 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 81 din 3 martie 2008 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, fiind preluate toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C.S.I. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate cu consecinţa admiterii pe fond a acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că au fost încălcate dispoziţiile legale care prevăd că executarea prin echivalent este posibilă numai în cazul în care executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă, iar societatea intimată nu a făcut dovada că este o imposibilitate de restituire a bunurilor primite.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.S.I. SRL pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit cu rigurozitate reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor pe care părţile şi le-au asumat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 19 încheiat la data de 3 ianuarie 2007.
Este adevărat că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru intervalul 3 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, însă la art. 5.8 aceleaşi părţi au stipulat că în cazul în care dotările acordate în folosinţă nu sunt folosite eficient, vânzătorul îl va notifica pe cumpărător cu privire la obligaţia şi termenul de restituire.
De remarcat că prin adresa nr. 3537 din 16 iulie 2007 pârâta a notificat-o pe reclamantă că în concordanţă cu prevederile art. 5.3 lit. b) din contract, pentru a folosi eficient dotările primite în folosinţă trebuia să livreze în trimestrul II cantitatea de 2.287 hl la sticlă, iar aceşti parametri nu au fost realizaţi, astfel că în termen de 45 de zile de la notificare se impune restituirea în totalitate a bunurilor.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia societatea pârâtă fiind interesată mai mult de încasarea sumelor de bani, a refuzat primirea ambalajelor, prin aceea că tot prin libera lor manifestare de voinţă, părţile au menţionat la art. 5.9 că dacă la expirarea termenului de 45 de zile bunurile primite în împrumut de folosinţă nu sunt restituite în natură, atunci vânzătorul este în drept să completeze şi să introducă la plată fila de CEC primită în alb de la cumpărător, în vederea încasării prin echivalent a contravalorii bunurilor nerestituite în natură.
Numai în acest context, după expirarea celor 45 de zile de la data notificării, în concordanţă cu toate clauzele contractuale, pârâta a valorificat drepturile care i se cuveneau.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL ROŞIORII DE VEDE împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1112/2009. Comercial → |
|---|
