ICCJ. Decizia nr. 1147/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1147/200.
Dosar nr. 40067/3/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. au chemat în judecată pe pârâta SC M.F. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale nr. 1 din data de 8 octombrie 2007, publicată în M. Of., partea a IV-a nr. 3030 din 31 octombrie 2007, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 3441 din 10 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M.G.P., cu sediul în Bucureşti, sector 2 şi pârâta SC M.F. SA, cu sediul în Bucureşti, Office Building, sector 2, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 238 alin. (21) din Legea nr. 31/1990 divizarea este operaţiunea prin care o societate transferă patrimoniul său către una sau mai multe societăţi nou constituite.
Adunarea Generală a societăţii pârâte a mandatat pe administratorul societăţii să întocmească proiectul de divizare, acest proiect a fost la nivelul său fundamentat din punct de vedere economic şi a fost publicat în Monitorul Oficial după ce în prealabil a fost vizat de către O.N.R.C. la data de 13 august 2007.
Modul de alocare al acţiunilor după divizare este dreptul esenţial al acţionarului majoritar însă acest drept nu poate diminua sau limita drepturile celorlalţi acţionari minoritari.
Faptul că acţionarii minoritari pot opta cu privire la modul de alocare al acţiunilor nu constituie cauză ilicită a operaţiunii deoarece câtă vreme fundamentarea economică şi interesul societăţii este argumentat din punct de vedere legal, acţionarii minoritari pot dispune în mod liber de acţiuni obţinute.
Astfel, nu se pune problema unui transfer al patrimoniului societăţii divizate la noua societate, ci despre preluarea unor activităţi de administrare a patrimoniului de către noua societate.
De altfel, proiectul de divizare expune în detaliu fiecare acţiune, o fundamentează economic, iar operaţiunea în sine se circumscrie atât interesului fiecărui acţionar, dar şi interesului societăţii, asigură o administrare eficientă economic a patrimoniului şi este în concordanţă cu dispoziţiile art. 241 şi urm. din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 358 din 25 septembrie 2008 admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de apel şi anulează apelul declarat de I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. împotriva sentinţei comerciale nr. 3441 din 10 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 40067/3/2007 în contradictoriu cu intimata SC R.C. SRL Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Apelanţii reclamanţi nu au înţeles să depună dovada însuşirii căii de atac semnată de avocat A.O.M. şi nici nu s-a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocatului de a exercita calea de atac în numele părţii.
Potrivit art. 82 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă, între altele, semnătura petentului. În cazul în care cererea se face prin mandat, art. 83 C. proc. civ. obligă să alăture cererii procura în original.
Semnarea cererii de către avocat în lipsa împuternicirii de a exercita calea de atac în numele părţii, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 83 C. proc. civ.
Actele procesuale de dispoziţie pot fi aduse la îndeplinire de avocatul mandatar, numai dacă este împuternicit în acest scop. Această interpretare este impusă de art. 68 alin. (1) C. proc. civ. care distinge între exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi reprezentarea în judecată.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. au susţinut că la termenul de judecată din 12 iunie 2008 s-a prezentat avocat A.B., cu împuternicire avocaţială pe care a depus-o la dosar. Aceasta a declarat că îşi însuşeşte apelul formulat de părţi, dar instanţa nu a avut în vedere acest aspect întrucât delegaţia a fost emisă ulterior depunerii apelului.
Temeiul de drept indicat de recurenţi îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ..
Recursul este fondat
Potrivit art. 69 alin. (2) C. proc. civ. ,,avocatul care a asistat partea la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte însăşi".
Avocatul angajat de o parte, respectiv împuternicit, poate să ratifice actul unui avocat chiar dacă acesta din urmă nu a depus împuternicirea avocaţială la dosar, respectiv se consideră că nu a fost împuternicit.
Lipsa dovezii calităţii de reprezentant a avocatului care a declarat şi formulat apelul este echivalentă cu lipsa semnăturii de pe cererea de apel.
Conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. lipsa semnăturii atrage sancţiunea nulităţii relative, care se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. împotriva deciziei comerciale nr. 358 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a casa Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. împotriva deciziei comerciale nr. 358 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1144/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1148/2009. Comercial → |
|---|
