ICCJ. Decizia nr. 1196/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1196/2009
Dosar nr. 7983/59/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a respins apelul declarat de apelanta SC L. SRL împotriva sentinţei civile nr. 719/2005 pronunţată în dosarul nr. 1160/2003 al Tribunalului Timiş.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a solicitat, în principal casarea deciziei, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei apelate în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi, în rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie a recurentei din prezentul dosar.
Recurenta solicită casarea deciziei motivat de faptul că instanţa de apel, deşi admite înscrierea în fals şi trimite înscrisurile defăimate la Parchet, se pronunţă totuşi asupra cauzei, fără a reveni asupra înscrierii în fals. Se mai solicită casarea şi pentru faptul că instanţa a admis ca o contraexpertiză în chimie să fie efectuată de un singur expert, care a fost expertul asistent al reclamantei cu ocazia expertizei efectuate în primă instanţă.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură, a principiului aflării adevărului şi al rolului activ al judecătorului după cum urmează:
Instanţa de apel, deşi admite cererea de înscriere în fals şi dispune înaintarea solicitării şi a facturilor pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată la Parchet, se pronunţă totuşi în cauză, în condiţiile în care proba cu aceste înscrisuri, esenţiale pentru pricină, nu fusese complet administrată. Instanţa nu a revenit asupra acestei probe.
Astfel, prin încheierea din data de 19 iunie2006, (filele 350, 352-353 dosar apel coroborate cu fila 2 dosar fond) instanţa de apel admite proba cu înscrierea în fals chiar a facturilor care stau la baza pretenţiilor reclamantei-intimate, si dispune trimiterea acestora şi cererii de înscriere în fals la Parchet pentru soluţionarea aspectelor cu caracter penal, în contextul în care era indicat si autorul falsului.
După cum se poate observa, tocmai în aceasta înscriere în fals consta administrarea probei, astfel ca instanţa de vreme ce a sesizat Parchetul cu cercetarea falsului avea obligaţia să administreze până la capăt această proba sau să revină asupra ei, considerând-o neconcludentă în cauză. De asemenea instanţa de apel putea să suspende judecata apelului până la soluţionarea înscrierii în fals, conform art. 183 C. proc. civ.
Formarea convingerii judecătorului cu privire la realitatea stării de fapt, pe care trebuie să-şi întemeieze hotărârea pronunţată, atârnă de corecta şi completa desfăşurare a probaţiunii şi de valoarea probelor administrate. De aceste elemente depinde temeinicia si chiar însăşi legalitatea hotărârilor judecătoreşti, iar în speţă, Decizia atacată este nelegală, sub aspectul probaţiunii, pentru ca instanţa judecătoreasca nu a stăruit îndeajuns în vederea descoperirii adevărului si a prevenirii oricăror greşeli în cunoaşterea faptelor, aşa cum obligă art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Administrarea probelor, în cadrul procesului civil, este strâns legată de realizarea principiului fundamental al "aflării adevărului", iar acest obiectiv procesual se reflectă perfect în "sistemul probatoriu" instituit prin codul de procedură civilă care conţine reguli pertinente referitoare la "rolul activ al judecătorului" si la "sarcina probei".
In ceea ce priveşte rolul activ al judecătorului, acesta nu se substituie voinţei părţilor, fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea parţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
Fondată este şi critica potrivit căreia în mod greşit s-a efectuat o contraexpertiză în chimie cu un singur expert, deşi normele de procedură civilă vorbesc despre faptul că orice contraexpertiza se poate face cu un număr de 3 experţi principali, numiţi de instanţă, (art. 201 C. proc. civ.) Astfel instanţa de apel s-a limitat la un singur expert, motivând aceasta prin prisma faptului că nu au mai fost găsiţi experţi în toată ţara, deşi după se poate observa începând cu încheierea de la fila 261 dosar apel, fila 264, 265, instanţa de apel face adrese doar la Birourile de expertize tehnice din Timişoara, Caraş-Severin, Mehedinţi si Bucureşti, însă de la Bucureşti se comunică faptul că adresa fusese îndreptată greşit, context în care, instanţa de apel se limitează la un singur expert din Mehedinţi. Mai mult decât atât, expertul unic care a efectuat lucrarea a participat în calitatea de expert consilier parte pentru reclamantă cu ocazia efectuării expertizei la prima instanţă, ceea este oprit implicit prin dispoziţiile art. 212 C. proc. civ.
Conform art. 314. C. proc. civ. în caz de casare, Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului decât dacă împrejurările de fapt ale pricinii au fost pe deplin stabilite. Cum în speţă sunt absolut necesare concluziile Parchetului asupra facturilor fiscale care au generat prezentul litigiu în pretenţii precum şi efectuarea, în condiţii de legalitate, a probei cu expertiză chimică, probă ce nu se poate administra, potrivit art. 305 C. proc. civ. în faţa instanţei de recurs, pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, se va casa Decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Faţă de soluţia de casare cu trimitere, devine de prisos analizarea criticilor formulate de recurentă şi circumscrise de către aceasta motivelor prev. de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 216/A nr. 425 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara secţia comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1204/2009. Comercial → |
|---|
