ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1152/2009
Dosar nr. 8161/1/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr.2580 din 25 septembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâţii C.M.M., C.D.S. şi SC B. SRL ARAD împotriva deciziei nr. 234/A din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, decizie pronunţată în contradictoriu cu reclamantul S.M.D.
Înalta Curte a constatat că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului cu sumele menţionate în citaţiile transmise pentru termenul de judecată din 25 septembrie 2008 şi în consecinţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995 referitoare la sancţiunea neplăţii sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
II Împotriva acestei decizii, pârâţii C.M.M., C.D.S. şi SC B. SRL, au formulat prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 8 octombrie 2008, contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei pronunţate la 25 septembrie 2008 şi rejudecarea recursului.
Contestatorii au susţinut în motivarea contestaţiei în anulare că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, de ordin procedural, în condiţiile în care dovada achitării taxelor judiciare de timbru a fost transmisă prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind înregistrată la dosar la data de 25 septembrie 2008 potrivit menţiunii existente pe cererea de înaintare a dovezilor în original.
În cauză, intimatul S.M.D. a formulat întâmpinare, la data de 13 februarie 2009, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.
În esenţă, intimatul a arătat că potrivit menţiunii consemnate pe adresa de înaintare a chitanţei de plată a taxei de timbru şi a timbrelor judiciare , primirea de către instanţei a acestor documente s-a realizat la ora 14,30 după pronunţare, şi completarea condicii, ceea ce impune concluzia neîndeplinirii obligaţiei anterior pronunţării, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
III Verificând admisibilitatea contestaţiei în anulare de faţă, în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că cererea este nefondată.
Ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere greşeli materiale evidente pe care instanţa de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date materiale importante în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, elemente sau date materiale existente la dosar la momentul pronunţării hotărârii.
Or, în cauză, situaţia concretă invocată de către contestatori nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială avută în vedere de legiuitor deoarece la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de recurs, nu existau ataşate la dosar, dovezile privind îndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor datorate.
Prin urmare nu se poate susţine cu temei că instanţa de recurs a fost în eroare gravă, prin neobservarea dovezilor de plată a taxelor de timbru, de vreme ce acestea nu existau la dosar la data judecării recursului.
Înalta Curte aminteşte, totodată că motivele care fac posibilă exercitarea acestei căi extraordinare de atac, sunt expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie, altor situaţii decât cele avute în vedere de textul de lege.
Distinct de acestea, Curtea observă că neîndeplinirea obligaţiei legale de timbrare a recursului, în condiţiile reglementate de art. 20 din Legea nr. 146/1997 atrage sancţiunea anulării recursului declarat de partea care se află în culpă pe acest aspect, astfel încât nu se poate ca pe calea unei contestaţii în anulare să se ajungă, în mod ocolit, la exercitarea unui nou recurs, deoarece raţiunea reglementării acestei căi extraordinare de atac, de retractare îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile vizează strict inadvertenţe de ordin formal sau încălcări ale unor norme de procedură, în toate cauzele fiind exclusă culpa părţii care apelează la această cale extraordinară de atac.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.M.M., C.D.S. şi SC B. SRL ARAD împotriva deciziei nr. 2580 din 25 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 207/108/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1153/2009. Comercial → |
|---|
