ICCJ. Decizia nr. 1407/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1407/2009
Dosar nr. 39294/3/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în data de 12 noiembrie 2007, reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului din 7 noiembrie 2005 şi să fie obligată pârâta la plata da daune morale în cuantum de 30.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat contractul cu pârâta în vederea prestării de servicii telefonie mobilă, însă nu a avut posibilitatea să achite facturile şi nici taxa de reziliere a contractului, având ca venit la acea dată o pensie de invaliditate de 160 lei; prin somaţia din 13 martie 2006 a fost înştiinţat să achite debitul sub sancţiunea unei amenzi între 10.000 şi 30.000 lei. Reclamantul arată că adresa pârâtei din contract este falsă.
Prin sentinţa comercială nr. 1892 din 11 februarie 2008 cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, prima instanţă constatând inexistenţa unor cauze de nulitate absolută, în condiţiile în care neachitarea facturilor reprezintă o stare de fapt subiectivă, care ţine de situaţia reclamantului, fără a atrage culpa societăţii pârâte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., motivul invocat fiind acela că instanţa de fond nu a avut în vedere încălcarea motivului de ordine publică prin indicarea falsă a sediului SC V.R. SA, ca fiind în sector 2 Bucureşti.
Analizând sentinţa atacată, în raport de probele administrate şi criticile formulate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 249 din 30 mai 2008, a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat prima instanţă că nu există niciun motiv de nulitate absolută a contractului pentru servicii încheiat între părţi.
De altfel, susţinerea reclamantului apelant cu privire la împrejurarea că sediul declarat de pârâtă ar fi fals este neîntemeiată, câtă vreme acesta a fost înregistrat legal la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În termen legal, reclamantul a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea ambelor hotărâri, ca urmare a respingerii neelgale a cererii de constatare a cererii privind constatarea nulităţii a contractului întrucât la 9 noiembrie 2003.
În susţinerea recursului, în fapt, recurentul susţine că intimata, nu are sediul înregistrat la adresa trecută în contract şi anume în Bucureşti, sector 2, fiind încălcate astfel prevederile art. 29 din Legea nr. 26/1990.
Critica este nefondată.
Recurentul susţine că în contractul încheiat, intimata a încălcat cerinţele, care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem, privitoare la sediul, susţinând că în convenţie s-a trecut alt sediu.
Într-adevăr această cerinţă urmăreşte identificarea persoanei juridice, individualizarea sa în raporturile juridice la care participă ca subiect distinct.
Devoluând cauza sub aspectul reţinerii corecte a acestui aspect instanţa de apel, a reţinut că intimata este înregistrată legal, fiind indicat sediul la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Acest fapt rezultă din adresa din 18 iunie 2007 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti din care rezultă că denumirea anterioară a intimatei era SC M. SA cu sediul în Municipiul Bucureşti, sector 2, iar prin cererea de menţiuni din 25 mai 2005 s-a schimbat sediul în Municipiul Bucureşti, sector 1.
Rezultă aşadar că, în mod corect instanţa de apel a confirmat sentinţa sub aspectul inexistenţei motivului de nulitate a convenţiei aşa cum a fost indicat.
Aşa fiind în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 249 pronunţată la data de 30 mai 2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1406/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1411/2009. Comercial → |
|---|
