ICCJ. Decizia nr. 1402/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1402/2009
Dosar nr. 24824/3/2006
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată;
Prin sentinţa comercială nr. 11047 din 8 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SIF T. SA şi a respins acţiunea reclamantei SC O.C. SA în contradictoriu cu pârâta SIF T. SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea reclamantei SC O.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat-o pe această pârâtă la plata sumei de 2.283.388 lei despăgubiri, la plata dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului şi la plata sumei de 27.025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din Şedinţa publică din 18 decembrie 2006 Tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţia prematurităţii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de A.V.A.S. Bucureşti.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cazul pârâţilor Statului Român prin M.F., M.F.P. şi M.T.C.T. şi în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind pe SIF T. SA şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, Tribunalul a apreciat-o ca nefiind întemeiată faţă de înscrisurile de la dosar şi constatând incidenţa dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 137/2002, în speţă art. 39. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune s-a apreciat ca neîntemeiată reţinându-se că acţiunea a fost formulată în condiţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 104 C. proc. civ.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active s-a respins ca neîntemeiată reţinându-se dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 137/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997.
Cu privire la ceilalţi pârâţi, cu excepţia SIF T. SA şi A.V.A.S., Tribunalul a apreciat ca noţiunea de „instituţie publică implicată" potrivit art. 32 din Legea nr. 99/1999 nu are aplicabilitate în cazul acestora.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SIF T. SA, Tribunalul Bucureşti a reţinut în sentinţa comercială nr. 11047 din 8 octombrie 2007, că în raport de art. 3 lit. f) şi g) şi art. 5 din Legea nr. 99/1999, această pârâtă nu se pliază pe noţiunea de „instituţie publică implicată" în accepţiunea art. 3 lit. g) din OG nr. 88/1997, neputând fi obligată la repararea prejudiciului suferit de SC O.C. SA.
Pentru aceleaşi considerente, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte pe A.V.A.S., s-a apreciat ca neîntemeiată, Tribunalul constatând că în lumina dispoziţiilor art. 13, art. 324 şi art. 3 lit. g) din OUG nr. 88/1997, A.V.A.S. este „instituţia publică implicată" indiferent de forma de privatizare.
Pe fondul cauzei, reţinându-se concluziile raportului de expertiză, Tribunalul a apreciat ca justă despăgubire a reclamantei, care a fost obligată la restituirea în natură a imobilelor deţinute către foştii proprietari, se constituie din valoarea de circulaţie a terenului şi a construcţiei în cuantum de 2.283.388 lei (1.883.366 lei terenul şi 400.022 lei construcţia) astfel că în temeiul art. 13 lit. b), art. 32 indice 4 şi art. 3 lit. g) din OUG nr. 88/1997 coroborat cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 a obligat-o pe A.V.A.S. la plata despăgubirilor, dobânzii legale până la achitarea debitului şi conform art. 274 C. proc. civ. la cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expert.
Împotriva încheierii din 18 decembrie 2006 şi a sentinţei comerciale nr. 11047 din 8 octombrie 2007 a declarat apel A.V.A.S. Bucureşti, solicitând admiterea excepţiilor sau pe fond respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
Apelul declarat a fost respins prin Decizia comercială nr. 246 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâta, nemulţumită fiind de faptul că instanţa a aplicat greşit prevederile Legii nr. 99/1999 şi ale OUG nr. 88/1997.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar în fapt, a reluat susţinerile formulate în cuprinsul concluziilor scrise din faţa instanţei de apel.
În dezvoltarea criticilor formulate în recurs, A.V.A.S. susţine că temeiul juridic reţinut de instanţă, respectiv art. 13, art. 324 şi art. 3 lit. g) din OUG nr. 88/199 este eronat, având în vedere, că în ce priveşte SC O.C. SA nu a fost urmată niciuna din metodele de privatizare prevăzute de art. 13, că art. 3 lit. g) nu se aplică deoarece nu A.V.A.S a privatizat SC O.C. SA ci acţiunile emise de aceasta au fost înstrăinate de SIF T. SA şi ca art. 344 din OUG nr. 88/1997 este inaplicabil speţei având în vedere că nu există o persoană publică implicată în privatizarea SC O.C. SA, instanţa făcând o grava confuzie atunci când a caracterizat A.V.A.S. ca instituţie publică implicată în privatizare, deşi acţiunile deţinute s-au cesionat către SIF T. SA. În plus, susţine recurenta ca, în cadrul procesului de privatizare instituţiile publice încasează anumite sume de bani pe acţiunile vândute, iar Statul Roman prin A.V.A.S. nu a încasat vreo sumă de bani pentru acţiunile emise de societatea reclamantă.
Arată recurenta şi că prin abrogarea art. 324 din OUG nr. 88/1997 prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 intenţia legiuitorului a fost de a opri acordarea despăgubirilor, acestea urmând a fie acordate numai pentru contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiate înainte de 2002 [art. 30 alin. (3)] şi numai în cuantumul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Recurenta susţine că netemeinicia acţiunii reclamantei rezultă şi din modalitatea pe care aceasta a ales-o atunci când a stabilit cadrul procesual pasiv chemând în judecată 5 pârâte pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor în raport de modalitatea specifica de realizare a privatizării SC O.C. SA.
În fine, susţinând că nu există o persoană juridică implicata în privatizarea SC O.C. SA şi nu există un contract de vânzare - cumpărare acţiuni, recurenta solicită admiterea recursului şi a apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimatele SIF T. SA şi SC O.C. SA au formulat întâmpinări şi concluzii scrise în combaterea recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cum rezulta din probele de la dosar şi, cum însăşi A.V.A.S. afirma prin prezentul recurs, societatea reclamanta s-a găsit la un moment dat în portofoliu A.V.A.S., însa în anul 1999 acţiunile A.V.A.S. au fost înstrăinate.
Aşa cum legal şi fondat precizează instanţa de apel, faptul că reclamanta s-a găsit la un moment dat în portofoliul A.V.A.S., are conotaţii mai profunde decât o simpla deţinere pasageră de acţiuni (1994 - 1999), în raport de actele normative referitoare la privatizare.
Din punct de vedere al concepţiei asupra privatizării, obiectivul imediat al privatizării a fost transferul controlului şi managementului întreprinderilor de stat către proprietari privaţi.
Ca în majoritatea cazurilor, privatizarea SC O.C. SA a avut loc printr-o succesiune de etape, începând de la distribuirea conform Legii nr. 58/1991 de către Statul Român a 30% din capitalul social al reclamantei către F.P.P. şi transmiterea a 70% din acţiunile societăţii către F.P.S., conform HG nr. 643/1992, a continuat cu modificarea structurii capitalului în sensul diminuării participaţiei statului (F.P.S.) de la 70% din capital la 49,81 % (menţiunea din 28 aprilie 1998 – O.R.C.) preluându-se cota de 26,59% de acţionari persoane fizice şi F.P.P. III T. cu 23,60%, apoi cu diminuarea cotei de participare a F.P.S. la 48,84% pentru ca în anul 1999 F.P.S. să nu mai figureze acţionar al SC O.C. SA (menţiunea O.R.C. din 13 septembrie 1999).
Rezultă fără echivoc că, în anul 1999, s-a încheiat procesul de privatizare al SC O.C. SA şi toate acţiunile deţinute anterior de stat au trecut în proprietate privată.
Conform art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată, "Instituţiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat".
Instituţie publică implicată, conform art. 3 lit. g) din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată, "înseamnă F.P.S. sau orice minister de resort (...) care are atribuţii de privatizare a unei societăţi comerciale." Prin reorganizare, F.P.S. a devenit actualul A.V.A.S.
Conform art. 5 alin. (1) OUG nr. 88/1997, modificată şi completată, "F.P.S. este o instituţie de interes public, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, care acţionează pentru diminuarea implicării în economie a statului".
De asemenea, conform art. 3 lit. f) din acelaşi act normativ, "minister de resort înseamnă ministerul sau organul administraţiei publice centrale în al cărui domeniu de specialitate se încadrează obiectul principal de activitate al societăţii comerciale sau sub a cărui autoritate funcţionează regia autonomă".
Rezumând cele de mai sus, rezultă că prin "instituţie publică implicată", în speţa de faţă, se înţelege fostul F.P.S., actualul A.V.A.S. aşa cum au constatat instanţa de fond şi de apel.
Printr-o corecta interpretare şi aplicare a legii acestea au arătat că diminuarea participaţiei statului la SC O.C. SA, s-a efectuat în etape de către F.P.S. şi s-a finalizat de F.P.S., prin transmiterea integrală a participaţiei statului în anul 1999.
În concluzie, reiese fără echivoc că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au făcut o corectă aplicare a legii şi, pe cale de consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1406/2009. Comercial → |
|---|
