ICCJ. Decizia nr. 1393/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1393/2009
Dosar nr. 8741/1/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2008, petentul C.J.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii N.E. şi SC E.P. SRL Cristian, să se dispună revizuirea deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 406/64/2007.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., iar în motivare a susţinut următoarele:
- Instanţa de recurs nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri constând în: raportul de expertiză contabilă actele adiţionale la statutul societăţii intimate – din care rezultă obiectul de activitate al acesteia, facturile fiscale emise şi completate de intimată.
- Prin semnarea facturilor menţionate de N.E. s-a folosit semnătura socială în folosul său şi al societăţii concurente pentru vânzarea tuturor utilajelor de panificaţie şi patiserie către societatea concurentă SC M.P. SRL.
- În mod greşit s-a reţinut că vânzarea utilajelor a fost una serioasă, fără a se lua în considerare aportul său financiar şi implicarea personală în activitatea societăţii.
- Contractele de comodat considerate de instanţă ca fiind în dauna societăţii şi care au stat la baza excluderii sale din societate nu au adus prejudicii societăţii.
- Revizuentul mai susţine că, după pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a descoperit că partea potrivnică a ascuns conţinutul procesului - verbal A.G.A., inducând astfel în eroare instanţa atunci când a susţinut că nu a fost de acord cu contractul de comodat lăsându-se falsa impresie că acesta a fost încheiat în dauna societăţii când, de fapt, contractul a avut la bază acordul ambelor părţi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând că aceasta este fără obiect, iar revizuentul nu poate justifica un interes, în contextul în care Decizia ce face obiectul cererii a fost pusă în executare.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 1665 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de reclamantul C.J.M. prin care a solicitat excluderea din societatea SC E.P. SRL a pârâtei N.E. şi încuviinţarea funcţionării societăţii cu asociat unic, precum şi cererea reconvenţională a pârâtei - reclamante prin care a solicitat excluderea reclamantului din aceeaşi societatea şi funcţionarea acesteia, în continuare cu asociat unic.
Apelurile declarate de reclamant şi pârâtă împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 97 din 26 octombrie 2007, considerându-se – în esenţă – că, inabilitatea, neglijenţa sau dezinteresul manifestat de părţi în derularea afacerii nu poate constitui fraudă, iar lipsa „affectio societatis" constituie o cauză de dizolvare a societăţii comerciale.
Prin Decizia nr. 2845 din 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta N.E. împotriva deciziei pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul declarat de aceeaşi parte şi a schimbat, în parte, sentinţa instanţei de fond, admiţându-se cererea reconvenţională a pârâtei. Pe cale de consecinţă s-a dispus excluderea reclamantului din societatea SC E.P. SRL şi a autorizat funcţionare a acesteia cu asociat unic – N.E.
Prin aceeaşi decizie s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar recursul declarat de reclamantul C.J.M. împotriva aceleiaşi decizii a fost respins ca nefondat.
Raportat la cazurile de revizuire invocate de petent în susţinerea cererii sale, instanţa constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. conform cărora, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul (condiţie îndeplinită de Decizia ce face obiectul cererii de faţă), se poate cere în cazul în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau dacă nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, precum şi în cazul în care după, darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanţe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
Cu privire la cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că revizuentul s-a limitat, în cuprinsul cererii, la indicarea generică a acestuia fără a lămuri care dintre cele trei ipoteze conţinute de text şi-ar găsi aplicabilitatea în cauză, iar argumentele aduse în susţinere vizează chestiuni ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt care, oricum nu reprezintă atributul instanţei de recurs.
În ce priveşte al doilea caz de revizuire şi care vizează descoperirea unui înscris doveditor după darea hotărârii se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, înscrisul nou trebuia să nu fi fost folosit în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată, să aibă o forţă probantă prin el însuşi – fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită şi să fie determinant – în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
În cauză, revizuentul a indicat ca înscris doveditor procesul - verbal al A.G.A. din data de 27 septembrie 2005, act ce nu are o forţă probantă prin el însuşi astfel încât să poată atrage el singur schimbarea soluţiei date pe fondul cauzei.
De asemenea, revizuentul nu a făcut dovada că pretinsul act descoperit după darea hotărârii ar fi fost reţinut de partea adversă sau că s-ar fi aflat în imposibilitate de a-l prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Aşa fiind, procesul - verbal al A.G.A. din 27 septembrie 2005 nu poate constitui înscris doveditor, apt să conducă la admiterea cererii de revizuire, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.J.M., împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1402/2009. Comercial → |
|---|
