ICCJ. Decizia nr. 1500/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1500/2009
Dosar nr. 3542/86/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanţei, reclamanta SC B.C.P. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Ghimbav, judeţul Braşov, rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2005 încheiat cu aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că deşi prin contractul menţionat pârâta s-a obligat să-i vândă o serie de echipamente, respectiv o centrală termică până la data de 30 noiembrie 2005 (şi cu preţul de 195.023,40 lei, ce trebuia achitat în trei rate), nu şi-a respectat această obligaţie, respectiv nu a întocmit facturile fiscale în vederea achitării celor trei rate din preţ. A susţinut reclamanta că, în aceste condiţii, ea nu a putut achita preţul şi ca atare a denunţat unilateral contractul de vânzare - cumpărare şi a achiziţionat echipamentul necesar de la un alt furnizor.
În cauză, prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că preţul centralei şi modalitatea de achitare erau trecute în contractul de vânzare - cumpărare, nemaifiind necesară emiterea unor facturi pentru ca reclamanta să se conformeze la plată – ceea ce nu a făcut.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 309 din 17 martie 2008, a respins ca nefondată acţiunea. În motivare, în principal, instanţa a reţinut că deoarece în mod constant pârâta a apreciat ca fiind în vigoare contractul încheiat cu reclamanta, la 9 noiembrie 2005 ea trimiţându-i chiar prin fax copia comenzii centralei către furnizorul străin, atitudinea reclamantei ca la o dată ulterioară – 18 noiembrie 2005 să-i comunice că nu mai consideră valabil contractul, o face pe aceasta culpabilă de neexecutarea lui. A mai reţinut instanţa, că denunţarea unilaterală a contractului de către reclamantă nu operează, fiind de altfel contrară dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ. În subsidiar, instanţa a avut în vedere şi hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Braşov prin care, tocmai în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să plătească către SC V. SRL Ghimbav, judeţul Braşov, contravaloarea preţului neachitat pentru centrala în discuţie şi penalităţi de întârziere, contractuale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunal reclamanta a formulat apel, apel care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 146 din 7 noiembrie 2008.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta este cea care nu s-a conformat obligaţiilor asumate prin contract, respectiv achitarea a 30% din preţ la semnarea contractului, iar ulterior datei la care a comandat echipamentul reclamanta a denunţat unilateral contractul, deşi denunţarea unilaterală a contractului nu a fost stipulată de părţi pentru nicio situaţie.
Reclamanta SC B.C.P. SRL, actualmente SC B.I. SRL Suceava a declarat recurs, în termen, împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta a indicat, ca temei de drept al recursului prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel respectiv asupra celui care privea nepronunţarea instanţei de fond asupra motivului de rezoluţiune a contractului întemeiat pe nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale. Astfel, pârâta neprezentând o comandă confirmată a utilajului nici reclamanta nu a efectuat plata niciunei tranşe din preţ şi nerespectarea acestei obligaţii atrage rezoluţiunea contractului. De asemenea instanţa de apel nu s-a pronunţat nici asupra situaţiei neprezentării pârâtei la interogatoriu, fapt ce echivalează cu o acceptare a pretenţiilor reclamantei.
În mod greşit instanţa de apel a invocat hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Braşov, ignorând conţinutul deciziei nr. 574 din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava şi a reţinut greşit această hotărâre ca un argument în favoarea soluţiei.
Nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu s-a preocupat de împrejurarea că pârâta nu a dovedit că ar fi adus din Germania utilajul în cauză.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Deşi a solicitat casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare recurenta a indicat ca temeiuri de drept cele de la pct. 6 – 9 ale art. 304 C. proc. civ. care atrag, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea deciziei iar criticile formulate şi dezvoltate de recurentă se circumscriu doar motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurenta - reclamantă sunt neîntemeiate întrucât instanţa de apel a examinat şi a răspuns motivului de apel privind rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare din 29 septembrie 2005, pronunţându-se cu privire la toate aspectele legate de rezoluţiunea contractului, inclusiv cu privire la comanda confirmată a utilajului care a fost transmisă reclamantei la 9 noiembrie 2005.
De altfel instanţa de apel, contrar celor susţinute de recurentă, a examinat, prin prisma probatoriului administrat, toate aspectele cauzei care priveau conduita părţilor contractante şi motivele de rezoluţiune a contractului.
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestor aspecte având în vedere probele de la dosar aşa încât este nefondată şi critica privind nepronunţarea pe aspectul neprezentării pârâtei la interogatoriu. Iar aspectul aprecierii probelor şi a stării de fapt este apanajul instanţei de apel ce se sustrage controlului pe calea recursului. Şi critica privind nedovedirea de către pârâtă a aducerii utilajului intră tot în categoria aspectelor privind aprecierea stării de fapt şi a probelor, aspecte ce nu pot face obiectul examinării în recurs, neîncadrându-se în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din chiar hotărârea nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Braşov aflată la dosarul instanţei de fond instanţa de apel a făcut în mod corect trimitere la această hotărâre cu referire la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamanta - recurentă.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I. SRL Suceava, împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 146 din 7 noiembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1503/2009. Comercial → |
|---|
