ICCJ. Decizia nr. 1512/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1512/2009
Dosar nr. 1269/42/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâţii D.D. şi D.G. solicitând să se constate dreptul de superficie asupra terenului situat în comuna Corneşti, sat Cătunu, precum şi stabilirea unui drum de servitute de la construcţie până la calea publică.
Judecătoria Târgovişte prin sentinţa nr. 3454 din 2 octombrie 2007 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Tribunalul Dâmboviţa, primind cauza, prin sentinţa nr. 1107 din 6 noiembrie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa nr. 118/CC din Camera de consiliu din 18 decembrie 2008, soluţionând conflictul negativ de competenţă în raport cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile legale în materie, a stabilit competenţa materială în favoarea Judecătoriei Târgovişte, reţinând că obiectul cauzei nu este de natură comercială, ci este civil faţă de natura drepturilor şi obligaţiilor ce constituie obiectul raporturilor juridice în care se află părţile, ceea ce atrage, deci, competenţa instanţei de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că imobilul pentru a cărui exploatare se solicită constituirea unui drept de superficie şi de servitute face parte din fondul de comerţ al recurentei - reclamante, care are calitatea de comerciant, încât, competenţa materială, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aparţine tribunalului şi nu judecătoriei, în primă instanţă.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, în discuţie sunt atât acţiunea reală formulată de recurenta reclamantă - pârâtă având ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului de sub construcţia proprietatea acesteia şi a unui drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâţilor cât şi cererea reconvenţională, formulată de intimaţii pârâţi - reclamanţi, în temeiul art. 494 C. civ., având ca obiect obligarea celei dintâi să demoleze construcţia edificată pe terenul proprietatea acestora din urmă sau să fie autorizaţi să o facă pe cheltuiala lor, invocându-se faptul că de la momentul începerii construcţiei şi până la rămânerea definitivă a sentinţei civile irevocabile, prin care recurenta reclamantă - pârâtă a fost obligată să le lase terenul în deplină proprietate, terenul era proprietatea societăţii, deci, nu se poate vorbi despre terenul altuia la acel moment pentru a se pune problema superficiei şi a servituţii de trecere, ci a dobândirii unui drept de proprietate sub condiţie rezolutorie, acceptat prin clauza contractuală asumată la momentul cumpărării terenului de către recurenta reclamantă - pârâtă dar şi a relei credinţe în finalizarea construcţiei după data pronunţării hotărârii vizând acţiunea în revendicare.
După cum se poate constata, deci, raporturile juridice au un caracter complex conţinând acte şi fapte juridice cu privire la care nu s-a dovedit în exclusivitate comercialitatea acestora ca excepţie de la regula civilităţii, instituită prin dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. com., astfel încât, în mod legal, instanţa a stabilit competenţa în favoarea judecătoriei.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.P. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei Curţii de Apel Ploieşti nr. 118 din 18 decembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1530/2009. Comercial → |
|---|
