ICCJ. Decizia nr. 1580/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1580/200.
Dosar nr. 1685/2/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 noiembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea tranzacţiei din data de 29 august 2001 de pe piaţa de capital RASDAQ prin care aceasta a vândut 173.497 acţiuni faţă de 77.977 acţiuni câte posedă în realitate, precum nulitatea tuturor actelor subsecvente.
Prin sentinţa civilă nr. 6721 din 20 mai 2003, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de netimbrare invocată de pârâtă şi a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1902 din 8 decembrie 2003, a respins excepţia de netimbrare a recursului invocată de pârâtă şi a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 13058 din 30 noiembrie 2004, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 119 din 7 martie 2006, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu SC C. SA Bucureşti, B.E.R. SA Bucureşti şi SC A.R. SA Bucureşti, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că excepţia inadmisibilităţii nu a fost pusă în discuţia părţilor.
Prin Decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 119 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Decizia comercială nr. 628 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă A.P.A.P.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 13058 din 30 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 3675/2/2005, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC C. SA Bucureşti, SC B.E.R. SA Bucureşti, SC A.R. SA Bucureşti şi Ministerul Economiei şi Comerţului Bucureşti.
Potrivit principiului disponibilităţii privit ca un principiu care guvernează procesul civil, precum şi a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, consideră că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
În prezenta cauză, instanţa de apel a fost investită să verifice numai temeinicia cu privire la modalitatea în care prima instanţă a sancţionat apelanta reclamantă pentru neprecizarea cadrului procesual în sensul precizării dacă înţelege să se judece şi în contradictoriu cu cumpărătorii anteriori ai acţiunilor, respectiv C.R. şi N.M.I.
Astfel cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2004, în virtutea rolului activ instanţa de fond a pus în vedere reclamantei necesitatea precizării cadrului procesual pasiv în privinţa celor două persoane fizice, însă reclamanta nu a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu acestea. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din precizarea reclamantei, aceasta a arătat că nu înţelege să se judece cu cele două persoane fizice (filele 58-59 din dosarul de fond).
Prin cererea de recurs formulată, reclamantul O.P.S.P.I. (în calitate de succesor al A.V.A.S. Bucureşti) a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de SC C. SA, a casat hotărârea recurată şi a trimis apelul în rejudecare, în sensul că instanţa de apel a admis apelul formulat de A.V.A.S., în condiţiile în care A.V.A.S. nu mai avea calitatea de apelant în cauză, iar Ministerul Economiei şi Comerţului, entitatea care a dobândit calitate de apelantă nu figurează în dispozitivul deciziei atacate.
Instanţa de apel în mod greşit a considerat legală soluţia instanţei de fond, întrucât aceasta trebuia să dispună suspendarea cauzei conform art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se solicita reluarea judecăţii în momentul îndeplinirii obligaţiei, iar judecata putea continua conform art. 1551 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatele SC C. SA şi SC B.V.B. SA (fosta SC B.E.R. SA) prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat de recurente, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la notificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată.
Critica recurentei este neîntemeiată, întrucât instanţa de apel a respectat dispoziţiile instanţei de casare.
În rejudecarea apelului a fost introdusă în cauză SC B.V. SA Bucureşti, instanţa de apel pronunţând hotărârea recurată în contradictoriu şi cu Ministerul Economiei şi Comerţului.
La solicitarea repetată a instanţei de fond, reclamanta a exclus în mod expres cele două persoane fizice din cadrul procesual pasiv.
Recurenta-reclamantă a limitat, cu ocazia soluţionării cauzei la fond, cadrul procesual la vânzătorul acţiunilor şi intermediari (piaţa extrabursieră şi societatea de valori mobiliare), excluzând expres din sfera procesuală cumpărătorii. Astfel, reclamanta A.V.A.S. a exclus în mod expres din sfera procesuală cumpărătorii şi a precizat că nu doreşte introducerea în cauză a celor două persoane fizice, nefiind incidente dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.
Instanţa de fond, în temeiul rolului activ, a pus în vedere în mod repetat, respectiv la 24 februarie 2004, 20 aprilie 2004, 5 octombrie 2004, necesitatea precizării cadrului procesual pasiv în privinţa celor două persoane fizice, însă reclamanta nu a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu acestea, precizând în mod expres acest aspect „nu înţelegem să ne judecăm cu cele două persoane fizice" (fila 59 din dosarul de fond).
În consecinţă, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor legale privitoare la suspendarea din cauza neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina părţii de către instanţă, art. 1551 C. proc. civ. care de altfel consacră o facultate şi nu o obligaţie a instanţei. Aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă, prin demersurile sale, instanţa de fond a dat expresie principiilor disponibilităţii şi rolului activ.
Pentru aceste considerente, soluţiile ambelor instanţe sunt temeinice şi legale faţă de natura acţiunii introductive astfel cum a fost precizată şi calificată, respectiv acţiune în constatarea unui act juridic şi a actelor subsecvente, fiind necesară prezenţa celor două persoane fizice nominalizate în cadrul procesual pentru asigurarea opozabilităţii hotărârii, care trebuie pronunţată în contradictoriu cu toate părţile actului juridic contestat.
Concluzionând, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.P.S.P.I. (în calitate de succesor al A.V.A.S. Bucureşti) împotriva deciziei comerciale nr. 628 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.P.S.P.I., (în calitate de succesoare a A.V.A.S BUCUREŞTI) împotriva deciziei comerciale nr. 628 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1691/2009. Comercial → |
|---|
