ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 169/2009
Dosar nr. 104/95/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 143 din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 104/95/2005 s-a admis cererea formulată de reclamanta SC P. SA Târgu Jiu în contradictoriu cu pârâţii SC A.G. SA, C.N. şi SC N.C. SRL Petroşani; s-a constatat că reclamanta SC P. SA Târgu Jiu este proprietara unei diferenţe de suprafaţă desfăşurată de 23 m.p. la imobilul din punctul „Arta decorativă" situat în Târgu Jiu, suprafaţă rezultată dintre suprafaţa desfăşurată existentă şi suprafaţa de 65,45 m.p., menţionată în sentinţa civilă nr. 8759 din 22 septembrie 1997 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 13476/1997 şi au fost obligate pârâtele C.N. şi SC N.C. SRL Petroşani la plata către reclamantă a sumei de 1.800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că acţiunea în constatare a reclamantei privind existenţa dreptului său de proprietate pentru această suprafaţă este întemeiată fiind îndeplinite condiţiile art. 111 C. proc. civ., dreptul său de proprietate nefiind recunoscut de către pârâtele C.N. şi SC N.C. SRL Petroşani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC N.C. SRL Petroşani şi prin Decizia nr. 115 din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că din contractul de vânzare – cumpărare rezultă că intimata reclamantă a vândut, parte din construcţie respectiv 65,45 m.p. din totalul de 88,45 m.p., cât este suprafaţa construită a întregului imobil, însă în contract apare ca fiind vândut întregul imobil şi de aici promovarea acţiunii faţă de reclamant.
Cum din contractele de vânzare – cumpărare rezultă că s-a vândut întreaga suprafaţă a imobilului, reclamantul nu avea la îndemână o altă acţiune decât constatarea dreptului său de proprietate pentru diferenţa de suprafaţă care nu a făcut obiectul vânzării şi pentru care a încasat preţul, căci la baza contractului a stat un raport de expertiză prin care s-a evaluat spaţiul vândut şi s-a stabilit preţul pentru suprafaţa de 65,45 m.p.
Susţinerea apelantei că spaţiul s-a mărit ca urmare a transformărilor efectuate în interior este contrazisă de concluziile experţilor mai sus menţionaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.C. SRL Petroşani invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat respingerea acţiunii în constatare ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că în mod greşit s-a considerat că acţiunea în constatare ar fi admisibilă; că din actele de la dosar rezultă că obiectul contractului de vânzare – cumpărare îl reprezintă întregul imobil şi că de la data întocmirii procesului verbal de predare – primire C.N. a intrat în posesia exclusivă a întregului spaţiu comercial; că la data de 28 mai 2003 recurenta a cumpărat de la C.N. acest imobil şi de la această dată recurenta se află în posesia exclusivă a imobilului, fiind evident că intimata avea la dispoziţie o acţiune în realizare şi anume acţiunea în revendicare; că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.; că atât din raportul de expertiză şi din suplimentul acestuia întocmite de expertul N.P., cât şi din raportul de expertiză întocmite de către experţii M.M., G.L. şi T.I. rezultă că diferenţele de suprafaţă utilă provin din modificările interioare efectuate de către recurentă; că motivarea instanţei de apel este contradictorie, considerând pe de o parte că s-ar fi vândut întreg imobilul, iar pe de altă parte că ar fi rămas o suprafaţă din imobil nevândută.
Intimata SC P. SA Târgu Jiu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză sunt aplicabile aceste dispoziţii legale care atrag admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea deciziei, admiterii apelului declarat de pârâtă şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, întrucât instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Art. 111 C. proc. civ. prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Prin dispoziţia finală a art. 111 C. proc. civ. s-a consacrat caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, care poate fi folosită numai în cazul în care nu se poate exercita o acţiune în realizarea dreptului.
Textul care reglementează acţiunea în constatare derogă de la dreptul comun în materie, deci de la art. 109 C. proc. civ. care consacră acţiunea în realizare, stabilind caracterul subsidiar al acţiunii în constatare în raport cu cea în realizare.
Astfel, cât timp reclamantul are la dispoziţie un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului, el nu poate utiliza acţiunea în constatare.
Instituind această regulă, legiuitorul a urmărit ca în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, să restabilească ordinea de drept ştirbită, finalitate ce poate fi atinsă prin acţiunea în realizare.
În situaţia în care reclamantul nu are posibilitatea ca pentru ocrotirea dreptului său, să promoveze o cerere în realizare sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. în măsura în care se justifică interesul în formularea acţiunii.
Reclamanta SC P. SA şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. solicitând să se constate că imobilul din punctul „Arta Decorativă" situat în Târgu Jiu, în suprafaţă de 16,50 m.p. şi suprafaţa construită de 18,15 m.p. precum şi terenul aferent în cotă indiviză de 16 m.p. este proprietatea sa.
Astfel în raport de obiectul acţiunii, de împrejurarea că reclamanta nu are posesia imobilului şi de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât aceasta avea la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, respectiv acţiunea în revendicare cu privire la imobilul în litigiu - aceasta constituind acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar - prin care putea obţine obligarea pârâtului la respectarea dreptului său de proprietate.
Întrucât reclamanta poate cere realizarea dreptului pe calea unei acţiuni de drept comun, acţiunea în constatare este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi modificată Decizia, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 143 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Gorj pe care o va schimba în tot şi va respinge acţiunea reclamantei SC P. SA Târgu Jiu ca inadmisibilă.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga intimata – reclamantă la 3.570 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC N.C. SRL Petroşani.
Modifică Decizia nr. 115 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 143 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă, în tot şi respinge acţiunea reclamantei SC P. SA Târgu Jiu ca inadmisibilă.
Obligă pe intimata – reclamantă SC P. SA la 3.570 lei cheltuieli de judecată către recurenta SC N.C. SRL Petroşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 180/2009. Comercial → |
|---|
