ICCJ. Decizia nr. 180/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 180/2009
Dosar nr. 15322/3/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 aprilie 2007 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R. SA Braşov solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumelor datorate conform convenţiilor nr. 2382 din 5 mai 2003, 2403 din 07 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22 septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 şi actul adiţional nr. 1 la Convenţia nr. 4566 din 28 octombrie 2003 cu număr de înregistrare 707 din 2 martie 2004 în cuantum de 17.578.658,42 lei. Această sumă cuprinde 8.288.470,17 lei rată din împrumut scadente până la 31 decembrie 2006 şi neachitate, 1.763.340,08 lei rată din dobândă pe perioada de graţie scadentă până la 31 decembrie 2006, 3.657.507,76 dobânda curentă calculată până la 31 decembrie 2006 şi 3.869.340,41 lei majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 2006. De asemenea se solicită obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dobânzi şi penalităţi contractuale care se vor calcula în conformitate cu prevederile convenţiilor încheiate pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2006 şi data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că între părţi s-au încheiat şase convenţii în temeiul art. 10 din OG nr. 8 din 27 februarie 2003 pentru plata consumului de energie electrică şi gaze naturale din anul 2003 în valoare de 13.142.042,86 lei. Se mai arată că prin convenţiile menţionate sumele puse la dispoziţia A.P.A.P.S. urmau a se restitui în termen de cinci ani, sumă stabilită în rate lunare cu dobânda aferentă. Reclamanta susţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală astfel că solicită contravaloarea ratelor scadente până la 31 decembrie 2006 şi neachitate, dobânda pe perioada de graţie scadentă la 31 decembrie 2006 şi majorări de întârziere potrivit clauzei penale de la art. 4 din convenţiile încheiate calculate la 31 decembrie 2006 precum şi dobânzile şi penalităţile în continuare până la data plăţii efective.
Prin sentinţa comercială nr. 13397 din 15 noiembrie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în temeiul art. 10 din OG nr. 8 din 27 februarie 2003 reclamanta a acordat pârâtei anumite sume cu titlu de împrumut pentru plata consumului de energie electrică şi gaze naturale prin convenţiile nr. 2382 din 5 mai 2003, 2403 din 7 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22 septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 în vederea stimulării procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cum era şi societatea pârâtă.
Sumele urmau a fi restituite în rate lunare în termen de 5 ani, obligaţie pe care reclamanta a susţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit-o integral, motiv pentru care aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata ratelor scadente la 31 decembrie 2006 cu dobânzi şi majorări de întârziere aferente.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin art. 3 pct. 1 literele a) şi b) din OUG nr. 115/2003 privind privatizarea SC R. SA pârâta a beneficiat de anumite înlesniri la plată ce urmau a fi cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni printre care scutirea de la plata creanţelor proprii şi a celor provenite din creditele bugetare gestionate de A.V.A.S., precum şi de plata dobânzilor şi penalităţilor aferente calculate până la data scutirii acestora.
În acest sens, prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 26 septembrie 2003 societatea pârâtă s-a privatizat, iar obligarea societăţii la plata sumelor provenite din împrumuturile acordate conform OUG nr. 8/2003 cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor au fost scutite în totalitate (art. 3.1.1 lit. a) din contract).
Drept urmare, a apreciat instanţa de fond, întrucât împrumuturile s-au acordat prin convenţiile menţionate încheiate anterior privatizării, devin incidente prevederile contractului nr. 33/2003.
A mai constatat instanţa de fond că prin Ordinul comun înregistrat la M.F.P. sub nr. 1220/2004 şi la A.V.A.S. sub nr. 46/2004, pârâta a beneficiat de înlesniri la plată care reprezintă creanţe proprii A.V.A.S. cuprinse în notificarea A.V.A.S. din 26 mai 2004 care la litera f cuprinde şi creanţa de 148.710.511,315 lei reprezentând împrumut conform OUG nr. 8/2003 şi dobânzi calculate până la data transferului dreptului de proprietate, A.V.A.S. fiind succesoarea legală a A.P.A.P.S., conform OUG nr. 23/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.V.A.S. criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că pârâta intimată trebuie să răspundă ca urmare a neexecutării obligaţiei contractuale asumate prin cele 6 convenţii încheiate în temeiul art. 10 din OG nr. 8 din 27 februarie 2003 conform dispoziţiilor art. 969 C. civ., precum şi în virtutea principiului forţei obligatorii a contractului şi dispoziţiile art. 1073 şi art. 1069 alin. (2) C. civ. care prevăd dreptul creditorului la dezdăunări în caz de neîndeplinire exactă a obligaţiei şi plata penalităţilor convenite potrivit clauzei penale (în speţă art. 4 din convenţiile încheiate).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială prin Decizia nr. 269 din 9 iunie 2008 a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. în contradictoriu cu intimata SC R. SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 13397 din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15322/3/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că dată fiind structura capitalului social al SC R. SA, majoritar de stat (aproximativ 95%), că prin legiferarea scutirilor de plata împrumuturilor acordate în conformitate cu OUG nr. 8/2003, împreună cu dobânzi şi penalităţi aferente, legiuitorul şi-a impus de drept voinţa, astfel încât părţile prin voinţa lor, nu pot deroga de la prevederile legale, prin convenţii particulare, şi că nu se poate reţine afirmaţia apelantei reclamante în sensul că obligaţiile asumate prin cele 6 convenţii de împrumut anterioare dispoziţiilor legale ale OUG nr. 115/2003 şi Ordinului comun al A.V.A.S. şi al M.F.P., ar subzista în ciuda voinţei părţilor exprimată, în conformitate cu prevederile legale menţionate, prin clauzele contractului nr. 33/2003 (art. 970 C. civ.).
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta A.V.A.S. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă că, instanţa de apel nu a avut în vedere neconcordanţele legislative şi contractuale în sensul că deşi contractul de vânzare – cumpărare nr. 33 din 26 noiembrie 2003 a prevăzut acordarea de facilităţi şi pentru împrumutul acordat în baza OUG nr. 8/2003, aceste facilităţi nu au avut susţinere în sensul interpretat de instanţă în OUG nr. 115 din 24 octombrie 2003 privind privatizarea SC R. SA Braşov.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, modificarea sentinţei civile nr. 13397 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente rezultă că ambele instanţe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurenta – reclamantă că ambele instanţe nu au avut în vedere „neconcordanţele legislative şi contractuale între contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 26 noiembrie 2003, OG nr. 8/2003 şi OUG nr. 115 din 24 octombrie 2003 privind privatizarea SC R. SA Braşov, în sensul că acest din urmă act nu a prevăzut acordarea de facilităţi, sunt neîntemeiate.
Aceste susţineri nu au nici o relevanţă juridică – atâta timp cât la momentul emiterii Ordinului comun A.V.A.S. – M.E.F. nr. 47 – 1220/2004 privind acordarea de înlesniri la plata creanţelor proprii A.V.A.S. datorate şi neachitate de SC R. SA Braşov era aplicabilă OUG nr. 26 din 30 aprilie 2004 care precizează la art. 2 lit. c) că în creanţele proprii ale A.V.A.S. sunt cuprinse şi împrumuturile pentru plata furnizărilor de utilităţi.
Deasemenea neîntemeiată este şi critica cum că facilităţile conferite prin OUG nr. 8/2003, consacrate şi în contractul nr. 33/2003 – nu a avut susţinere în OUG nr. 115/2003.
Prin art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) din OUG nr. 115/2003 privind privatizarea SC ROMAN SA aceasta a beneficiat de anumite înlesniri la plată ce urmau a fi cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 33/2003, astfel că împrumuturile acordate prin OUG nr. 8/2003 cu dobânzi şi penalităţi au fost scutite în totalitate. Aşa fiind, întrucât convenţiile au fost încheiate anterior privatizării potrivit art. 10 din OUG nr. 8 din 27 februarie 2003 - devin incidente prevederile contractului nr. 33 din 26 noiembrie 2003.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 269 din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 182/2009. Comercial → |
|---|
