ICCJ. Decizia nr. 163/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 163/2009
Dosar nr. 8213/30/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara reclamantul C.L. al Municipiului Timişoara a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate rezilierea contractului de închiriere nr. 318/1998 şi să dispună evacuarea pârâtei SC B. SRL Timişoara, din imobilul situat în Timişoara, precum şi obligarea acesteia la plata debitului datorat în sumă de 4.368,46 RON, reprezentând diferenţă de chirie pe perioada trimestrului I/ 2001 – trimestrul II/ 2003, majorări de întârziere şi penalităţi pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 1 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza contractului de închiriere nr. 318/1998, pârâta datorează chirie, conform fişei de calcul .În ceea ce priveşte majorările de întârziere reclamantul a invocat dispoziţiile OG nr. 11/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 6883 din data de 29 iunie 2006, Judecătoria Timişoara a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 28 din data de 18 ianuarie 2008 a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamant, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 318/1998, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Timişoara, şi a obligat pârâta la plata sumei de 72.445 RON cu titlu de penalităţi de întârziere; celelalte capete de cerere ale acţiunii au fost respinse.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut întemeiate capetele de cerere privind plata chiriei restantă şi a penalităţilor de întârziere, având în vedere prevederile contractuale, respectiv art. 6 din contract. În ceea ce priveşte majorările de întârziere, tribunalul a reţinut nefiind incidente dispoziţiile OG nr. 11/1996.
Sentinţa a fost apelată de către reclamantul C.L. al Municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În concret, apelanta a susţinut că potrivit art. 4 alin. (2) din contract, chiria lunară urma să fie reactualizată pe durata derulării contractului prin hotărâri ale C.L., respectiv Hotărârea nr. 42/2000. O altă critică a fost reprezentată de faptul că majorările de întârziere sunt cuvenite în temeiul OG nr. 11/1996, modificată.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul C.L. al Municipiului Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată şi admiterea în tot a acţiunii.
În cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul libertăţii contractuale, în condiţiile în care nu a dat eficienţă clauzei prevăzută de art. 4 din contract. În temeiul acestei clauze, reclamantul a hotărât majorarea tarifelor de închiriere, fiind adoptată în acest sens hotărârea C.L. al Municipiului Timişoara nr. 42/2000, rezultând o diferenţă de chirie în sumă de 1.448,9 RON. Suma menţionată este purtătoare de penalităţi de întârziere şi majorări de întârziere, calculate până la data promovării acţiunii. De asemenea, susţine reclamantul că majorările de întârziere sunt datorate până la data plăţii debitului.
Cu privire la temeiul de drept al calculului majorărilor şi penalităţilor de întârziere, reclamantul a arătat că acesta este OG nr. 92/2003, privind C. proCod Fiscal
Potrivit art. 6 din contract, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.L. nr. 182/2001, majorările de întârziere pentru neplata debitului se aplică până la data plăţii.
Recursul este nefondat.
Din criticile aduse deciziei din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. Din această perspectivă, a convenţiilor legal făcute se constată că au fost invocate prevederile art. art. 4 alin. (2) şi art. 6 din contract, în ceea ce priveşte neacordarea sumei de 1,448,9 RON, reprezentând diferenţă de chirie calculată în baza H.C.L.M.T nr. 42/2000, precum şi neacordarea penalităţilor de întârziere aferente acestei sume.
Asupra aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din contract privind reactualizarea/modificarea chiriei, în mod corect instanţa de apel a stabilit că raporturile contractuale dintre părţi au fost generate de către contractul de închiriere nr. 318/1998, cuantumul chiriei fiind stabilit prin capitolul IV din contract, prin fişa de calcul a chiriei. Susţinerea recurentei potrivit căreia pârâta datorează preţul chiriei astfel cum a fost reactualizată prin hotărârea C.L. al Municipiului Timişoara, astfel cum a fost precizat, nu poate fi reţinută faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi actele depuse în susţinerea acesteia, prin care a precizat cuantumul diferenţei de chirie ca fiind în sumă de 14.489.096 RON.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 6 din contract privind acordarea penalităţilor de întârziere, se constată, din conţinutul acestei clauze că penalităţile de întârziere de 5 % pe zi de întârziere din suma datorată, urmează a fi calculată pentru o perioadă de maxim 30 de zile calendaristice, după care contractul de închiriere este reziliat de drept. Ambele instanţe au acordat penalităţi de întârziere, până la momentul rezilierii contractului, moment după care acestea nu mai pot curge.
Prin trimiterea la pct. 9 al art. 304, recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor OG nr. 92/2003 şi Hotărârea C.L. nr. 182/2001. Critica nu poate fi reţinută, acestea fiind în mod legal înlăturate de către ambele instanţe, faţă de faptul că raporturile juridice dintre părţi îşi au izvorul într-un contract comercial, nefiind aplicate dispoziţii legale din domeniul administrativ - fiscal. Argumentele recurentei privind destinaţia sumelor solicitate, nu o îndreptăţeşte să aplice dispoziţiile precizate.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat şi nici argumentat în sensul schimbării naturii ori înţelesului vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, astfel încât nu poate fi analizat. În consecinţă, faţă de cele ce preced în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamantul C.L. al Municipiului Timişoara împotriva deciziei civilenr. 71 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 164/2009. Comercial → |
|---|
