ICCJ. Decizia nr. 164/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 164/2009
Dosar nr.14148/95/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sentinţa nr. 37 din 19 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială a fost investit cu soluţionarea litigiului prin care reclamantul U.M.D. a chemat în judecată SC C.T. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată pârâta la executarea obligaţiei contractuale asumate constând în livrarea unui cazan tip V. D 5 cu 5 elemente, putere 40 Kw, pentru care achitase preţul de 3.200 lei.
După administrarea probelor, cu expertiză şi în aplicarea dispoziţiilor art. 969 şi 1294 C. civ., instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a obligat-o pe pârâtă să livreze şi să monteze la domiciliul acestuia un cazan de fontă, pe combustibil solid, tip V. D 5, 40 Kw, cu 5 elemente. Tribunalul a valorificat prin soluţia pronunţată proba cu expertiză prin care s-a constatat că a fost montat la domiciliul reclamantului un cazan din fontă cu alte caracteristici decât cel contractat, la un preţ inferior şi că acest cazan comandat a intrat în gestiunea firmei la data de 29 noiembrie 2006 fără să fie montat conform obligaţiilor asumate faţă de reclamantă. În privinţa preţului expertiza a verificat devizul antecalcul prin raportare la cazanul V. D 5 iar instanţa a reţinut în conformitate cu această probă că preţul achitat pentru cazan era de 3.200 lei, acest preţ fiind corespunzător cazanului V. D 5 comandat şi nu cazanului montat care valora 2.700,5 lei.
Judecata în apel. Decizia Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Împotriva sentinţei nr. 37 din 19 februarie 2008 au declarat apel reclamantul U.M.D. şi pârâta SC C.T. SRL Tg. Jiu. Apelul reclamantului a vizat numai neacordarea cheltuielilor de judecată la nivelul sumei de 513 lei compusă din onorariu de expertiză şi taxele de timbru în timp ce prin apelul său pârâta a criticat soluţia de admitere a acţiunii pe fondul ei. În esenţă, a susţinut apelanta pârâtă, reclamantul a semnat factura care a însoţit marfa, ceea ce înseamnă că părţile s-au înţeles asupra lucrului şi asupra preţului, acordul având ca rezultat încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Au fost aduse critici de aceeaşi apelantă şi raportului de expertiză pentru faptul că nu a ţinut seama de procesele verbale de predare-primire dintre societatea furnizoare şi SC C.T. SRL din care s-ar fi constatat că a fost lăsat în custodie cazanul V. D 5, 40 Kw, după care a fost restituit furnizorului.
În soluţionarea apelurilor, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 139 din 15 mai 2008 a admis apelul reclamantului U.M.D. şi a schimbat în parte sentinţa nr. 37 din 19 februarie 2008 în sensul obligării pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată în suma indicată de apelantul reclamant.
Cel de-al doilea apel promovat de pârâta SC C.T. SRL Arcani a fost respins ca nefondat, Curtea apreciind că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică. Asupra criticilor evocate de apelanta pârâtă, instanţa de apel a constatat că, potrivit expertizei şi devizului antecalcul, la domiciliul reclamantului a fost montat un cazan V. D 5 (30 Kw) şi nu cel comandat, care a fost facturat la valoarea cazanului V. D 5 prezentat în devizul antecalcul. A mai reţinut instanţa că factura nr. x/2006 şi recepţia nr. xx din 22 noiembrie 2006 s-au emis ulterior montării cazanului V. D 5. În ce priveşte criticile care vizează expertiza, Curtea a reţinut că expertul a răspuns la obiecţiuni prin suplimentul la raportul de expertiză, aceste chestiuni fiind lămurite fără să fie nevoie de o altă analiză.
Recursul pârâtei SC C.T. SRL.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut că instanţele au greşit atunci când nu au ţinut cont de listele de inventariere de la data de 31 octombrie 2006 din cuprinsul cărora se putea vedea că nu apare nici un cazan de combustibil solid, tip V. 30 Kw 4 elemente, precum şi de faptul că pe nota de recepţie a mărfii din 27 septembrie 2006 apare menţionat faptul că acest cazan se afla în custodie pentru o perioadă de 30 de zile conform procesului verbal de predare - primire încheiat cu societatea furnizoare.
Din moment ce nu există bon fiscal sau factură înregistrată în societate, a mai susţinut recurenta nu se poate reţine că respectivul cazan fusese vândut altcuiva. În continuare autoarea a susţinut că preţul de vânzare a cazanului V., 30 Kw, 4 elemente, este de 3.200 lei aşa cum rezultă din cuprinsul facturii ceea ce înseamnă că intimatului nu i-a fost ascuns faptul că i s-a montat un cazan de acest tip.
Printr-o altă critică, autoarea a susţinut că i-a solicitat de nenumărate ori atât instanţei de fond cât şi instanţei de apel în baza art. 172 C. proc. civ. ca reclamantul să depună devizul antecalcul şi cum acesta nu s-a conformat trebuia, în opinia sa, să se aplice art. 174 C. proc. civ. şi să se constate dovedite pretenţiile celui care a solicitat înfăţişarea înscrisului. În lipsa devizului antecalcul, recurenta a considerat că expertul s-a pronunţat pe schiţe care nu pot să aibă valoarea devizului care a cuprins nu numai caracteristicile cazanului şi preţul ci şi alte piese necesare instalaţiei tehnice.
Printr-o ultimă critică s-a invocat încălcarea art. 208 C. proc. civ. pentru motivul că nu a fost citată în condiţii legale la efectuarea expertizei că lucrările expertizei nu s-au desfăşurat la sediul societăţii ci a fost contactat consilierul juridic pentru a se prezenta cu actele contabile.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat modificarea ambelor soluţii şi în fond respingerea acţiunii intimatului.
Intimatul, prin întâmpinare a respins susţinerile recurentei precizând că recursul reiterează aspecte de netemeinicie, care oricum sunt nefondate. A precizat că a introdus acţiunea pentru că i s-a montat alt cazan de fontă decât cel comandat V. D 5, 40 Kw cu 5 elemente, iar pârâta i-a livrat alt cazan cu 4 elemente, de o putere mai mică şi cu un preţ mai mic.
Recursul este nefondat.
Examinarea recursului promovat de pârâtă impune mai întâi precizarea caracterului acestei căi de atac şi a scopului urmărit de legiuitor prin indicarea limitativă a motivelor de nelegalitate.
Astfel, recursul se defineşte drept cale extraordinară de atac, de reformare fără caracter devolutiv. Aceasta înseamnă că în recurs nu se judecă acţiunea ca atare şi nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, ci se verifică dacă judecata a respectat dispoziţiile legale, controlul judiciar fiind limitat la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 (pct. 1 – 9) C. proc. civ. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cerinţa impusă de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. potrivit căreia este obligatoriu ca motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul să fie dezvoltate. Limitarea posibilităţii de a judeca fondul şi de a repune în discuţie probele administrate şi concludenta lor, este raţională şi necesară în organizarea sistemului căilor de atac actual în care apelul este devolutiv iar soluţionarea litigiului în fond şi apel a dat posibilitatea instanţelor să examineze temeinicia susţinerilor în raport cu drepturile deduse judecăţii.
Revenind la motivele de recurs şi observând că scopul recursului este esenţialmente de control al legalităţii se constată că recurentul nu a avut în vedere aceste prevederi de vreme ce a indicat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 C. proc. civ. fără să le dezvolte şi să le argumenteze în conformitate cu ceea ce vizează fiecare motiv în parte.
Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Nici un argument din recurs nu conduce la concluzia că acest motiv de nelegalitate a fost motivat în sensul încălcării dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., dimpotrivă, dacă se observă Decizia pronunţată de Curtea de Apel, se va putea constata că aceasta a răspuns punctual la criticile aduse sentinţei şi, mai mult, a procedat la o reanalizare a probelor în raport de chestiunile de netemeinicie invocate, răspunsul fiind pertinent şi convingător.
Cel de-al doilea motiv – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. – poate fi invocat atunci când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Actul dedus judecăţii, în speţă, este contractul de vânzare-cumpărare, care a fost analizat în conformitate cu art. 1294 C. civ., şi în raport de caracterul său bilateral. Ceea ce s-a pus în discuţie de recurentă sunt probele administrate în cauză în legătură cu lucrul vândut, cu alte cuvinte aspectele care vizează executarea contractului de către vânzător care avea obligaţia să predea lucrul în individualitatea lui (conform cerinţelor tehnice), în aşa fel încât cumpărătorul să-şi poată exercita prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate.
Din acest punct de vedere, recurenta a încercat să inducă ideea că Decizia instanţei de apel se întemeiază pe aprecierea eronată a probelor ori aceste susţineri nu pot fi analizate prin prisma niciunui motiv invocat. De observat este şi faptul că aceste chestiuni care ţineau de greşelile grave de fapt decurgând din aprecierea probelor care se regăseau în pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat, raţiunea acestei abrogări fiind evidentă în condiţiile în care recursul este cale extraordinară de atac, neevolutivă.
În consecinţă, chestiunile legate de interpretarea concluziilor expertizei, a custodiei şi eliberării facturilor fiscale precum şi a neînregistrărilor în contabilitate a achiziţionării cazanului de combustibil nu vor fi examinate întrucât nu vizează nelegalitatea, ci netemeinicia soluţiei recurate, care nu mai poate fi pusă în discuţie de vreme ce partea a avut la îndemână o cale de atac devolutivă.
De altfel, trebuie remarcat faptul că recurenta încearcă să inducă şi ideea că obiectul convenţiei este un cazan de combustibil cu parametrii sub cel comandat, pentru care s-a achitat preţul, sub cuvânt că acesta a fost acceptat de cumpărător care cunoştea faptul că se montează un alt cazan. Această susţinere neglijează faptul că probele administrate (expertiza) după declanşarea litigiului au demonstrat că s-a montat un cazan de combustibil la un preţ mai mic şi cu alte caracteristici de putere. O altă probă contestată este devizul întocmit de expertiză, critică ce nu va fi reconsiderată, aceasta fiind o chestiune de fond şi nu de nelegalitate, argumentele fiind expuse mai sus.
În fine, ultimul motiv – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În legătură cu acest motiv se observă că cele două ipoteze ale nelegalităţii evocate nu se regăsesc în argumentele expuse de recurent. Nu s-a indicat legea de drept substanţial încălcată şi nici nu s-a demonstrat că Decizia nu are fundament juridic.
În acest context trimiterea la art. 172, art. 174 şi art. 208 C. proc. civ. nu are nici o semnificaţie din moment ce aceste dispoziţii vizează administrarea probelor.
Cu referire la dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., se va reţine mai întâi că în cauză nu s-a demonstrat că reclamantul era deţinătorul devizului în condiţiile în care acest înscris trebuia să fie comun părţilor.
În al doilea rând dispoziţiile art. 172 se coroborează cu dispoziţiile art. 174 C. proc. civ. Cu alte cuvinte aplicarea sancţiunii la care se referă recurenta este condiţionată de dovada ascunderii, distrugerii sau deţinerii înscrisului. Cum aceste dovezi nu au fost făcute sancţiunea de a se socoti dovedite pretenţiile părţii adverse nu poate fi aplicată. În al treilea rând trebuie reţinut că sancţiunea pe care o prevede textul nu intervine „de la lege" cum încearcă să sugereze în alţi termeni recurenta, ci judecătorii au facultatea să aprecieze faţă de natura acestor norme, dar în raport şi de restul probelor, dacă se impune sau nu sancţiunea pentru neprezentarea înscrisului.
Oricum, existenţa devizului nu constituie un element esenţial în aprecierea instanţelor anterioare în legătură cu executarea obligaţiilor ce-i reveneau vânzătorului de a preda lucrul cerut de cumpărător aşa încât şi sub acest aspect critica va fi înlăturată, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a arătat mai sus, motivul de nelegalitate evocat este argumentat în realitate numai pe aspecte de netemeinicie.
Distinct de aceste dispoziţii, recurenta a pus în discuţie încălcarea art. 208 C. proc. civ. sub cuvânt că nu a fost citată la efectuarea expertizei, or, din conţinutul raportului de expertiză rezultă cu evidenţă că la întocmirea lucrării a fost prezent reprezentantul desemnat de firmă (fila 69). În legătură cu aceste susţineri trebuie remarcat şi un alt aspect şi anume că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă, ceea ce înseamnă că afirmaţiile şi susţinerile părţilor trebuie făcute în sprijinul actului de justiţie pentru aflarea adevărului şi nu cu scopul de a crea confuzie în legătură cu o anume situaţie de fapt sau de drept. Prin urmare susţinerile recurentei vor fi înlăturate pentru argumentele expuse mai sus dar şi pentru faptul esenţial care vizează încălcarea principiului „non omisso medio". Cu alte cuvinte, recurenta nu a invocat această critică în apel, aşa încât nu ar putea să fie invocată şi să fie primită drept critică, pentru prima dată în recurs, o astfel de susţinere.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.T SRL Târgu-Jiu împotriva Deciziei nr. 139 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 165/2009. Comercial → |
|---|
