ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 184/2009
Dosar nr. 1112/54/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1158 din 3 martie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.A. şi pe pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială.
Prin acţiune, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune, având ca obiect obligaţia de a face, constând în obligarea societăţii pârâte la încheierea actului de vânzare – cumpărare a unui imobil cu destinaţia de locuinţă, imobil ce face parte din patrimoniul său.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut natura comercială a litigiului şi, raportat la faptul că pârâta este comerciant – calitate în care săvârşeşte fapte de comerţ – a dat eficienţă prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 3 şi art. 56 C. com.
Prin sentinţa nr. 250 din 28 mai 2008, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a considerat că obiectul acţiunii priveşte încheierea unui contract de vânzare – cumpărare a locuinţei pe care reclamantul o deţine printr-un contract de închiriere, iar litigiile în legătură cu încheierea ori executarea unor contracte de vânzare – cumpărare sunt supuse normelor juridice de drept comun, iar nu dispoziţiilor speciale care atrag competenţa instanţei comerciale.
De asemenea, s-a avut în vedere că societatea comercială care este abilitată conform Decretului Lege nr. 61/1990 să vândă locuinţele – construite total sau parţial din fondurile statului – acţionează în raporturile cu persoanele fizice – chiriaşi, ca un subiect de drept civil.
Prin Hotărârea nr. 26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Această instanţă a reţinut că pârâta nu are în obiectul de activitate închirierea sau vânzarea de locuinţe şi că aceste bunuri nu fac parte din fondul său de comerţ, deoarece nu sunt destinate desfăşurării activităţii şi obţinerii de profit.
Considerând că natura raporturilor juridice referitoare la locuinţele de serviciu este civilă s-a stabilit competenţa de soluţionare, în primă instanţă, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC S. SA care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora a arătat următoarele:
- Instanţa a încălcat normele imperative, privind competenţa materială, întrucât litigiul este de natură comercială, neevaluabil în bani, neavând relevanţă că societatea nu are în obiectul de activitate închirierea sau vânzarea de locuinţe deoarece, acest fapt nu poate determina excluderea bunurilor din fondul său de comerţ.
- Operaţiunea vânzării unui fond fix din patrimoniul său nu este supusă normelor de drept civil, ci dreptului comercial, constituind un act de comerţ obiectiv care atrage aplicarea art. 56 C. com.
- Imobilele în litigiu au fost reevaluate conform HG nr. 500/1994 şi înregistrate în capitalul social, iar prin vânzarea acestora conform Legii nr. 85/1992 şi Decretul Lege nr. 61/1990, capitalul social va fi diminuat conform valorii bunurilor supuse vânzării, devenind astfel aplicabile prevederile art. 3 pct. 4 C. com.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a sesizat instanţa cu o cerere, constând în obligarea pârâtei la perfectarea unui contract de vânzare – cumpărare a imobilului (locuinţă), deţinut în baza unui contract de închiriere încheiat cu pârâta, invocând prevederile Legii nr. 85/1992 şi Legii nr. 61/1990.
Bunul în discuţie face parte din patrimoniul societăţii pârâte, valoarea sa fiind reflectată în capitalul social în urma reevaluării efectuare în baza prevederilor HG nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social.
În atare situaţie, o eventuală înstrăinare a unui asemenea bun reprezintă de fapt un act ce ţine de dreptul de dispoziţie al societăţii cu privire la bunurile ce compun patrimoniul său.
Dreptul societăţii de a dispune, într-un fel sau altul, de bunurile din patrimoniul său reprezintă o operaţiune de comerţ ce se reflectă în capitalul social, corespunzător valorii bunurilor supuse operaţiunilor comerciale.
În atare situaţie, în raport de prevederile art. 3 pct. 4 C. com. ne aflăm în faţa unui fapt obiectiv de comerţ ceea ce atrage natura comercială a litigiului de faţă.
Mai mult, având în vedere şi prevederile art. 56 C. com., faptul că acţiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părţi atrag competenţa jurisdicţiei comerciale, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentei, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii atacate pe care o va modifica şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, dat fiind şi caracterul neevaluabil în bani al obiectului cererii deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S .SA Drobeta Turnu Severin.
Modifică hotărârea nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că stabileşte competenţa la Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 198/2009. Comercial → |
|---|
