ICCJ. Decizia nr. 198/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 198/2009
Dosar nr. 24/118/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1368/COM/2005, pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA să se constate rezoluţiunea contractului intervenit între părţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale; să se dispună obligarea pârâtei la restituirea integrală a avansului de 30% din valoarea contractului, respectiv suma de 1.800.000.000 lei şi dobânzile aferente; să se dispună obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea lucrărilor rămase neefectuate, la restituirea sumelor plătite în avans pentru lucrările neefectuate plus dobânzile aferente, la plata contravalorii lucrărilor remediate care au reprezentat defecte de calitate şi vicii ascunse, la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorat lipsei culegerii fructelor civile prin nevalorificarea Mini-hotelului în sezonul turistic 2004.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1020 C. civ.: art. 1073, art. 1075, 1077, 1079 C. civ., art. 1082, art. 1084 şi următoarele C. civ., art. 1413 alin. (5), art. 1487 C. civ., Legea nr. 10/1995, Legea nr. 50/1991 republicată, C. com., C. proc. civ.
Pârâta SC C. SA a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 233.850 lei reprezentând diferenţa neachitată din preţul lucrărilor executate, 70.299 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi calculate până la data de 26 noiembrie 2004 şi în continuare.
S-a susţinut că pretenţiile pârâtei-reclamante îşi au izvorul în contractul de execuţie nr. 767/2003 în temeiul căruia aceasta a executat lucrări de construcţie în beneficiul reclamantei pârâte.
În drept, au fost invocate disp. art. 960, 970, 1092 şi următoarele C. civ., art. 119-120 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3081/ COM din 29 mai 2006, Tribunalul Constanţa a admis în parte, acţiunea principală; a respins cererea având ca obiect rezilierea contractului nr. 767 din 21 mai 2003, ca nefondată; a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea avansului şi dobânzii în cuantum de 207.000 lei, ca nefondată; a obligat pârâta să plătească reclamantei: 90.048 lei reprezentând contravaloare lucrări neexecutate sau încasate dublu; 48.384 lei reprezentând penalităţi de întârziere; 65.111 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate necorespunzător; a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune rezultate din lipsă de folosinţă; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 6.293 lei.
Prima instanţă a admis, în parte, cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta pârâta să plătească pârâtei-reclamante: 233.850 lei reprezentând contravaloare lucrări executate; 233.850 lei reprezentând penalităţi de întârziere; a obligat reclamanta să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 7.863 lei.
Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de apelanta reclamanta SC M.S. SRL şi de apelanta - pârâta SC C. SA SLATINA împotriva sentinţei civile nr. 3081 din 29 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 24/118/2005(1368/COM/2005).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R., invocând prevederile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Cu privire la motivul prev. de art. 304 pct. 6 C. proc .civ. Înalta Curte va reţine că, deşi reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect rezoluţiunea contractului din 21 mai 2003, datorită neexecutării obligaţiilor contractuale conform art. 1020 C. civ., calificarea juridică a unei acţiuni civile în justiţie este atributul suveran al instanţei de judecată legal investită cu soluţionarea ei.
Aşadar, instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii, procedând însă, în prealabil, la o corectă calificare a cererii de chemare în judecată deoarece, în cauză, contractul încheiat de părţi era unul cu executare succesivă, iar sancţiunea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate este rezilierea şi nu rezoluţiunea.
Analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-au întemeiat cererile. Acest temei este invocat de către recurentă mai mult formal, în realitate aducându-se critici modului de evaluare a probei cu expertiză, deci aspecte de eventuală netemeinicie şi care nu pot fi primite în calea recursului.
Curtea găseşte nefondat şi motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta aduce în discuţie greşita stabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită.
De altfel, această recurentă nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta reclamantă circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva deciziei civile nr. 259/COM din 03 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 201/2009. Comercial → |
|---|
