ICCJ. Decizia nr. 203/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 203/2009
Dosar nr. 1634/103/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ cu nr. 1634/103/2007, reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâta C.E.C. SA Bucureşti – sucursala Piatra Neamţ, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de credit intervenit între părţi, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta îşi întemeiază cererea pe existenţa viciului de consimţământ şi dol.
Reclamanta a susţinut că în momentul semnării contractului a constatat că, deşi au fost prevăzute două tranşe de creditare, la 22 martie 2000 şi 2 aprilie 2000 contractul de credit din 21 martie 2000 nu prevedea data şi cuantumul primei rambursări, ci numai data ultimei rambursări, nu s-a mai prevăzut ritmicitatea rambursării, prima şi ultima zi a perioadei de graţie, prima şi ultima zi a perioadei de utilizare a creditului, precum şi un grafic de trageri din credit. Conform afirmaţiilor reclamantei, graficul de rambursare – parte integrantă a contractului, nu a fost prezentat odată cu contractul, pentru a putea fi discutat şi semnat, dar la 31 martie 2000 pârâta le-a înmânat un plan de rambursare, datat 29 martie 2000, fără număr de înregistrare, pentru tranşa 1, în valoare de 900.000.000 lei. Consideră că în mod premeditat Banca CEC nu a predat graficul de rambursare pentru a o induce în eroare cu privire la intenţia reală de finanţare.
A mai arătat reclamanta că pârâta prin manopere dolosive şi cu rea credinţă, le-a prezentat altă oferă decât cea pe care i-au convins să o semneze, nu le-a adus la cunoştinţă condiţiile generale de creditare, durata perioadei de utilizare.
În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 953, art. 960 şi art. 961 C. civ.
Pârâta C.E.C. SA Bucureşti – sucursala Piatra Neamţ a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 1321/ COM din 13 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată cu motivarea în esenţă că afirmaţia acesteia asupra existenţei viciului de consimţământ şi ale dolului nu au fost confirmate de actele dosarului, că reclamanta a semnat contractul de credit în cunoştinţă de cauză, fără obiecţiuni pârâta nu a folosit mijloace viclene în scopul de a determina pe SC S.A. SRL. să încheie contractul de credit.
Împotriva sentinţei, reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamţ a formulat apel arătând că instanţa de fond a reţinut greşit condiţiile în care şi-a dat consimţământul la încheierea contractului şi a interpretat greşit textul art. 1.1 din contract referitor la obiectul contractului. Instanţa a trecut peste o prevedere contractuală referitoare la obligaţia intimatei de a mai acorda o tranşă până la data de 2 aprilie 2000, dacă ar fi intenţionat acordarea unui credit de numai 900.000.000 lei nu ar fi făcut referire asupra acordării ultimei tranşe la data de 2 aprilie 2000, deoarece termenul de „tranşă" se foloseşte numai în cazul unei înţelegeri de creditare în mai multe etape.
Apelanta a mai arătat că reprezentarea falsă privind acordarea unei a doua tranşă, inclusă de bancă, a fost determinantă pentru încheierea actului şi a dus la vicierea consimţământului dat din eroare asupra obiectului convenţiei.
S-a mai susţinut că instanţa a interpretat greşit şi susţinerile pentru a demonstra dolul, nu a înţeles importanţa graficului de rambursare, care a fost înlocuit cu planul de rambursare, asupra căruia nu a convenit şi nu l-a semnat.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că motivele invocate de apelanta – reclamantă nu sunt cauze de nulitate absolută.
În termen legal, împotriva deciziei reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamţ a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond, constatarea nulităţii absolute a contractului de credit.
Prin motivele de recurs invocate, reclamanta a arătat că într-adevăr a solicitat constatarea nulităţii absolute invocând dolul şi eroarea viciu de consimţământ făcând referire la textele de lege aferente C. civ. dar motivarea în fapt s-a circumscris unui motiv de nulitate absolută care gravitează în jurul lipsei obiectului cert şi determinabil al contractului de credit în discuţie.
Recurenta mai arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat în mod real pe motivele de apel ce i-au fost expuse tot astfel cum prima instanţă a făcut o superficială privire asupra situaţiei de fapt expuse şi instanţa de recurs trebuie să înlăture o asemenea situaţie, prin admiterea recursului fiind incident art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel nu a luat în dezbatere contradictorie elementele expuse de părţi, a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemeni, recurenta apreciază că sunt incidente şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată prin aplicarea greşită a legii.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând motivul de recurs invocat de reclamantă bazat în drept pe dispoziţiile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., în sensul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, Înalta Curte constată că nu este întemeiat.
Reclamanta-recurentă deşi şi-a fondat acţiunea pe dispoziţiile art. 953, art. 960 şi art. 961 C. civ. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de credit încheiat cu pârâta, astfel că în mod corect i-a fost respinsă acţiunea şi de asemeni legal a reţinut şi instanţa de apel că motivele invocate de reclamantă nu sunt cauze de nulitate absolută ci numai de anulabilitate a acestuia, pe calea unei acţiuni în anulare.
Mai trebuie menţionat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate şi a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.
Nu pot fi primite nici criticile întemeiate în drept pe dispoziţiile pct. 7 şi pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., deoarece din analiza contractului de credit rezultă că părţile contractante şi-au asumat drepturi şi obligaţii, până la rambursarea integrală a împrumutului acordat, iar din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta a semnat contractul în cunoştinţă de cauză, fără obiecţiuni.
În concluzie, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamţ împotriva Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 204/2009. Comercial → |
|---|
