ICCJ. Decizia nr. 2061/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2061/2009
Dosar nr. 3093/2/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4257 din 24 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, dată în fond după soluţionarea conflictului negativ de competenţă prin sentinţa comercială nr. 207 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. M.C.I. SRL Bucureşti, iar pârâta SC B.P. SA Otopeni a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru spaţiul comercial în suprafaţă de 73,10 mp. situat în Bucureşti, spaţiu ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr. 1631/1999.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat achitat preţul vânzării compus din valoarea redevenţelor plus valoarea reziduală, actualizată cu rata inflaţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere clauzele contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă irevocabilă de vânzare, nr. 1631 din 15 decembrie 1999, îndeplinirea obligaţiilor asumate de către reclamantă prin achitarea redevenţelor şi a valorii reziduale, precum şi dispoziţiile art. 4 lit. e) din OG 51/1997.
Cât priveşte cererea reclamantei de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, instanţa de fond a reţinut că nu poate fi primită, deoarece prin cel de-al doilea petit al cererii reclamanta a investit instanţa cu obligarea pârâtei de a respecta obligaţiile asumate prin contractul de leasing – cerere admisă – şi totodată nici nu sunt întrunite condiţiile admiterii unei asemenea cereri întrucât nu s-a probat intabularea dreptului de proprietate de către pârâtă în cartea funciară, pentru a putea fi transmis.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 471 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei declarat pe aspectul respingerii cererii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, instanţa de apel a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia de fond întrucât părţile au înţeles prin actul adiţional la contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare să supună contractul şi dispoziţiilor OG 51/1997, în completarea clauzelor convenite.
Ori, din moment ce nu s-a dovedit că respectivul spaţiu nu ar mai fi în proprietatea pârâtei rezultă că obligaţia de înstrăinare asumată de pârâtă poate fi executată în natură, ceea ce instanţa de fond a şi dispus în temeiul contractului.
În consecinţă, reclamanta nu poate exercita concomitent atât obligarea pârâtei să-şi execute în natură obligaţia cât şi pronunţarea unei hotărâri care să suplinească îndeplinirea acestei obligaţii.
Cât priveşte apelul pârâtei s-a reţinut că nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a fost respins.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta critică Decizia din apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea petitului privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, respectiv de ce nu pot fi admise concomitent ambele cereri.
De asemenea recurenta apreciază că soluţia instanţei de apel de a menţine respingerea acestui petit încalcă dispoziţiile art. 1073 C. civ. precum şi materialul probator administrat în cauză din care rezulta că pârâta refuză nejustificat încheierea contractului, aspecte ce îi afectează dreptul la un proces echitabil şi de a obţine o hotărâre eficientă şi cu concursul statului în realizarea creanţei sale, refuzul pârâtei rămânând nesancţionat în acest caz.
Alăturat recursului recurenta a depus somaţia nr. 36 din 2 februarie 2009 (fila 17), procesul-verbal din 16 februarie 2009 (fila 22), notificarea nr. 364 din 14 mai 2009 (fila 34) şi încheierea de certificare nr. 716/4 iunie 2009 (fila 32).
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluţia din apel este motivată, iar pe aspectul suplinirii consimţământului său, apreciază că în mod legal a fost respinsă cererea recurentei deoarece ea şi-a arătat tot timpul disponibilitatea încheierii contractului conform contractului de leasing.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită deoarece, din Decizia recurată, rezultă că instanţa de apel şi-a argumentat soluţia dată, aşa încât neîntemeiat recurenta apreciază că nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Împrejurarea că raţionamentul şi argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanţei de apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect şi invocarea încălcării dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Neîntemeiată este şi cea de-a doua critică invocată de recurentă în legătură cu respingerea cererii privind pronunţarea unei hotărâri care să suplinească consimţământul intimatei pârâte la încheierea contractului deoarece recurenta reclamantă a solicitat prin aceeaşi cerere atât obligarea pârâtei de a încheia contractul, ceea ce vizează – cum corect a reţinut instanţa de apel – executarea obligaţiilor contractuale în natură, cât şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să suplinească acordul pârâtei, fără însă a face dovada că pârâta ar fi refuzat nejustificat să-şi execute obligaţia stabilită prin sentinţă.
Recurenta greşit impută instanţei de apel încălcarea art. 1073 C. civ. câtă vreme, potrivit acestui text, creditorul este îndreptăţit în cazul neexecutării în natură a obligaţiei la desdăunări,necerute în speţă, şi nicidecum la suplinirea consimţământului cocontractantului, creaţie a practicii judiciare.
Prin probele noi administrate în recurs – somaţii, notificări, încheieri – recurenta a probat diligenţele sale în punerea în executare a deciziei recurate nerezultând din aceste probe că pârâta ar fi refuzat nejustificat autentificarea actului, după pronunţarea apelului, reprezentantul pârâtei fiind prezent în faţa notarului pentru autentificarea actului dar neavând toate actele necesare autentificării contractului.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă în recurs intimata pârâtă şi-a arătat disponibilitatea încheierii contractului, aspect ce nu o îndreptăţeşte pe recurentă de a solicita instanţei suplinirea consimţământului.
În atare situaţie, Curtea apreciază drept nefondate criticile recurentei, motiv pentru care recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 471 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2060/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2066/2009. Comercial → |
|---|
