ICCJ. Decizia nr. 2432/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2432/2009
Dosar nr. 28593/3/2005
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 12515 din 1 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost respinse atât acţiunea principală cât şi cea conexă, formulate de reclamanţii P.Şt.O., P.G.I. şi E.H.M.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că actul juridic atacat are natura unui contract de asociere în participaţiune, reglementat de dispoziţiile art. 251 – art. 256 C. com., astfel că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 – art. 13 din Legea nr. 50/1991, nici cele ale Legii nr. 213/1998, ce a fost adoptată ulterior. A mai reţinut instanţa fondului, că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 33/1994, având în vedere că reclamanţii nu au făcut dovada că ar fi solicitat restituirea terenului în baza acestei legi, anterior încheierii actului juridic contestat.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către reclamanţi, iar prin Decizia nr. 81 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a anulat, ca netimbrat, apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că deşi li s-a pus în vedere reclamanţilor să evalueze obiectul contractului de asociere, pentru a timbra la valoarea acestuia, apelanţii-reclamanţi nu s-au conformat acestei obligaţii. A mai reţinut instanţa că nu poate fi primită susţinerea apelanţilor în sensul că ar fi scutiţi de plata taxei judiciare de timbru, având în vedere că obiectul acţiunii de faţă nu este restituirea unui imobil, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, ci constatarea nulităţii absolute a unui contract de asociere în participaţiune, întemeiată în drept pe dispoziţiile Codului civil (art. 948, 966 şi 968).
Împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs reclamanţii P.Şt.O., P.G.I. şi E.H.M.C., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale privitoare la timbraj, obiectul acţiunii fiind contestaţie a unei dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, instanţa avea obligaţia de a comunica cuantumul taxei judiciare de timbru şi a acorda un nou termen în vederea achitării acesteia.
Pentru motivele invocate, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea căilor de atac, apel şi recurs, se timbrează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
Art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, stabileşte că determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată.
Dispoziţiile legale sus-menţionate au caracter imperativ, aşa încât, în cadrul motivelor de nelegalitate invocate de recurenţi, urmează a se verifica dacă soluţia de anulare a apelului, ca netimbrat, a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a acestora.
Din această perspectivă, se constată că prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel a pus în vedere apelanţilor-reclamanţi să evalueze contractul de asociere şi să timbreze la valoarea acestuia, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. La următorul termen, din 13 februarie 2009, când de altfel, instanţa a reţinut cauza în pronunţare, reprezentantul reclamanţilor a depus la dosarul cauzei, note scrise privind obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, învederând că deşi în opinia sa, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a indicat valoarea terenului orientativă, ca fiind 1.000.000 lei.
Faţă de această precizare, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (1) raportat la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţa avea obligaţia de a determina cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a pune în vedere recurenţilor să o achite.
Or, aşa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, Curtea a invocat din oficiu excepţia netimbrării apelului, anterior stabilirii cuantumului taxei judiciare de timbru datorate, împrejurare ce rezultă şi din concluziile puse de reprezentantul reclamanţilor, în sensul respingerii excepţiei invocate, deoarece nu i s-a pus în vedere să timbreze.
În aceste condiţii, în care instanţa nu s-a conformat dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, nu poate fi imputabilă reclamanţilor neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, iar aplicarea sancţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege, ar fi putut fi aplicată numai după înştiinţarea reclamanţilor despre cuantumul taxei judiciare de timbru datorate.
Pe cale de consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5), se va admite recursul, Decizia recurată va fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.Şt.O., P.G.I. şi E.H.M.C. împotriva deciziei nr. 81 din 13 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2437/2009. Comercial → |
|---|
