ICCJ. Decizia nr. 2430/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2430/2009
Dosar nr. 3700/30/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 533/ PI din 6 august 2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta I.I.M., asociat unic al SC L.I. SRL Timişoara împotriva pârâtului O.V.L. care a fost obligat să predea reclamantei bonurile de casă, statele de salarii şi actele contabile (declaraţii, balanţă, bilanţ) şi legitimaţie de acces la magazinul S.
Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 7.300 lei cu titlu de salarii restante şi facturi neachitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul susţinând că nu are nici o obligaţie financiară faţă de reclamantă şi nu deţine nici un act al societăţii reclamante, iar din evidenţele O.R.C. nu rezultă că ar fi deţinut de administrator în cadrul societăţii reclamante.
Prin Decizia civilă nr. 240 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată având ca obiect obligaţia de a da şi de a face.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile cu privire la sumele de bani solicitate, la documentele şi ştampila societăţii şi la exercitarea în concret a funcţiei de administrator de către pârât.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recurenta susţine că în mod greşit s-a admis apelul pârâtului neţinând seama de înscrisurile depuse pentru dovedirea calităţii de administrator a pârâtului.
Mai susţine că pârâtul a exercitat în fapt administrarea societăţii şi a încasat beneficiile rezultate din activitatea unui cafe bar, producând pagube societăţii.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentei întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reţinută întrucât hotărârea instanţei de apel cuprinde motivele avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei.
Astfel, în ceea ce priveşte exercitarea în fapt a funcţiei de administrator de către pârât, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit care a fost perioada în care pârâtul a fost administratorul societăţii.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor, respectiv sumele de bani datorate de pârât pentru că au fost folosite în scopuri personale.
În ceea ce priveşte obligaţia de restituire a unor documente şi ştampila societăţii, instanţa a reţinut pe baza probelor administrate în cauză că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta deţinea documentele şi ştampila.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta a invocat acest temei în susţinerea recursului fără a invoca încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru aceste considerente recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.I. SRL TIMIŞOARA, împotriva deciziei nr. 240/ A/COM din 20 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2427/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2432/2009. Comercial → |
|---|
