ICCJ. Decizia nr. 2443/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2443/2009
Dosar nr. 6141/86/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentinţa civilă nr. 152 din 17 ianuarie 2008, a respins acţiunea având ca obiect „evacuare" formulată de reclamanta SC G. SA Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu pârâţii B.I. şi B.E. ca nefondată.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 13 din 4 iunie 2008, a admis apelul declarat de apelanta SC G. SA împotriva sentinţei civile nr. 152 din 17 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung – Moldovenesc, a anulat această sentinţă şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă cu motivarea că obiectul acestei cauze este nepatrimonial şi reclamanta are calitatea de comerciant, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 2938 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G. SA în contradictoriu cu pârâţii B.I. şi B.E., în sensul că a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în apartamentul nr. 1 din Câmpulung – Moldovenesc, strada George Coşbuc.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că între părţi s-a încheiat, la data de 20 aprilie 1997, contractul de închiriere nr. 4473, termenul de locaţiune fiind de 3 ani, prelungit în fapt până la sfârşitul anului 2002.
Pârâţii nu şi-au achitat obligaţiile asumate, respectiv plata chiriei iar reclamanta a refuzat să mai închirieze spaţiul în litigiu.
Proprietarul imobilului este în prezent reclamanta, care până la momentul plăţii preţului şi întocmirii formalităţilor aferente vânzării către pârâţi, are dreptul de dispoziţie asupra lui.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 27 din 13 februarie 2009, a admis apelul pârâţilor B.I. şi B.E. împotriva sentinţei 2938 din 24 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că a schimbat în totalitate sentinţa apelată şi a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că din înscrisuri rezultă că reclamanta a refuzat să mai încaseze chiria pe care pârâţii o datorau pentru spaţiul închiriat, ceea ce a determinat pe pârâţi ca după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 1458/2002, prin care reclamanta a fost obligată să vândă apartamentul, să plătească impozitul aferent apartamentului la administraţia financiară.
Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul că pârâţii au refuzat să plătească chiria pentru apartament, înscrisurile relevând o altă situaţie de fapt.
Prin sentinţa civilă nr. 1458/2002, rămasă definitivă, reclamanta a fost obligată să vândă apartamentul pârâţilor în temeiul Legii nr. 85/1992, dar pentru ca reclamanta a refuzat punerea în executare a sentinţei, pârâţii au întocmit dosarul de executare silită nr. 55/2005, care însă nu a fost finalizat.
Ulterior, însă, contractul de vânzare cumpărare, nu a mai fost încheiat.
Împotriva deciziei nr. 27 din 13 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC G. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu consecinţa menţinerii sentinţei dată de instanţa de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au evocat aspectele că reclamanta nu a mai dorit prelungirea contractului de închiriere, astfel că şi chiria a fost refuzată precum şi împrejurarea că nu a fost încă perfectat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului.
Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Într-adevăr, între părţi a existat încheiat contractul de închiriere nr. 4473 din 20 aprilie 1997, pentru suprafeţe locative cu destinaţie de locuinţe, însoţit de fişă de calcul pentru stabilirea chiriei lunare, fişa suprafeţei locative închiriate, schiţă şi proces verbal de predare-primire a locuinţei. Acest contract a fost prelungit până la sfârşitul anului 2003, împrejurare dovedită cu acte şi necontestată.
Potrivit sentinţei civile nr. 1458 din 4 octombrie 2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia nr. 336 din 5 martie 2003 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, a fost admisă acţiunea reclamanţilor B.I. şi B.E. împotriva pârâtei SC G. SA, prin obligarea acesteia din urmă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului în litigiu, în condiţiile reglementate de art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Greşit a procedat instanţa de apel atunci când a acreditat teza potrivit căreia reclamanta, începând cu anul 2002, a refuzat să mai încaseze chiria pe care pârâţii o datorau pentru spaţiul închiriat, în contextul rămânerii definitive a sentinţei nr. 1458/2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin care reclamanta a fost obligată să vândă apartamentul.
Aceiaşi situaţie se regăseşte şi în întâmpinarea pârâţilor, temei de drept al cererii de evacuare, nu poate fi reproşat, atâta timp cât reclamanta a refuzat încasarea ei ca răspuns la solicitarea de a fi cumpărat apartamentul.
Unanim recunoscut, atât în doctrină cât şi de jurisprudenţă, locaţiunea este un contract sinalagmatic, întrucât dă naştere la obligaţii reciproce între părţi, locatorul obligându-se să asigure folosinţa vremelnică a lucrului închiriat, iar locatarul se obligă să plătească preţul locaţiunii.
Durata contractului şi preţul se stabilesc prin acordul de voinţă liber exprimat.
În această materie nu prezintă relevanţă efectele produse de o hotărâre prin care reclamanta SC G. SA a fost obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, prin aceea că la momentul promovării acţiunii având ca obiect evacuarea pârâţilor, titlul de proprietate asupra apartamentului aparţine reclamantei, iar între părţi nu există un contract de închiriere urmat de plata chiriei.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC G. SA împotriva deciziei nr. 27 din 13 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica Decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de pârâţii B.I. şi B.E. împotriva sentinţei nr. 2938 din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SA CÂMPULUNG MOLDOVENESC, împotriva deciziei nr. 27 din 13 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâţii B.I. şi B.E., împotriva sentinţei nr. 2938 din 24 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2438/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2479/2009. Comercial → |
|---|
