ICCJ. Decizia nr. 259/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 259/2009
Dosar nr. 2927/86/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2927/86/2007 al Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal, reclamanta SC T. SA Suceava a acţionat în judecată pe pârâţii G.P.P.A. Suceava şi MUNICIPIUL ŞI PRIMĂRIA Suceava prin PRIMAR în contradictoriu cu care a solicitat să i se plătească suma de 233.299,83 lei penalităţi de întârziere la plata energiei termice furnizate.
Paratul MUNICIPIUL SUCEAVA prin PRIMAR a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MUNICIPIULUI SUCEAVA, precizând şi că facturile emise de reclamantă pentru G.P.P.. Suceava nu au fost însuşite la plată de municipalitate.
Prin sentinţa nr. 2080 din 21 iunie 2007 Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal, a respins excepţia invocată, a admis totodată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţi de întârziere aferente facturilor din ianuarie şi februarie 2003, iar pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâtele la plata sumei de 237.847,2 lei penalităţi de întârziere şi 5500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a avut în vedere în ceea ce priveşte excepţia invocată, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 273/2006, iar pe fondul cauzei a ţinut seama că facturile emise de reclamantă au fost recunoscute şi plătite de beneficiarul energiei termice livrate de aceasta, însă plata debitului principal fiind făcută cu întârziere, a îndreptăţit reclamanta să pretindă penalităţile de întârziere contractuale.
Apelurile declarate de reclamanta SC T. SA Suceava şi pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 25 din 18 februarie 2008, care a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva deciziei de mai sus au declarat recurs atât reclamanta care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei apelate şi pe fond admiterea integrală a pretenţiilor sale, respectiv şi pentru suma de 452,56 penalităţi de întârziere calculate la facturile sale nr. 314663 din 31 ianuarie 2003 şi nr. 3147807 din 28 februarie 2003; a mai declarat recurs şi pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR, recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. susţinând că:
- nu a încheiat cu reclamanta nici un contract de furnizare energie electrică aşadar nu datorează acesteia nici o sumă de bani;
- au fost încălcate de instanţa de apel - prin menţinerea sentinţei instanţei de fond - regula solidarităţii legale a codebitorilor statuată de Codul Comercial la art. 42, text greşit aplicat de această instanţă;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat pe aspectul ridicat prin cererea de apel referitor la lipsa calităţii procesuale a Primăriei Suceava.
Recursurile sunt nefondate şi se vor respinge ca atare:
I. In ceea ce priveşte recursul reclamantei.
În motivarea recursului său, reclamanta a susţinut că cererea de penalităţi aferente facturilor sale din 31 ianuarie 2003 şi 28 februarie 2003 este cerută înăuntrul termenului de recurs de 3 ani prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 întrucât curgerea termenului de prescripţie a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului reclamantei constând în plata facturilor şi de asemenea prin semnarea a două convenţii de eşalonare a plăţii între reclamantă şi beneficiar, Grup Şcolar nr. 2 Suceava aflat la dosarul de recurs.
Acest motiv de recurs este nefondat.
Plata debitului principal constând în contravaloarea energiei electrice livrate beneficiarului în lunile decembrie 2002 şi ianuarie 2003 plătit la 7 iulie 2004 nu poate constitui o recunoaştere a sumelor calculate cu titlu de penalităţi aferente acestor debite.
Cum facturile în discuţie datează din 31 ianuarie 2003 respectiv 28 februarie 2003, prin înregistrarea cererii introductive la instanţă la data de 24 aprilie 2007 rezultă fără putinţă de tăgadă expirarea termenului de 3 ani reglementat de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 înăuntrul căruia reclamanta ar fi fost în drept să pretindă penalităţi de întârziere pentru cele două facturi, astfel că recursul său se priveşte a fi nefondat.
II. Cu privire la recursul pârâtului
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin menţinerea soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL SUCEAVA reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă.
Calitatea procesuală pasivă a Municipiului Suceava derivă din lege, autoritatea executivă, primarul, fiind ordonator principal de credite cu competenţa de a repartiza creditele bugetare aprobate atât pentru bugetul propriu cât şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.
In contextul celor ce preced, motivul de recurs privind încălcarea regulii solidarităţii legale a debitorilor este nefondat, cum de asemenea nefondat apare şi motivul ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Primăriei Suceava, care de altfel este unitate administrativă.
Aşadar, recursurile fiind neîntemeiate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC T. SA Suceava, şi pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA prin primar I.L. împotriva deciziei nr. 25 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 262/2009. Comercial → |
|---|
