ICCJ. Decizia nr. 2621/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2621/2009
Dosar nr. 5775/63/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 februarie 2006, reclamanţii C.G. şi C.E. au chemat în judecată pe pârâţii SC L.D.P. SA Dolj şi C.J. Dolj solicitând instanţei obligarea pârâtelor la desfiinţarea tubului de beton amplasat perpendicular pe proprietatea reclamanţilor, situată în satul Călineşti, comuna Mischii, judeţul Dolj, la refacerea calităţii solului de pe terenul în discuţie şi la plata contravalorii recoltei de grâu pentru anii 2005 şi 2006, respectiv a sumei de 1500 lei.
Prin sentinţa nr. 500 din 10 aprilie 2007, judecătoria a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ambele pârâte, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, a obligat pârâtele să desfiinţeze tubul de beton amplasat pe DJ 82A Călineşti – Vulpeni, Km 4 + 100 şi să efectueze lucrările de îndepărtare a resturilor de materiale de construcţii, nisip şi pietriş, de pe terenul proprietatea reclamanţilor şi de scarificare a acestui teren pentru refacerea solului vegetal pe direcţia vechiului şanţ colector.
Prin aceeaşi hotărâre, pârâtele au fost obligate la plata către reclamanţi a sumei de 1328,26 lei cu titlu de despăgubiri civile şi a sumei de 424,66 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 0021 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis apelurile declarate de pârâtele SC L.D.P. SA Dolj şi C.J. Dolj, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj, secţia comercială.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, raportat la calitatea de comerciant a pârâtei, litigiul este de natură comercială şi nu civilă, iar în raport cu obiectul acţiunii, competenţa de soluţionare revine secţiei comerciale a Tribunalului Dolj, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Măsurile adoptate de această din urmă instanţă au căpătat caracter irevocabil, Decizia nefiind recurată.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, investit astfel cu fondul cauzei, prin sentinţa nr. 3088 din 3 octombrie 2008, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de ambele pârâte, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, a obligat pârâtele să efectueze lucrările de îndepărtare a resturilor de materiale de construcţii, nisip şi pietriş, de pe terenul proprietatea reclamanţilor şi de scarificare a acestui teren pentru refacerea solului vegetal pe direcţia vechiului şanţ colector, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2440,26 lei despăgubiri civile şi 522,66 lei cheltuieli de judecată şi a respins capătul de cerere privind desfiinţarea tubului de beton.
Spre a hotărî astfel, instanţa în baza probatoriului administrat, a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâte prin întâmpinare, s-a stabilit că lucrările de asfaltare a drumului judeţean 82 A, care se învecinează cu terenul proprietatea reclamanţilor, au fost efectuate de pârâta SC L.D.P. SA Dolj, la cererea pârâtei C.J. Dolj, conform proiectului întocmit de către aceasta. Tot astfel, se reţine că, potrivit Hotărârilor nr. 32 şi 35/2005 ale C.J. Dolj, pârâta SC L.D.P. Dolj este operatorul serviciilor de administrare, exploatare şi întreţinere drumuri, poduri şi podeţe aparţinând domeniului public al judeţului Dolj, gestiunea acestor lucrări fiind încredinţată societăţii pârâte prin delegare. În acelaşi sens, tribunalul reţine că, responsabilitate pentru executarea acestor tipuri de lucrări revine, în solidar, pârâtelor, conform prevederilor art. 59 din OG nr. 43/1997, modificată prin Legea nr. 82/1998 republicată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, potrivit raportului de expertiză, lucrarea efectuată de pârâta SC L.D.P. SA Dolj a fost executată necorespunzător, cu încălcarea normelor tehnice în vigoare în sensul că podeţul reparat nu avea executat timpan de beton, iar şanţul de scurgere a apelor nu era betonat, situaţie ce a determinat antrenarea de nisip şi pietriş la scurgerea apelor din precipitaţii pe terenul reclamanţilor.
Aşa fiind, instanţa a stabilit că există o legătură de cauzalitate între culpa pârâţilor în executarea necorespunzătoare a lucrării menţionate şi prejudiciul suferit de reclamanţi fiind constatată astfel incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. civ.
La stabilirea prejudiciului instanţa de fond a avut în vedere adresa D.R.S. Dolj ce atesta producţia medie de grâu pe raza Comunei Mischii pentru 2005 - 2008 şi preţul mediu cu care reclamanţii puteau valorifica această producţie în zonă.
Pentru repararea integrală a prejudiciului instanţa a apreciat că este necesară obligarea pârâtelor la îndepărtarea resturilor de materiale de construcţie, nisip şi pietriş şi scarificarea acestui teren în scopul refacerii solului.
Împotriva sentinţei de fond părţile au declarat apel.
Prin Decizia nr. 38 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins apelurile pârâţilor SC L.D.P. SA Dolj şi C.J. Dolj.
A admis apelul formulat de reclamanţi, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în totalitate acţiunea precizată.
A admis cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtelor de a efectua soluţiile tehnice menţionate în procesul verbal încheiat la data de 16 martie 2007, pct. 1-4, încheiat între reclamantul C.G., C.J. Dolj şi SC L.D.P. SA Dolj şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins cererile reclamanţilor, formulate în faza apelului, privind despăgubirile aferente anului 2009 şi daunele morale, intimaţii pârâţi fiind obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 380, 78 lei.
În ceea ce priveşte apelurile pârâtelor, instanţa a reţinut, relativ la critica ce viza greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.J. Dolj, că în virtutea dispoziţiilor ce reglementează activitatea şi atribuţiile acestei autorităţi administrative, C.J. Dolj a delegat pe bază de contract pârâta SC L.D.P. SA Dolj pentru execuţia lucrărilor ce au generat prejudiciul aşa încât, obligaţia de răspundere subzistă şi în sarcina acestuia. Ca un argument în plus, instanţa de apel a subliniat calitatea procesuală a C.J. Dolj şi în raport cu semnarea procesului verbal din 16 martie 2007 prin care pârâtele C.J. Dolj şi SC L.D.P. SA Dolj şi-au asumat soluţia tehnică propusă de expert pentru mutarea tubului de beton şi acordul pentru remedierea lucrărilor anterioare, executate necorespunzător.
Criticile formulate de pârâte pe fondul cauzei, cu referire la greşita interpretare a instanţei de fond relativ la cauzele ce au generat prejudiciul creat reclamanţilor, au fost respinse cu motivarea că inundaţiile din anul 2005, invocate de pârâte, nu a constituit cauza principală a prejudiciului, ci lucrarea executată necorespunzător. În acest sens, instanţa a subliniat că persoanele afectate de inundaţii au fost evidenţiate în registrul Primăriei Mischii şi au primit despăgubirile cuvenite, reclamanţii neregăsindu-se în rândul acestora.
În ceea ce priveşte apelul reclamanţilor, instanţa de apel a avut în vedere că soluţia pronunţată relativ la mutarea tubului de beton nu va avea efectul pe care reclamanţii l-au urmărit prin promovarea acestei acţiuni, fără ca măsura mutării să fie însoţită de obligarea pârâţilor la refacerea solului. Simpla asumare a obligaţiilor din procesul verbal din 16 martie 2005 nu lasă fără obiect acest capăt de cerere întrucât, în absenţa unei obligaţii stabilite de instanţă, acesta va genera noi litigii între părţi.
Relativ la cererile noi formulate de reclamanţi în faza procesuală a apelului, instanţa, invocând dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a subliniat că acestea nu mai pot face obiectul analizei aşa încât, se impun fi respinse.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs reclamanţii C.G. şi C.E. şi pârâtul C.J. Dolj.
Motivele de recurs formulate de reclamanţi.
Criticile formulate de recurenţii reclamanţi au vizat, în principal netemeinicia hotărârii atacate faţă de greşita interpretare a probelor administrate în cauză, dar şi nelegalitatea soluţiei de respingere a cererilor noi formulate în apel.
1. Recurenţii au susţinut că prin Decizia atacată instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, soluţia privind obligarea pârâtelor la efectuarea lucrărilor prevăzute în procesul verbal din 16 martie 2007 este incompletă, instanţa limitând obligaţia numai la lucrările prevăzute la pct. 1 - 4 din procesul verbal fără a avea în vedere şi Nota de completare la raportul de expertiză tehnică ce viza modalitatea de execuţie şi asigurarea finanţării pentru plata lucrărilor.
2. S-a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii reclamanţilor privind obligarea pârâtului C.J. Dolj la stabilirea statutului juridic al suprafeţei de teren agricol pe care a săpat şanţul destinat dirijării apelor pluviale la ieşirea din tubul de beton către canalul colector. În opinia recurenţilor, instanţa trebuia să stabilească dacă terenul ocupat de această lucrare (300 m.p.) va fi cumpărat de către C.J. Dolj sau va fi închiriat de către proprietar acestuia din urmă. În caz contrar, instanţa ar fi trebuit să acorde despăgubiri în conformitate cu art. 44 alin. (6) din Constituţia României. S-a susţinut că, de altfel, nici instanţa de fond nus-a pronunţat asupra acestei chestiuni.
3. Cu privire la soluţionarea cererii de despăgubiri, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a omis observarea dovezilor administrate în dovedirea acesteia, apreciind în mod greşit că aceasta constituie o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel. Or, cererea de despăgubiri a fost formulată în faţa instanţei de fond astfel cum rezultă din cererea aflată la dosarul de fond.
4. Tot astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate în faţa instanţei de fond cu privire la daunele morale solicitate, apreciind în mod greşit că această cerere a formulată pentru prima dată în apel.
În concluzie, recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatelor pârâte la efectuarea întocmai a lucrărilor conform soluţiei tehnice stabilite atât prin Nota de completare la raportul de expertiză şi în procesul verbal din 16 martie 2007; obligarea intimatului pârât C.J. Dolj să hotărască asupra statutului juridic al suprafeţei de teren ocupate de lucrare; obligarea intimatelor pârâte la plata despăgubirilor astfel cum au fost solicitate şi obligarea pârâtului C.J. Dolj la daune morale în sumă de 10.000 lei.
În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., art. 44 alin. (2) – (6) şi art. 52 alin. (1) – (3) din Constituţia României.
Motivele de recurs formulate de pârâtul C.J. Dolj.
1. O primă critică formulată a vizat greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului în litigiul de faţă.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul a susţinut că lucrările de asfaltare, inclusiv instalarea tubului de beton, a făcut obiectul unei lucrări executate de SC L.D.P. Dolj, situaţie recunoscută de altfel şi de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.
S-a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere Hotărârea nr. 35/2005 prin care C.J. Dolj a delegat gestiunea lucrărilor de exploatare, întreţinere, reparaţii curente a drumurilor, podurilor şi podeţelor aşa încât răspunderea recurentului, pentru executarea necorespunzătoare a lucrării nu putea fi atrasă.
2. O altă critică a vizat greşita soluţionare a cererii de despăgubiri în condiţiile în care, în cauză, prejudiciul nu a fost dovedit.
În acest sens, recurentul a susţinut că instanţa nu a avut în vedere probele administrate în cauză, din conţinutul cărora rezulta că în perioada reclamată toată zona a fost declarată zonă calamitată, prejudiciul fiind astfel creat de o altă cauză decât calitatea lucrării executate. Tot astfel, instanţa de apel, în mod greşit a evaluat prejudiciul pe baza înscrisurile ce atestau producţia de grâu pe raza comunei Mischii, acest înscris neavând relevanţă în raport cu calamităţile produse de precipitaţiile abundente tuturor culturilor din zonă.
3. Recurentul a criticat soluţia instanţei de apel şi din perspectiva greşitei reţineri în ceea ce priveşte calitatea de semnatar al procesului verbal din 16 martie 2007, ca fiind echivalentul unei recunoaşteri a unei obligaţii de răspundere.
S-a subliniat că, persoana care a semnat procesul verbal nu avea o împuternicire în acest sens şi, pe cale de consecinţă, nu putea angaja răspunderea Consiliului ca şi autoritate administrativă.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor faţă de C.J. Dolj.
În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ.
Examinând recursurile în raport cu motivele formulate şi a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, pentru următoarele considerente :
Recursul reclamanţilor
Declanşarea căii de atac a recursului de către partea interesată în condiţiile legii procesual civile, provoacă un control judiciar al legalităţii hotărârii atacate, instanţa de recurs fiind ţinută a analiza numai critici ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate, nu şi netemenicia acesteia.
Aşa fiind, criticile de netemeinicie formulate de recurenţi, cu referire la interpretarea şi administrarea defectuoasă a probatoriului administrat în apel (înscrisuri, expertize, cercetarea la faţa locului), probe ce au stat la baza stabilirii situaţiei de fapt, urmează ca Înalta Curte să le înlăture, acestea neputând face obiectul controlului judiciar în recurs, ca urmare a abrogării dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Tot astfel, critica fundamentată pe înscrisul intitulat Nota de completare la raportul de expertiză tehnică, în baza căruia instanţa ar fi trebuit să oblige pârâtele la modalitatea de executare a obligaţiilor ce le revenea, nu mai poate fi pusă în discuţie, dispoziţia instanţei în privinţa executării obligaţiilor asumate de către pârâte prin Procesul verbal din 16 martie 2007 fiind fără echivoc, deci nesusceptibilă să genereze noi litigii între părţi.
Nici critica ce a vizat omisiunea instanţei de a obliga pârâta C.J. Dolj „să stabilească situaţia juridică" a terenului în suprafaţă de 300 m.p. nu poate fi primită în raport de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., ale căror dispoziţii impun judecătorilor cauzei să se pronunţe în limitele investirii lor. Or, instanţa nu a fost investită cu o atare cerere, astfel cum rezultă din petitul acţiunii astfel cum a fost precizată la data de 28 martie 2008, aşa încât, nu se putea pronunţa asupra unei chestiuni ce nu a fost cerută şi nu a fost dezbătută în contradictoriu. Dimpotrivă, o soluţie pronunţată în condiţiile arătate nu putea fi dată decât cu încălcarea principiului disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii.
În fine, în ceea ce priveşte critica ce a vizat greşita soluţionare a cererilor de despăgubiri şi, respectiv, de acordare a daunelor morale, Înalta Curte va înlătura aspectele de netemeinicie invocate (relativ la aprecierea probelor) şi va reţine în cadrul controlului judiciar aspectul criticat din perspectiva aprecierii de către instanţă a caracterului nou al cererilor formulate în apel, echivalentului unei critici de nelegalitate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Potrivit textelor de lege menţionate, în faza procesuală a apelului nu se pot formula cereri noi, iar despăgubirile ce pot fi pretinse sunt limitativ prevăzute în alin. (2) al articolului menţionat.
În speţă, se constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că cererea de despăgubiri pentru anul 2009, în sumă de 950 lei, precum şi cea privind acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei nu se încadrează în cererile ce pot fi formulate în această fază procesuală.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte că efectul devolutiv al apelului nu transformă această cale de atac, ci doar permite o rejudecare a cauzei în fond, în limitele stabilite de dispoziţiile legii procesual civile. Or, dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., impun părţilor aceste limite peste care nici părţile şi nici judecătorul cauzei nu pot trece.
De altfel, Înalta Curte reţine că nu poate fi vorba nici de drepturi pretins încălcate, prin respingerea celor două noi cereri, întrucât recurenţii au la dispoziţie o altă cale procedurală prin care acestea pot fi valorificate.
Cum în cauză nu se identifică critici ce pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor, ca nefondat.
Recursul pârâtului C.J. Dolj.
Critica ce priveşte greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului pârât, se constată că aceasta a făcut obiectul controlului judiciar în apel, iar recurentul nu a invocat alte motive decât cele invocate în faţa instanţei de apel.
De aceea, Înalta Curte apreciază că motivele invocate nu pot fi reţinute, instanţa de apel stabilind în mod judicios şi argumentat că recurentul pârât are calitate procesuală pasivă şi, pe cale de consecinţă, răspunderea sa poate fi angajată.
În acest context, Înalta Curte va respinge susţinerile recurentului potrivit cărora nu putea fi reţinut ca argument în constatarea calităţii sale procesuale împrejurarea că un angajat, fără delegaţie specială, a semnat procesul verbal din 16 martie 2007, având în vedere că nu acesta a fost principalul sau singurul argument al instanţei. De altfel, împrejurarea invocată de recurent este lipsită de relevanţă în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează mandatul aparent. Aşa cum instanţa de apel în mod corect a reţinut, calitatea procesuală pasivă a recurentului decurge din atribuţiile pe care legea le conferă acestei instituţii, atribuţii ce au fost delegate unei societăţi aflate în subordinea sa.
În ceea ce priveşte critica ce vizează greşita stabilire a prejudiciului pentru lipsa dovezilor sau ca rezultat al unei greşite interpretări a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte o va înlătura, aceasta neputând face obiectul controlului judiciar în recurs întrucât vizează aspecte de netemeinicie.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii C.E. şi C.G., împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 38 din 25 februarie 2009 şi de pârâtul Consiliul Judeţean Dolj, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2616/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2623/2009. Comercial → |
|---|
