ICCJ. Decizia nr. 2610/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2610/2009
Dosar nr. 3301/30/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 399 din 13 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 3301/30/2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.I.F., având ca obiect evacuare.
A constatat nulitatea absolută parţială a actului intitulat „minută" încheiat la data de 26 iunie 1991 privind dreptul de folosinţă fără plata chiriei spaţiilor prevăzute la lit. a) – c).
A dispus evacuarea A.N.I.F., sucursala Teritorială Timiş – Mureş Inferior din spaţiul situat în Timişoara.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 11 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între I.E.E.L.I.F. Timiş şi S.A.S.T. s-a încheiat un protocol în conformitate cu prevederile HG nr. 292/1991 şi a Legii nr. 15/1990 şi nr. 31/1990, la data de 27 iunie 1991, prin care fosta I.E.E.L.I.F. se reorganizează în societăţi comerciale pe acţiuni de execuţie, exploatare, transporturi, mecanizare şi proiectare.
Prin minuta încheiată la aceeaşi dată între reprezentanta I.E.E.L.I.F. Timiş, SC S.T. SA şi SC S. SA se hotărăşte că imobilul situat în Timişoara şi terenul aferent constituie proprietatea SC S.T. SA La acelaşi punct lit. a) din minută se consemnează că SC E.T. SA va avea un drept de folosinţă separată pe perioadă nedeterminată, fără plata chiriei, a unor spaţii descrise în minută, iar pentru unele din spaţii părţile au convenit ca folosinţa să fie comună.
Ulterior, prin Legea nr. 50/1994 şi prin HG nr. 686/1994 se înfiinţează R.A.I.F. care preia patrimoniul SC E. SA care la rândul său se reorganizează în S.N.I.F. iar în 2004 se transformă în A.N.I.F., pârâtă în prezenta cauză.
La rândul său reclamanta a suferit modificări în ceea ce priveşte structura acţionariatului, astfel încât în momentul de faţă SC S.T. SA este o societate pe acţiuni cu capital privat.
S-a menţionat că susţinerea pârâtei potrivit căreia reclamanta nu face dovada proprietăţii sale asupra imobilelor în discuţie este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasul de C.F. Timişoara, în care apare proprietară reclamanta asupra terenului şi construcţiilor din str. C. Brediceanu.
S-a motivat de către instanţă că întrucât însăşi Constituţia României prin art. 41 pct. 2 garantează şi ocroteşte proprietatea privată, menţiunea cuprinsă în minuta încheiată între părţi în ceea ce priveşte dreptul de folosinţă al pârâtei pe o perioadă nedeterminată fără plată a chiriei pentru spaţiile prevăzute în acest înscris în contextul în care cele două societăţi au suferit schimbări majore, apare ca fiind lovită de nulitate absolută.
S-a apreciat de către instanţă că prin această menţiune se încalcă de asemenea şi dispoziţiile art. 1411 – art. 1415 C. civ., care interzic încheierea contractelor de locaţiune ereditare, o locaţiune pe termen nelimitat ar aduce atingere însuşi dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal pârâta A.N.I.F. Bucureşti.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 233 din 18 noiembrie 2008, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acţiunea reclamantei având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a actului intitulat „Minută" încheiat la data de 26 iunie 1991 şi evacuare.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în speţă, nu este vorba despre o locaţiune pe termen nelimitat ci de o modalitate de partajare între cele două societăţi rezultate din reorganizarea fostei societăţi I.E.E.L.I.F., care nu poate fi denunţată unilateral de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC S.T. SA Timişoara solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.
Ca temei de drept al recursului său reclamanta recurentă a indicat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar motivele invocate se încadrează doar în punctele 8 şi 9 ale textului menţionat, recurenta neivocând şi neindicând motive încadrabile în pct. 7.
În ceea ce priveşte pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit natura juridică a dreptului dedus judecăţii, schimbând natura actului juridic intitulat minută, încheiat la 26 iunie 1991 şi astfel a schimbat inclusiv înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. În mod greşit instanţa de apel a constatat că în speţă nu ar fi vorba de o locaţiune pe termen nelimitat reţinând că ar fi incidentă o modalitate de partajare între două societăţi comerciale, or în cauză este vorba, în mod clar, de un drept de locaţiune.
În ceea ce priveşte pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta consideră că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea legii pentru că ea este în drept să invoce nulitatea parţială a unui act juridic atâta timp cât numai o parte din efectele acelui act sunt lovite de nulitate şi pentru că la momentul încheierii actului intitulat minută voinţa societăţii era diferită de cea din prezent întrucât la acel moment ambele părţi erau societăţi comerciale cu capital de stat iar în prezent reclamanta este o societate cu capital privat care funcţionează după regulile comerţului privat. Dispoziţiile de la lit. a) – c) ale actului intitulat minută contravin normelor imperative de ordine publică prevăzute de art. 480 – art. 481 şi art. 1411 – art. 1415 C. civ., întrucât prin stabilirea unui drept de folosinţă separată pe perioadă nedeterminată fără plată în favoarea pârâtei se îngrădeşte nelegal dreptul de proprietate al reclamantei. Mai mult, prin acest drept de folosinţă pe perioadă nelimitată se instituie inalienabilitatea convenţională a dreptului de proprietate peste limitele impuse la normele imperative civile. Prevederile art. 1411 – art. 1415 C. civ., instituie caracterul esenţialmente temporar al locaţiunii şi interzic încheierea contractelor de locaţiune ereditare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Nu este dat motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a interpretat greşit natura dreptului dedus judecăţii şi nu a schimbat natura actului juridic intitulat minută, încheiat la 26 iunie 1991 între părţi, aşa cum susţine recurenta ci, dimpotrivă a procedat la o interpretare corectă şi la o stabilire corectă a naturii dreptului şi a actului juridic dedus judecăţii. Astfel, Curtea a reţinut în mod corect că, în speţă, având în vedere actul încheiat între părţi, nu suntem în prezenţa unei locaţiuni pe termen nelimitat ci de o modalitate de partajare între cele două societăţi rezultate din reorganizarea fostei societăţi „mamă" I.E.L.I.F. Această reţinere este corectă şi prin prisma ansamblului drepturilor şi obligaţiilor rezultând pentru ambele părţi din actul intitulat minută şi încheiat la 26 iunie 1991. Or, nu se poate ignora, aşa cum pretinde recurenta – reclamantă, prevederile din minută potrivit cărora reclamanta a dobândit dreptul la proprietate asupra imobilului, pârâtei revenindu-i, în compensaţie, folosinţa unei părţi din imobil. Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel minuta încheiată între părţi reprezintă o convenţie legal valabilă, încheiată cu respectarea prevederilor art. 969 şi 970 C. civ., având o cauză licită şi morală.
Nu este dat nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente în cauză sau indicate de reclamanta recurentă că ar fi incidente cauzei.
Este corectă susţinerea reclamantei recurente că se poate invoca, şi pronunţa, nulitatea parţială a unui act juridic numai că instanţele nu au respins acţiunea ei pentru acest motiv, ci chiar au examinat cauzele de nulitate invocate, pe care, însă, le-au găsit, în mod justificat, neîntemeiate. Faptul că instanţa de apel a făcut referire, în examinarea cauzei, la ansamblul prevederilor minutei şi la toate drepturile şi obligaţiile ce rezultă din aceasta nu echivalează, aşa cum încearcă să sugereze recurenta, cu respingerea posibilităţii de pronunţare a unei soluţii de constatare a nulităţii parţiale a actului.
În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate raportate la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este de observat că toate se întemeiază şi pleacă de la premiza că dreptul pârâtei rezultând din minută este un drept de locaţiune. Or, cum s-a stabilit de instanţa de apel şi de către Înalta Curte mai sus, nefiind vorba de un drept de locaţiune nu îşi au aplicare prevederile art. 1411 – art. 1415 C. civ., invocate de recurentă şi deci nu se pune problema interpretării sau aplicării greşite a lor. Schimbarea structurii acţionariatului societăţii reclamante nu poate avea nicio înrâurire asupra drepturilor dobândite şi obligaţiilor asumate de societate anterior schimbării, cu atât mai mult cu cât, la data respectivei schimbări se cunoşteau toate aceste drepturi şi obligaţii. Drept urmare este neîntemeiată şi susţinerea recurentei că prevederile de la lit. a) – c) ale minutei ar contraveni normelor imperative prevăzute de art. 480 – art. 481 C. civ.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat reclamanta SC S.T. SA Timişoara, împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 233 din 18 noiembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2603/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2615/2009. Comercial → |
|---|
