ICCJ. Decizia nr. 28/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 28/2009
Dosar nr. 2219/2/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2081 din 13 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA – agenţia Buzău prin lichidatori SC M.S.R.V.A. SA şi SC P.C.M.C. SRL împotriva pârâtei SC A.I. SA.
Cererea cu care a fost sesizată instanţa a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.246.074.942 lei reprezentând diferenţa dintre suma cu care imobilul cu destinaţie de abator a fost adjudecat de pârâtă şi preţul cu care respectivul imobil a fost valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciară a debitoarei SC C.S. SRL Merei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât a fost parte în contractul de garanţie imobiliară din 25 aprilie 1996 ce a făcut obiectul executării silite concretizată prin sentinţa nr. 949 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei Buzău, iar dreptul la acţiune nu este prescris faţă de data la care acesta a început să curgă - 20 mai 2005 când a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că, prin sentinţa 9149 din 20 decembrie 1999, în cadrul executării silite a contractului de garanţie imobiliară, imobilul ce a făcut obiectul garanţiei (abator) a fost adjudecat de pârâtă pentru preţul de 2.198.074.948 lei fără a se menţiona că pârâta nu a depus preţul, motiv pentru care reclamanta nu a dovedit existenţa creanţei pe care o solicită.
De asemenea, a considerat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 513 C. proc. civ. întrucât imobilul a fost adjudecat definitiv prin sentinţa anterior menţionată, nefiind scos la licitaţie din nou şi vândut la un preţ mai mic decât cel iniţial, ci a fost valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciare.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 286 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care a reţinut că prima instanţă a apreciat corect asupra neaplicării, în cauză, a prevederilor art. 513 C. proc. civ.
Astfel, instanţa apelului a avut în vedere că, la cererea SC B.B.G.C.P. SA prin sentinţa 9149/1999 a Judecătoriei Buzău, imobilul a fost adjudecat definitiv către SC A.I. SA Bucureşti, imobil ce a aparţinut SC C.S. SRL Merei care – la data de 25 ianuarie 2002 – a intrat în procedura insolvenţei, procedură ce s-a încheiat la 13 februarie 2002.
S-a mai reţinut că reclamantul nu poate uza de prevederile art. 513 C. proc. civ. pentru că nu a depus dovezi din care să rezulte că pârâta nu a plătit preţul pentru bunul adjudecat, nici faptul că acelaşi bun a fost vândut în condiţiile art. 513 C. proc. civ. şi, oricum, suma pretins datorată de fostul adjudecător se stabileşte de executorul judecătoresc prin procesul-verbal de licitaţie care constituie titlu executoriu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine următoarele:
Instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 64/1995 conform cu care „vânzarea se va face în condiţiile codului de procedură civilă" ceea ce înseamnă că dispoziţiile art. 513 C. proc. civ. se aplică şi în materia vânzării la licitaţie în cadrul procedurii falimentului.
Se arată că, în condiţiile în care debitoarea reclamantei nu ar fi intrat în procedura de faliment, banca ar fi continuat procedura de executare silită şi ar fi organizat o nouă licitaţie în vederea valorificării bunului pentru recuperarea creanţei ori, potrivit art. 35 din Legea 64/1995, banca a fost obligată să suspende procedura de executare silită pentru ca bunul să fie valorificat în procedura falimentului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 513 C. proc. civ. – dacă adjudecatarul nu depune preţul în termen de 30 de zile de la data vânzării, imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ.
Aceste prevederi determină consecinţele nerespectării termenului de plată a preţului de către adjudecatar, prima consecinţă fiind scoaterea, din nou, la vânzare a imobilului.
Numai că, în cauza dedusă judecăţii prevederile menţionate nu-şi găsesc aplicabilitatea în condiţiile în care, imobilul a fost adjudecat definitiv - în cadrul unei executări silite pornite pe dreptul comun de creditoarea SC B.B.G.C.P. SA – prin sentinţa nr. 9149/1999, iar ulterior a fost valorificat – în cadrul unei executări silite concursuale – solicitată de aceeaşi creditoare împreună cu alţi creditori.
În situaţia în care, adjudecatarul licitaţiei organizate în condiţiile dreptului comun nu depunea preţul în termenul stabilit de lege, ar fi trebuit ca imobilul să fie scos la vânzare în cadrul aceleiaşi proceduri.
Or, creditoarea nu a dovedit o astfel de împrejurare şi nu poate cere a se asimila executarea silită a aceluiaşi imobil în cadrul procedurii falimentului „scoaterii din nou la vânzare" despre care vorbeşte art. 513 C. proc. civ.
În consecinţă, criticile recurentei sunt nefondate, instanţele anterioare reţinând corect că prevederile art. 513 C. proc. civ. nu au incidenţă în cauză, motiv pentru care urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. - prin lichidatorii P.B.R.S.I.R.V.A.I.S. SRL împotriva Deciziei nr. 286 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 29/2009. Comercial → |
|---|
