ICCJ. Decizia nr. 30/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 30/2009
Dosar nr. 4707/1/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 29 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1763/2007 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul V.D. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Timişoara.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 256/R/COM din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.D., criticând-o pentru nelegalitate în raport de dispoziţiile art. 309 C. proc. civ.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2008 (fila 9 dosar recurs) cu menţiunea de a timbra recursul cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 2007, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, secţia comercială în baza dispoziţiilor art. 20, pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, prin Decizia nr. 1763/30/2007 a anulat ca netimbrat recursul.
În contra acestei decizii a introdus contestaţie în anulare, contestatorul V.D.
Contestaţia în anulare a fost înregistrată la 2 iunie 2008 şi nu a fost motivată până la termenul din 13 ianuarie 2009.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, putându-se întemeia pe motivele limitative prevăzute prin art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Aşa fiind contestatorului îi revine obligaţia de a-şi motiva cererea, urmând ca în raport de motivele invocate, instanţa să stabilească cadrul procesual în care aceasta se impune a fi soluţionată, prin raportare la temeiul legal invocat.
Or, în lipsa unei motivări, Înalta Curte faţă de soluţia pronunţată în recurs, aceea de anulare a acestuia ca netimbrat, verificând lucrările cauzei, urmează a se reţine că nu s-a strecurat nici o eroare materială în calificarea recursului ca netimbrat, fapt pentru care Înalta Curte, urmează a respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.D. împotriva Deciziei nr. 1614 din 13 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 1763/30/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 342/2009. Comercial → |
|---|
