ICCJ. Decizia nr. 2913/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2913/2009
Dosar nr. 4391/1/200.
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 821 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.S.A. SRL PITEŞTI în sensul constatării rezilierii contractului de antrepriză generală nr. 23 din 24 martie 2005 şi obligării pârâtei SC B.A. SRL PITEŞTI la plata sumei de 150.403,43 lei, reprezentând contravaloare lucrări prestate şi neachitate precum şi la plata sumei de 58.366,74 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate până la data de 1 decembrie 2006 şi în continuare, în procent de 0,15% pe zi de întârziere, până la stingerea integrală a debitului. Au fost respinse cererile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 398.857,13 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în executare şi a sumei de 319.887 lei cu titlu de daune.
De asemenea, tribunalul a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă privind constatarea nulităţii absolute a art. 58 din contractul de antrepriză generală, precum şi cererile privind modificarea art. 2 şi art. 6 din acelaşi contract.
Soluţia Tribunalului Comercial Argeş a fost menţinută de către Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin respingerea apelurilor declarate de către ambele părţi împotriva sentinţei fondului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., privind efectuarea expertizei, potrivit cărora se impunea citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire, considerând că nu se impunea constatarea nulităţii expertizei în temeiul art. 108 C. proc. civ. De asemenea, a arătat că instanţa a reţinut în mod greşit faptul că prin procesul verbal de conciliere părţile nu au convenit şi asupra motivelor care au condus la rezilierea contractului, de vreme ce pârâta nu a uzat de dreptul său de a formula un punct de vedere. În continuare a susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1082 C. civ., deoarece pârâta putea fi exonerată de răspundere numai dacă ar fi dovedit că întârzierea este rezultatul unei fapte străine, care poate fi fapta unui terţ, caz fortuit, forţă majoră şi a încălcat principiul privind forţa obligatorie a contractului. Pe de altă parte s-a adăugat nepermis la dispoziţiile art. 1082 C. civ., pentru antrenarea răspunderii contractuale. Au fost încălcate dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., prin obligarea reclamantei la o sumă mai mare decât cea solicitată de către pârâtă. Nu au fost prezentate considerentele pentru care a fost respins motivul de apel privind durata de execuţie a lucrărilor.
Reclamanta a încadrat criticile sus menţionate, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, pârâta a susţinut în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., că instanţa de apel a respins greşit critica privind respingerea cererii prin care i-a solicitat suma de 354.821.868 lei contravaloare lucrări precum şi critica privind nulitatea absolută a art. 5.8 din contractul de antrepriză, fiind încălcate astfel prevederile art. 968 şi art. 966 C. civ., deoarece penalitatea echivalează cu o dobândă de 56 % pe an, faţă de dobânda de referinţă a BNR. De asemenea, s-a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 977 C. civ. şi art. 969 C. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 431 din 12 februarie 2009, a respins, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC M.S.A. SRL PITEŞTI şi pârâta SC B.A. SRL PITEŞTI.
La data de 21 mai 2009, împotriva deciziei nr. 431/2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC M.S.A. SRL PITEŞTI, în susţinerea căreia a invocat prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În esenţă, contestatoarea şi-a argumentat cererea susţinând că instanţa de recurs a selectat motivele de recurs invocate, motivând sumar Decizia reţinând doar că instanţa de apel a aplicat corect prevederile legale.
Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, arată că motivul privind constatarea nulităţii hotărârii care are la bază o expertiză efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., nu este incident în cauză.
Cu referire la motivul 2, instanţa de recurs a motivat în sensul că instanţa de apel s-a pronunţat asupra pretenţiilor pârâtei solicitate prin cererea reconvenţională.
Cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea art. 1082 C. civ., precum şi la adăugarea nepermisă la condiţiile cerute de acest articol, precum şi faţă de imposibilitatea de exonerare de răspundere a debitorului, instanţa de recurs a reţinut culpa reclamantei şi aplicarea corectă a articolului invocat.
În continuare contestatoarea invocă că s-a încălcat dreptul părţii la un proces echitabil, prin neargumentarea afirmaţiilor făcute.
De asemenea, se reproşează instanţei că nu a soluţionat unele motive de recurs, respectiv încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/1995, nu a fost analizat motivul referitor la încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite a hotărârii care constituie titlul executoriu, cerere care nu a mai fost susţinută de către contestatoare.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată .
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. ,,Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare â€.
SC M.S.A. SRL PITEŞTI a invocat ca temei în susţinerea contestaţiei în anulare, teza a II-a din art. 318 menţionat mai sus, motivat de omisiunea de a se cerceta motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Din verificarea motivului a cărui omisiune de cercetare se invocă se constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra criticilor aduse deciziei.
În realitate, contestatoarea nu a avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac şi că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare. Aşadar, omisiunea cercetării unui motiv de casare sau modificare nu poate viza argumentele de fapt şi de drept pe care partea le-a invocat în sprijinul motivului de casare, fiind suficient ca în dezlegarea dată acestui motiv, Înalta Curte să arate considerentele pentru care motivul respectiv a fost găsit nelegal, fără să fie necesară preluarea tuturor argumentelor recurentului.
Din considerentele deciziei pronunţată în recurs, rezultă că motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. au fost analizate şi că instanţa de control judiciar, prin răspunsul său a avut în vedere faptul că într-o cale extraordinară de atac, nu pot fi analizate decât motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Faptul că argumentarea instanţei de recurs nu este însuşită de către contestatoare, nu constituie motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza a II â€"a C. proc. civ. În realitate se invocă o greşeală de judecată, care şi în ipoteza în care ar exista nu ar putea fi cenzurată pe această cale.
Citarea, prin intermediul cererii de faţă a textelor presupus încălcate sau aplicate greşit, precum şi reiterarea criticilor formulate prin cererea de recurs, în aceeaşi succesiune, pentru a susţine omisiunea de a se pronunţa pe un motiv de recurs, nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât această cale de atac nu are caracter devolutiv. Cu alte cuvinte, în cadrul contestaţiei în anulare nu se judecă acţiunea şi ca atare nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, ci se verifică dacă judecata a omis cercetarea vreunui motiv.
În consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă, întrucât soluţia din Decizia nr. 431/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este rezultatul unei omisiuni, iar prevederile art. 318 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.S.A. SRL PITEŞTI împotriva deciziei nr. 431 din 12 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2843/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2964/2009. Comercial → |
|---|
