ICCJ. Decizia nr. 2740/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2740/2009
 Dosar nr. 4005/1/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele B.O.C.S. şi B.P.S.M.A. au chemat-o în judecată pe pârâta societatea B. SRL, reprezentată de C.C.F. şi au solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună.
- obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul nr. 1450 din 6 iunie 2001 şi din convenţia nr. 598/2006;
- să se confere reclamantelor dreptul de a alege modalitatea de executare a obligaţiei conform art. 1027 C. civ.;
- obligarea pârâtei la plata echivalentului daunelor interese în cuantum de 200 Euro/zi de întârziere începând cu data de 1 mai 2005, până la 12 martie 2007 în sumă de 62.200 Euro, respectiv 210.186 lei, iar în continuare echivalentul în lei a sumei de 200 Euro/zi de întârziere calculate începând cu data de 12 martie 2007 până la recuperarea integrală a prejudiciului;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin acţiunea formulată s-a invocat nerespectarea de către pârâtă a obligaţiilor de a construi un imobil pe terenul adus ca aport în asociaţie de cele două reclamante. Au mai susţinut reclamantele că pârâta nu şi-a îndeplinit nici obligaţiile asumate prin convenţia încheiată la data de 2 martie 2006, prin care s-a angajat să efectueze reparaţii la construcţia pe care a realizat-o până la data de 1 mai 2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1277 pronunţată la data de 29 ianuarie 2008, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că procesul verbal de constatare nr. 5067 din 22 august 2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Stat în Construcţii a constatat executarea lucrărilor la imobilul în discuţie cât şi faptul că infiltraţiile sesizate ca fiind produse la etajul 4 au fost remediate. Cu privire la lucrările indicate de reclamantă în completarea la acţiune, instanţa a reţinut că acestea sunt lucrări care sunt suplimentare, în raport de cele prevăzute în convenţia din data de 2 martie 2006, astfel că, nu se impun a fi reţinute, întrucât nu s-a încheiat un act adiţional care să se schimbe termenii contractuali şi să justifice cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 402 din 22 septembrie 2008, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentinţa nr. 1277 din 29 ianuarie 2008 şi a obligat-o pe pârâta SC B. SRL la îndeplinirea obligaţiei asumate prin convenţia nr. 598 din 2 martie 2006. De asemenea, instanţa a autorizat reclamantele ca în cazul neîndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina pârâtei să efectueze lucrările pe cheltuiala debitoarei. Prin aceeaşi decizie au fost respinse capetele 3 şi 4 din cerere.
Pentru a pronunţa această decizie curtea de apel a examinat criticile apelantelor reclamante şi a constatat că, în adevăr, acestea au solicitat proba cu expertiza tehnică iar instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra administrării acestei probe. În ce priveşte cererea completatoare, instanţa de apel a reţinut că lucrările cuprinse în această cerere reprezintă detalieri ale lucrărilor enumerate generic în Convenţia din data de 2 martie 2006, care trebuiau efectuate până la data de 1 mai 2006, pentru depăşirea acestui termen fiind stipulate în sarcina antreprenorului penalităţi în cuantum de 200 Euro/zi de întârziere.
Constatând că lucrările din convenţie nu au fost efectuate, curtea de apel a reţinut că procesul verbal al Inspectoratului de Stat în Construcţii prezentat în cauză de intimată nu le este opozabil reclamantelor întrucât acestea nu l-au semnat. A mai reţinut instanţa de apel că menţionatul proces-verbal nu ţine loc de recepţie finală, care trebuia efectuată conform HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii. În lipsa acestui proces verbal de recepţie a lucrărilor executate, curtea de apel nu a reţinut apărarea pârâtei intimate în legătură cu executarea şi predarea lucrărilor.
Având în vedere că sarcina probei îi revenea intimatei, în conformitate cu art. 1169 C. civ., s-a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate întrucât reclamantele nu sunt ţinute să facă dovada faptului negativ. În consecinţă, în temeiul art. 1073 şi art. 969 C. civ. a fost obligată pârâta la îndeplinirea obligaţiei asumate prin convenţia nr. 598 din 2 martie 2006.
Totodată, au fost autorizate reclamantele conform art. 1077 C. civ. ca în cazul neîndeplinirii obligaţiei stabilită în sarcina intimatei să efectueze, pe cheltuiala debitoarei, lucrările de remediere care fac obiectul convenţiei din data de 2 martie 2006.
În fond, capătul de cerere nr. 3 a fost respins ca fără obiect din moment ce reclamantele au fost autorizate să efectueze pe cheltuiala debitoarei lucrările de remediere care fac obiectul convenţiei din 2 martie 2006. În privinţa capătului 4 din cerere prin care s-au pretins daune-interese, instanţa de apel a reţinut că acestea nu pot fi acordate în condiţiile în care apelantele-reclamante nu au făcut dovada cuantumului prejudiciului.
După pronunţarea deciziei comerciale nr. 402 din 22 septembrie 2008 de către Curtea de Apel Bucureşti, reclamantele au formulat cerere pentru completarea dispozitivului, pe considerentul că instanţa a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor ocazionate de executarea lucrărilor, cu toate că în conformitate cu art. 1073 şi art. 1077 C. civ., tot instanţa este cea care a constatat că debitoarea obligaţiei de a face nu şi-a executat obligaţia.
Prin Decizia comercială nr. 122 din 16 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea întemeiată pe art. 2812 C. proc. civ., apreciind că reclamantele nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cuantumul lucrărilor de reparaţii care urmau să fie suportate de debitoarea obligaţiei de a face. A mai stabilit curtea de apel, că autorizarea creditoarei de a efectua lucrările de construcţii, fără a preciza cuantumul, este urmarea faptului că aceeaşi instanţă a avut în vedere prematuritatea unei astfel de cereri în pretenţii. Şi cererea întemeiată pe art. 281 C. proc. civ. a fost respinsă prin aceeaşi decizie, cu motivarea că nu sunt aplicabile dispoziţiile care au fost invocate în sprijinul afirmaţiei că în dispozitiv s-a comis o eroare materială.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele B.O.C.S. şi B.P.S.M.A., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2813 alin. (1) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia.
Recurentele-reclamante susţin astfel că, prin dispozitivul sentinţei comerciale nr. 1277 din 29 ianuarie 2008, instanţa a dispus autorizează reclamantele, în cazul neîndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina pârâtei, să efectueze lucrarea pe cheltuiala proprie, deşi în considerente s-a menţionat că ... vor fi autorizate reclamantele conform art. 1077 C. civ...., iar textul art. 1077 C. civ. este clar, în sensul de a fi autorizat creditorul de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
În consecinţă, consideră că este vorba evident de o greşeală materială, pe care instanţa, prin Decizia nr. 122 din 16 martie 2009, ar fi trebuit să o îndrepte.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că recurentele-reclamante au menţionat eronat hotărârea al cărui dispozitiv susţin că se impune a fi îndreptat, pentru că ar conţine o greşeală materială, aceasta fiind Decizia nr. 402 din 22 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi nu sentinţa comercială nr. 1277 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti.
Temeiul de drept invocat pentru îndreptarea erorii materiale, ce se pretinde a se fi strecurat în dispozitivul hotărârii este art. 281 C. proc. civ.
Potrivit acestui text legal pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri.
Prin urmare, art. 281 C. proc. civ. nu poate fi invocat atunci când este vorba despre alte erori decât cele materiale, cum ar fi cele de judecată, or, în speţă, eroarea semnalată poate fi asimilată cu o eroare de judecată şi, drept urmare, neîndeplinind caracteristicile unei erori materiale nu poate fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., aşa cum corect a apreciat şi curtea de apel, a cărei soluţie va fi menţinută.
De altfel, prin Decizia nr. 1784 din 5 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondate recursurile părţilor împotriva deciziei comerciale nr. 402 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, dar şi recursul declarat de reclamantele B.O.C.S. şi B.P.S.M.A. împotriva deciziei nr. 122 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a solicitat completarea primei decizii (Decizia nr. 402/2008), - ocazie cu care Înalta Curte a făcut precizarea că instanţa de apel a aplicat art. 1077 C. civ. atunci când a stabilit că lucrările vor fi executate de pârâtă sau de reclamantă pe cheltuiala pârâtei, aşa încât considerentele deciziei explică dispozitivul.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate recursul reclamantelor va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele B.O.C.S. şi B.P.S.M.A. împotriva deciziei comercială nr. 122 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2731/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2834/2009. Comercial → |
|---|
