ICCJ. Decizia nr. 2930/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2930/2009
Dosar nr. 2642/111/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 341 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamanta SC H.C. SRL împotriva pârâtei SC A.R., A. SA Oradea, având ca obiect pretenţii.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, la data de 10 iunie 2006, autovehiculul proprietatea reclamantei a fost implicat într-o coliziune frontală cu autoutilitara M., reţinându-se culpa conducătorului autoutilitarei în producerea accidentului.
Autospeciala era asigurată în baza R.C.A., iar reclamanta a depus cerere de despăgubire la asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie care i-a comunicat efectuarea plăţii sumei de 47.162,48 lei, sumă de care reclamanta nu a fost mulţumită, motiv pentru care s-a adresat instanţei cu prezenta acţiune.
Instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 33 din normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente de autovehicule şi a luat în considerare concluziile raportului de expertiză, statuând că valoarea acordată de pârâtă este valoarea maximă legală de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorul R.C.A.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune acordarea penalităţilor de întârziere întrucât, în raport de cererea reclamantei, acestea au fost plătite în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 3108/2004 al C.S.A.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 38 din 24 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, care a modificat în parte sentinţa, în sensul că a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 40.368 lei cu titlu de despăgubiri.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute, respectiv cele cu privire la respingerea capetelor de cerere având ca obiect penalităţi de întârziere, despăgubiri pentru neutilizarea autovehiculelor pe perioadele solicitate.
În privinţa cheltuielilor de judecată, în dispozitivul deciziei s-a consemnat „fără cheltuieli de judecată".
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, în privinţa despăgubirilor, prima instanţă trebuia să aibă în vedere că Ordonanţa nr. 3108 din 10 decembrie 2004 a prevăzut, pentru anul 2006, ca limită maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii R.C.A. până la maximum 4 miliarde lei astfel că, modul de calcul prezentat de pârâtă nu a fost unul corect.
Cu privire la celelalte critici ce au vizat petitele având ca obiect penalităţile de întârziere şi despăgubirile pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului s-a constatat că sunt nefondate, menţinându-se aceleaşi considerente ca şi cele reţinute de prima instanţă.
În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de apelantă, instanţa a constatat că nu s-a dovedit cuantumul acestora, nefiind depuse acte în acest sens.
Împotriva deciziei, reclamanta SC H.C. SRL a formulat recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta susţine că cererea prin care a solicitat cheltuieli de judecată a fost respinsă în mod nelegal, ca nedovedită, în condiţiile în care a dosar se aflau depuse chitanţele privind plata taxei de timbru (la fond şi apel) şi copia facturilor privind plata onorariului de avocat.
Recursul este fondat.
Criticile recurentei vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 1169 C. civ., raportat la cele ale art. 274 C. proc. civ. şi apar ca fiind fondate câtă vreme la dosar existau depuse acte din care rezulta efectuarea de cheltuieli în faţa instanţei de apel, cel puţin în privinţa taxelor de timbru.
În atare situaţie, în mod greşit, instanţa anterioară a considerat că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu a fost dovedită, iar menţiunea folosită la modul generic în cuprinsul dispozitivului, „fără cheltuieli de judecată", de către instanţa de apel echivalează de fapt cu nepronunţarea asupra acestui petit motiv pentru care, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va casa în parte Decizia atacată, numai în ceea ce priveşte soluţionarea cererii privind cheltuieli de judecată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, care potrivit competenţelor atribuite în sarcina sa va aprecia asupra dovezilor de la dosar, inclusiv asupra actului depus în recurs conform art. 305 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC H.C. SRL TILECUŞ împotriva deciziei nr. 38 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează în parte Decizia recurată numai în ce priveşte soluţionarea cererii privind cheltuielile de judecată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea petitului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2933/2009. Comercial → |
|---|
