ICCJ. Decizia nr. 2941/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2941/2009
Dosar nr. 5124/1/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 593/2005, reclamanta SC A. SRL SIBIU, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P.M. SIBIU, SC M. SRL SIBIU şi SC A.D.O. SA SIBIU, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a procesului verbal de licitaţie nr. 158744 din 25 iunie 2002.
Motivându-şi demersul judiciar, reclamanta a arătat că, în opinia sa, procesul verbal de licitaţie s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii, actul juridic al înstrăinării având o cauză ilicită. Astfel, s-a arătat că procesul verbal de licitaţie s-a încheiat în cadrul unei proceduri suspendate de drept, conform art. 35 din Legea nr. 65/1995, ceea ce atrage după sine sancţiunea nulităţii absolute.
Reclamanta a mai contestat preţul derizoriu la care s-a vândut imobilul şi a mai invocat şi faptul că licitaţia a avut loc cu încălcarea unei hotărâri executorii, respectiv a sentinţei civile nr. 649/ C din 9 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare judiciară şi lichidare propus de debitoarea SC A.D.O. SA SIBIU dispunând totodată ca plata creanţelor înregistrare în tabelul credal să se facă eşalonat în modalitatea agreată, iar lichidarea bunurilor din averea debitoarei să se desfăşoare sub controlul administratorului judiciar.
Prin sentinţa nr. 1540/ C din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială, a fost admisă cererea reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de licitaţie nr. 158744 din 25 ianuarie 2002.
În fundamentarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că executarea silită finalizată prin vânzarea activului de către pârâta SC M. SRL SIBIU s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 35 din Legea nr. 64/1995.
Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC M. SRL în temeiul art. 111 C. proc. civ., cu motivarea că procesul verbal de adjudecare reprezintă un act de executare silită dar şi un act translativ de proprietate a bunului executat silit din patrimoniul debitoarei în cel al judecatoarei, acest titlu putând fi cenzurat pe cale judecătorească sub aspectul condiţiilor impuse de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele A.F.P.M. SIBIU şi SC M. SRL SIBIU, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul următoarelor aspecte:
- hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu neluarea în considerare a faptului că reclamanta nu are calitate procesuală activă;
- în cauză a operat autoritatea de lucru judecat în raport de sentinţa civil nr. 4777/2002 a Judecătoriei Sibiu;
- fondul cauzei s-a soluţionat cu neluarea în considerare a faptului că A.F.P. Sibiu avea instituită o ipotecă de rangul I pe imobilul în litigiu şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 134 din OG nr. 61/2002.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 75/ A din 12 mai 2006, a admis ambele apeluri, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtelor, fără cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii acţiunea în constatare are caracter subsidiar, reclamanta putând să formuleze o acţiune în realizarea dreptului său, în aplicarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1351 din 17 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursurile reclamantei şi pârâtei SC A.D.O. SA, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., privind inadmisibilitatea acţiunii.
În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 88/A/2007, a admis apelurile declarate de pârâte şi a respins acţiunea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu mai are legitimitate procesuală faţă de rezilierea contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni cât şi faţă de buna credinţă a judecatarului evidenţiată şi prin efectele contestaţiei la executare respinse.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2383 din 30 iunie 2008, a admis recursurile reclamantei şi pârâtei SC A.D.O. SA SIBIU, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a interveni rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni.
În rejudecare, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 41/ Ap din 30 aprilie 2009, a respins apelurile declarate de pârâtele A.F.P.M. SIBIU şi SC M. SRL SIBIU împotriva sentinţei nr. 1540/2005 şi a încheierii din 15 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 593/2005 ca nefondate.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate sub raportul criticilor formulate, respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia autorităţii de lucru judecat iar pe fond incidenţa art. 134 din OG nr. 61/2002 potrivit căruia măsurile întreprinse de organele de executare nu se suspendă ca urmare a declanşării procedurii insolvenţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele A.F.P.M. SIBIU şi SC M. SRL SIBIU, criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâta A.F.P.M. SIBIU nu-şi încadrează în drept criticile însă dezvoltarea acestora permite subsumarea lor motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă, necenzurarea de către instanţa de control judiciar a soluţiei dată de instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a celei privind autoritatea de lucru judecat, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, aplicarea şi interpretarea eronată a art. 134 din OG nr. 61/2002.
Recurenta – pârâtă A.F.P.M. SIBIU conchide în sensul admiterii recursului, schimbării în tot a deciziei recurate, respingerea acţiunii ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală şi menţinerea formelor de executare întocmite ca fiind corect şi legal efectuate.
Deşi recurenta – pârâtă SC M. SRL SIBIU îşi subsumează criticile global motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor numai motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează greşita aplicare a legii de către instanţe sub aspectul soluţionării excepţiilor calităţii procesuale active, a autorităţii de lucru judecat şi în ceea ce priveşte aplicarea OG nr. 61/2002 cu referire la fondul cauzei.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
Întrucât ambele recursuri aduc aceleaşi critici de nelegalitate, ele vor fi examinate în ansamblu.
Prin Decizia de casare nr. 2383 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 829/1/2008, s-a reţinut că Decizia atacată cu recurs prin care se respinge acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active este greşită. Aşadar, instanţa de casare a statuat în mod irevocabil cu privire la calitatea procesuală activă, astfel că în raport de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În ceea ce priveşte ce-a de a doua critică aceasta urmează a fi înlăturată, de asemenea, întrucât sentinţa nr. 4777/2002 pronunţată de Judecătoria Sibiu, rămasă definitivă prin nerecurare şi la care recurentele fac trimitere în susţinerea celei de-a doua critici a fost casată prin Decizia irevocabilă nr. 1253 din 28 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu, astfel că nu îşi mai produce efectele.
Referitor la cea din urmă critică nici aceasta nu poate fi primită întrucât OG nr. 61/2002 la care face referire cele două recurente pârâte este ulterioară procesului verbal de licitaţie atacat, intrând în vigoare la 29 august 2002, neputând retroactiva.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursul declarat de pârâta A.F.P.M. SIBIU împotriva deciziei nr. 41 Ap din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi recursul declarat de pârâta SC M. SRL SIBIU împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2938/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2942/2009. Comercial → |
|---|
