ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2946/2009
Dosar nr. 230/98/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de somaţie de plată introdusă pe rolul Judecătoriei Slobozia, creditoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC I.I. SRL, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.500 lei cu titlu de garanţie conform contractului nr. 24 din 10 iunie 2004.
Judecătoria Slobozia, prin ordonanţa nr. 3134 din 17 noiembrie 2008, a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia invocată de debitoare prin întâmpinare, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slobozia invocată, din oficiu, de către instanţă şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Ialomiţa, Secţia comercială, instanţa făcând aplicarea art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 şi 2 C. proc. civ.
Tribunalul Ialomiţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 78/ F din 12 martie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., a declinat cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Slobozia în raport de valoarea pretenţiilor în litigiu.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 76 din 7 mai 2009, a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Slobozia. În pronunţarea regulatorului de competenţă instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs debitoarea SC I.I. SRL SATU MARE, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., vizând, în esenţă, faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 7 C. proc. civ., potrivit căruia cererea împotriva unei persoane juridice de drept se face la instanţa sediului ei principal, recurenta opinând că, întrucât sediul său este în Satu Mare, instanţa competentă ar fi Tribunalul Satu Mare.
Recurenta conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinţei atacate în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Înalta Curte, analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În pronunţarea regulatorului de competenţă instanţa a avut a examina competenţa materială sau de atribuţiune în raport de natura cauzei şi valoarea pretenţiilor aflate în litigiu, stabilind în mod legal instanţa competentă rationae materie în pronunţarea somaţiei de plată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 şi a celor cuprinse în art. 1 şi 2 C. proc. civ.
Criticile aduse regulatorului de competenţă vizează însă pretinsa nelegalitate a acestuia din perspectiva modului de stabilire a instanţei competente teritorial, în raport de art. 7 C. proc. civ.
Cum prin regulatorul de competenţă atacat instanţa a avut a se pronunţa numai asupra competenţei materiale, criticile recurentei vizând aplicarea greşită a art. 7 C. proc. civ., privind competenţa teritorială apar ca lipsite de fundament, neavând o bază de raportare întrucât Ordonanţa nr. 3134/2008 pronunţată de Judecătoria Slobozia prin care s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia şi s-a admis excepţia de necompetenţă materială a aceleiaşi instanţe a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC I.I. SRL SATU MARE împotriva sentinţei nr. 76 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2957/2009. Comercial → |
|---|
