ICCJ. Decizia nr. 2963/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2963/2009
Dosar nr. 305/86/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Bistriţa-Năsăud, la data de 30 noiembrie 2004, înregistrată sub nr. 3251/2004, reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti, reprezentată prin administrator M.E. a chemat în judecată pe pârâta SC G.S. SRL Bistriţa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3.121.072.500 lei reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor contractului nr. 103/2000, conform OG nr. 5/2001 şi Legii nr. 295/2002, penalităţi calculate conform art. 12 din contractul de livrare sus menţionat.
Prin încheierea de şedinţă nr. 224 din data de 17 iunie 2005, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, având în vedere încheierea nr. 3494 din 8 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de SC A.I.I. SRL Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 5 iulie 2007 sub nr. 1151/ COM.CF/2005 şi ulterior sub număr unic 305/86/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC G.S. SRL Bistriţa, a solicitat anularea acţiunii ca netimbrată, motivat de faptul că reclamantei i s-a pus în vedere de către Tribunalul Bistriţa (anterior soluţionării cererii de strămutare) ca până la termenul de judecată din 20 mai 2005 să facă dovada achitării acestei taxe, solicitare care nu a fost complinită de reclamantă.
Totodată, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece aceasta este întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 5/2001 şi că sub imperiul acestor dispoziţii legale a fost pronunţată Ordonanţa nr. 1654/2002 în dosarul nr. 2206/2002/LC de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Pârâta a solicitat, de asemenea, respingerea acţiunii ca prescrisă având în vedere dispoziţiile art. 7 raportat la art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti, prin administrator M.E., a formulat şi depus la dosar, pentru termenul de judecată din data de 29 septembrie 2005, cerere prin care a solicitat acordarea de asistenţă juridică conform art. 76, 77 şi 78 C. proc. civ., în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 59.305.317 lei Rol, stabilită în sarcina sa.
În motivarea cererii a arătat că societatea nu mai funcţionează de circa 5 ani din cauza nerespectării obligaţiilor contractuale, respectiv a contractului nr. 103/2000, încheiat cu pârâta, precum şi faptul că administratorul societăţii are vârsta de 70 de ani.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, învestit cu soluţionarea cauzei, prin încheierea de şedinţă a Camerei de Consiliu din data de 10 octombrie 2005 a respins, ca nefondată, cererea de asistenţă judiciară formulată de reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti, prin administrator M.E., în conformitate cu dispoziţiile art. 77 alin. (3) C. proc. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 146/1997 modificată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că administratorul reclamantei nu a probat cu înscrisuri împrejurarea că societatea pe care o reprezintă şi al cărui patrimoniu nu se poate confunda cu cel al său, nu poate suporta contravaloarea taxei judiciare de timbru şi onorariului unui apărător ce l-ar putea reprezenta în instanţă.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2007, reprezentantul reclamantei, prezent în instanţă, a reiterat cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că este în imposibilitatea de a o achita, solicitând totodată acordarea unui termen de judecată.
Prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu nr. 246 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Suceava a respins noua cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de administrator M.E. pentru reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti, motivat de faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile invocate, respectiv art. 23 lit. o) din Ordinul nr. 760/C/1999.
Prin sentinţa nr. 2965 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Suceava a anulat cererea, ca insuficient timbrată, sentinţa fiind ulterior îndreptată în sensul anulării ca netimbrată, prin încheierea din 25 octombrie 2007.
Împotriva sentinţei şi a încheierilor de şedinţă din 11 octombrie 2007 şi 11 octombrie 2007 a declarat apel reclamanta susţinând că a încercat să recupereze creanţa pe care o are împotriva SC G.S. SRL Bistriţa-Năsăud în procedura reglementată de OG nr. 5/2001 şi în temeiul Legii nr. 295/2002, a formulat plângere penală pentru când la primul termen de judecată la Tribunalul Suceava, 29 septembrie 2005, a formulat cerere pentru scutire de taxă judiciară de timbru, cerere respinsă la data de 10 octombrie 2005. Ulterior, la data de 13 septembrie 2007, a depus o nouă cerere, respinsă verbal, în şedinţă publică de către judecătorul cauzei, care i-a pus în vedere să depună taxa în termen de o oră, la întoarcerea sa în sală, şedinţa fiind deja ridicată. Face precizarea apelanta, că nu a fost încunoştiinţată prin citaţii cu privire la obligarea de a achita taxa de timbru şi că a formulat în cauză cererea de recuzare şi de strămutare a judecării cauzei.
Prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere că administratorului societăţii reclamante i-a fost adus la cunoştinţă obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, fapt consemnat în încheierea de şedinţă de la 13 septembrie 2007, şi cum cererea de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă, reclamanta avea obligaţia sub sancţiunea anulării cererii să depună taxa de timbru datorată.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a achitat taxa de timbru datorată, deşi a fost lăsată cauza la a doua strigare la sfârşitul şedinţei şi nici în termenul de 7 zile pentru când a fost amânată pronunţarea, astfel că în mod corect tribunalul a anulat cererea reclamantei, ca netimbrată.
În ceea ce priveşte cererea de recuzare s-a reţinut că atâta timp cât aceasta a fost respinsă prin încheierea din 15 octombrie 2007 în mod corect magistratul desemnat iniţial prin repartizare aleatorie a fost îndreptăţit să continue judecarea cauzei.
Iar, susţinerea reclamantei vizând cererea de strămutare a fost respinsă, cu motivarea că formularea unei asemenea cereri nu are efect asupra judecării cauzei, decât în măsura admiterii ei.
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti a declarat recurs criticând soluţia dată pentru nelegalitate şi netemeinicie, în susţinerea căruia arată, în esenţă, că instanţa s-a pronunţat în şedinţa publică, încălcând actul procedural în sensul pronunţării înaintea dezbaterilor pe fondul cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor legale ale art. 77 şi 78 C. proc. civ., situaţie în raport cu care a formulat cerere de recuzare împotriva magistratului iniţial învestit, împrejurare ce nu îi mai dădea dreptul acestuia să mai judece cauza; în acest sens recurenta susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură, invocând ca motiv de nelegalitate pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
În continuare, recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 republicată „acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege".
În Şedinţa publică din 13 septembrie 2007, administratorul, M.E., societăţii reclamante a precizat că şi-a modificat obiectul cauzei dedus judecăţii, din somaţia de plată prevăzută de OG nr. 51/2001 într-o acţiune de drept comun, o acţiune în pretenţii.
Faţă de această împrejurare tribunalul i-a pus în vedere recurentei, ca în raport de precizările făcute, taxa judiciară de timbru datorată este în sumă de 59.305.317 Rol. În aceeaşi şedinţă administratorul societăţii recurente a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că este în imposibilitate de a achita o asemenea sumă şi a insistat în acordarea unui nou termen de judecată.
Faţă de susţinerile administratorului societăţii reclamante, instanţa de fond a pus în vedere acestuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată, urmând a se pronunţa şi asupra cererii de scutire formulată de reclamantă, şi pentru toate aceste motive s-a acordat termen la 11 octombrie 2007.
La 11 octombrie 2007, tribunalul în mod legal a respins cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, în camera de consiliu, potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vigoare la data soluţionării, în prezent abrogat, cu motivarea că s-a mai formulat o cerere în acest sens, care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă de la 10 octombrie 2005.
Prin urmare, soluţionarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru a fost legal pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 77 şi urm. C. proc. civ.
La aceeaşi dată, 11 octombrie 2007, reclamanta a mai formulat o cerere de recuzare împotriva magistratului învestit cu soluţionarea cauzei, împrejurări consemnate în încheierea de şedinţă de la 11 octombrie 2007, însă când instanţa i-a pus în vedere să timbreze cererea până la sfârşitul şedinţei, acesta s-a prezentat înaintea încheierii şedinţei însă după închiderea dezbaterilor.
Este adevărat că nu s-a soluţionat cererea de recuzare dar, administratorul societăţii reclamante a formulat-o după ce pricina a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării, astfel încât a amânat pronunţarea cu o săptămână pentru a da posibilitatea reclamantei să achite taxa de timbru datorată calculată la valoarea pretenţiilor contestate.
Prin urmare, cererea de recuzare trebuia formulată înainte de închiderea dezbaterilor, deşi, instanţa în considerentele încheierii menţionează că s-a dat termen pentru soluţionarea cererii de recuzare, iar în dispozitivul acesteia se dispune amânarea pronunţării pe excepţia netimbrării. Şi, cum în practicaua sentinţei se referă în exclusivitate la timbraj, nu se poate soluţiona cererea de recuzare, bine ştiut fiind că această cerere nu putea fi supusă examinării decât până la momentul încheierii dezbaterilor, după acest moment nu mai pot fi depuse înscrisuri şi nu mai pot fi formulate alte cereri.
Faţă de cele învederate, Înalta Curte constată că motivele invocate nu sunt de nelegalitate în sensul textului de lege evocat de recurentă, ceea ce înseamnă că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. şi nici nu i s-a adus o vătămare aşa cum pretinde reclamanta, situaţie, în raport cu care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.I.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 5 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2965/2009. Comercial → |
|---|
