ICCJ. Decizia nr. 2967/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2967/2009
Dosar nr. 848/100/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia-Mare sub nr. 7514/182/2007, reclamanta SC T.G.M. a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. R. – D.S. Baia-Mare prin care a solicitat să se constate dreptul de închiriere asupra obiectivului P.S. ce a făcut obiectul licitaţiei publice organizate de către pârâtă cu obligarea pârâtei la încheierea procesului verbal de predare primire cu reclamanta şi predarea efectivă a obiectivului către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Instanţa verificându-şi competenţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Maramureş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6067 din 6 decembrie 2007.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta care a fost constatat nul prin Decizia civilă nr. 135/ R din 8 februarie 2008, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. 848/100/2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare anunţului publicat de pârâtă în ziarele locale cu privire la intenţia de organizare a unei licitaţii publice cu obiectivul „Închirierea P.S.", a participat la concursul de oferte din data de 13 august 2007 şi apoi din 28 august 2007, oferind cel mai ridicat preţ, a fost desemnată câştigătoare.
Cu toate acestea reclamanta a primit din partea pârâtei o adresă prin care i se comunica că s-a hotărât anularea licitaţiei de închiriere a P.S. din 28 august 2008, prin care reclamanta a fost atenţionată de către prefect despre existenţa unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care este amplasată P.S., până la clarificarea situaţiei juridice a acestora, se impune sistarea oricărui demers de închiriere, concesionare sau vânzare a P.S. Totodată, P.S. a confirmat existenţa cererilor de retrocedare a terenurilor pe care este amplasată păstrăvăria, care sunt în curs de soluţionare. A arătat pârâta că până la clarificarea situaţiei juridice a terenurilor în discuţie a fost nevoită să stopeze orice procedură de atribuire a vreunui contract vizând P.S.
Prin sentinţa civilă nr. 2832 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Tribunalul a reţinut că reclamanta, urmare a anunţului din 2 august 2007 din ziarele locale „G.M." şi „G.M." privind organizarea unei licitaţii publice de către D.S. Baia Mare având ca obiect „Închirierea P.S." a participat la data de 13 august 2007 la concursul de oferte.
Întrucât ofertele au fost sub valoarea prag din caietul de sarcini de licitaţie, nici un ofertant nu a fost declarat câştigător, concursul de oferte reluându-se la data de 28 august 2007.
La această dată reclamanta a oferit cel mai ridicat preţ însă nu i s-a comunicat procesul verbal încheiat cu ocazia licitaţiei, ci o adresă nr. 8691 din 31 august 2007 prin care i s-a comunicat anularea licitaţiei de închiriere a P.S., urmare atenţionării primite din partea prefectului potrivit căreia până la clarificarea situaţiei juridice a terenurilor pe care este amplasată păstrăvăria se impune stoparea oricărui demers privind închirierea acestui obiectiv.
Reclamanta deşi avea posibilitatea potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 modificată de a contesta în justiţie actul autorităţii contractuale care o nemulţumea, în condiţiile legii contenciosului administrativ, nu a uzat de această posibilitate.
Instanţa a apreciat că întrucât reclamanta nu a înţeles să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile legale aplicabile în materie de achiziţii publice, respectiv Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea OUG nr. 34/2006 în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta SC T.G.M. SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinţei atacate şi în consecinţă să se admită acţiunea formulată.
În motivare reclamanta a arătat că a solicitat instanţei că pârâta să depună toate actele ce au stat la baza anulării licitaţiei, aceasta a omis să le prezinte, instanţa trecând cu vederea refuzul acesteia, instanţa confundând actele ce au stat la baza anulării licitaţiei cu o corespondenţă purtată de pârâtă cu I.P., considerând că aceasta este de fapt actul de anulare a licitaţiei.
Totodată, instanţa invocă faptul că reclamanta avea posibilitatea ca în virtutea art. 255 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 să conteste actul autorităţii contractante, considerând că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere rezilierea dreptului". Reclamanta arată că actul care se putea ataca era numai hotărârea de anulare a licitaţiei emanate de la organul abilitat al pârâtei, aceasta fiind o regie autonomă cu un statut de funcţionare extrem de complex, act pe care de altfel, dacă ar fi existat, l-ar fi atacat.
S-a mai arătat că instanţa de fond a interpretat eronat obiectul cauzei, soluţionând cauza fără a avea în vedere ilegalitatea pe care a invocat-o şi anume că reclamanta SC T.G.M. SRL prin reprezentanţii săi legali a participat la concursul de oferte-licitaţie organizate de către pârâtă, ce a avut loc la 13 august 2007, concurs ce a trebuit a fi reluat în data de 28 august 2007, pe considerentul că, cuantumul chiriei stabilite pe caietul de sarcini ce a stat la baza licitaţiei este peste nivelul ofertat.
Prin caietul de sarcini nr. 7871/2007 privind închirierea P.S. este stipulat clar obiectul închirierii şi anume suprafaţa de producţie şi mijloacele fixe destinate activităţii specifice şi nu terenuri agricole sau de orice altă natură care ar putea fi supuse unei eventuale retrocedări.
Prin faptul că o serie de terenuri pe care s-a edificat P.S. fac obiectul anumitor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate nu are nici un fel de relevanţă în cauza de faţă, avându-se în vedere că aceste mijloace fixe şi spaţiul de producţie aferent nu se pot retroceda.
Terenul pe care se află edificată P.S. este liber de sarcini, mai mult decât atât licitaţia pe care reclamanta a câştigat-o are ca obiect închirierea spaţiului de producţie şi nicidecum concesionarea terenurilor sau vânzarea acestora.
În susţinerea poziţiei procesuale, pârâta a arătat că a depus la instanţa de fond adresa nr. 2664 din 3 august 2007, emisă de către Primarul comunei Săpânţa, în baza căreia s-a emis de către I.P. – judeţul Maramureş, prin care i se solicita imperativ să sisteze orice demersuri şi proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a construcţiilor de pe terenurile pe care acestea sunt amplasate, întrucât au fost depuse mai multe cereri de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, raportat la dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, se impune soluţionarea cu prioritate şi celeritate a cererilor care fac obiectul pachetului legislativ, este oportun şi necesar ca până la clarificarea situaţiei juridice a terenurilor să fie sistate demersurile noastre de închiriere a P.S.
Prin Decizia nr. 228 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamantei, reţinând în considerentele hotărârii că întrucât reclamanta nu a înţeles să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile legale aplicabile în materia de achiziţii publice, respectiv Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea OUG nr. 34/2006 sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe pct. 9 a art. 304 C. proc. civ., subsumate în următoarele critici.
1. – Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât actul autorităţii contractante este numai hotărârea de anulare a licitaţiei, emanată de la organul abilitat al pârâtei, act care nu a fost prezentat de partea adversă, deşi a cerut-o pe parcursul derulării procesului, aşa încât, în opinia recurentei, nu există această hotărâre, fapt pentru care anularea licitaţiei s-a făcut în mod ilegal şi abuziv.
2. A doua critică a recurentei vizează greşita apreciere a instanţelor privind adresa prefecturii nr. 8698 din 31 august 2008, întrucât adresa prin care i se comunica anularea licitaţiei şi în care se invoca această adresă este anterioară, având nr. 8691 din 31 august 2008, fapt ce a generat grave încălcări a legii.
3. În ceea ce priveşte ultima critică, recurenta a susţinut că în mod greşit a fost apreciat obiectul cauzei dedus judecăţii, sens în care, precum şi în susţinerea celorlalte două critici circumscrise motivului de nelegalitate evocat, prezintă situaţia în fapt a cauzei de faţă.
Recursul este nefondat, Înalta Curte urmând să analizeze împreună criticile formulate circumscrise textului de lege evocat.
Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în constatarea dreptului reclamantei asupra obiectivului P.S. şi ca o consecinţă a constatării acestui drept să oblige pârâta la încheierea procesului-verbal de predare primire cu reclamanta, cu predarea efectivă a obiectivului menţionat.
Prin urmare, obiectul cauzei dedus judecăţii este o acţiune în constatarea unui drept în temeiul art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia oricine are interes se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acţiune nu poate fi primită.
Acţiunea în constatare, numite şi acţiuni în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, reglementate de textul de lege enunţat sunt acelea prin care reclamanta a solicitat instanţei să constate existenţa unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa şi nu a unui fapt. Deci cel care exercită o astfel de acţiune nu tinde ca pârâtul să fie obligat la executarea vreunei prestaţii, ci numai la constatarea de către instanţă a unor situaţii juridice sau raporturi juridice, ceea ce presupune că în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de închiriere, a cărui constatare, cu efect translativ, se cere să se facă prin hotărâre judecătorească.
De menţionat, în acelaşi context, acţiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă se poate cere realizarea dreptului, adică aceasta are un caracter subsidiar faţă de acţiunea în realizare.
Prin urmare, în mod corect şi cu aplicarea legală instanţele au apreciat că acţiunea promovată de reclamantă este o acţiune în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., fapt pentru care nu poate fi primită faţă de caracterul său subsidiar acţiunii în realizarea dreptului.
Faţă de aceste considerente, critica referitoare la cele două adrese evocate nu pot fi examinate sau analizate, în cadrul procesual stabilit, deoarece reclamanta avea posibilitatea să atace în justiţie actul autorităţii contractante care o nemulţumea, în condiţiile legii contenciosului administrativ, însă recurenta nu a uzat de această acţiune.
În consecinţă, Înalta Curte a calificat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, situaţie în care, în raport de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.G.M. SRL Baia-Mare împotriva deciziei nr. 228 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2966/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2970/2009. Comercial → |
|---|
