ICCJ. Decizia nr. 2970/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2970/2009
Dosar nr. 5036/110/2007
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5036/110/2007 din 5 septembrie 2007, reclamanta SC S. SA Slănic Moldova, societate în faliment prin lichidator judiciar C. SPRL Bacău a formulat acţiune în regres în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.216.227,25 lei sumă cu care pârâta s-a îmbogăţit fără justă cauză şi instituirea sechestrului asiguratoriu asupra întregului patrimoniu al pârâtei SC S. SRL.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta SC S. SA Slănic Moldova societate în faliment a fost obligată prin sentinţa nr. 1064 din 26 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3124/2004, la plata sumei de 6.800.000 lei, care prin divizarea societăţii comerciale fusese preluată ca pasiv de către pârâtă, în proporţie de 91,42 %.
În această situaţie lichidatorul judiciar a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile pentru formularea acţiunii în regres, invocând ca temei de drept şi art. 1108 C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii acţiunii, raportat la prevederile art. 7201 C. proc. civ., iar pe fond respingerea acţiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1108 C. civ., sub aspectul faptului că subrogarea în oricare dintre formele sale, impune plata efectivă a datoriei, ceea ce nu este cazul în speţă.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 11 februarie 2008, Tribunalul Bacău, judeţul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţiile şi a admis acţiunea obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 6.216.227,25 lei. Totodată, a respins capătul de cerere privind sechestru asigurător, reţinând că sunt întrunite condiţiile subrogaţiei legale prin înscrierea creditoarei la masa credală cu întreaga datorie, deşi potrivit proiectului de divizare aceasta trebuia suportată de ambele societăţi comerciale.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia nr. 19 din 24 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal şi hotărârea a fost schimbată în sensul că acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în mod corect a respins excepţiile prematurităţii şi prescripţiei acţiunii, invocate de către apelanta-pârâtă, determinat de faptul că lichidatorul judiciar a formulat acţiunea în regres în baza atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2006, astfel că nu era necesară realizarea concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., iar în privinţa excepţiei prescripţiei sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond a reţinut, însă, că apelul este fondat.
SC S. SRL Slănic Moldova, s-a constituit în urma divizării SC S. SA Slănic Moldova care, i-a transmis cu titlu universal o parte din patrimoniul său, respectiv elementele din activ şi pasiv, potrivit Proiectului de divizare (M. Of. nr. 337/2.02.2004), apelanta-pârâtă recunoscând prin motivele de apel, că printre elementele de pasiv transmise, se află şi datoria în sumă de 6.216.227,25 lei, faţă de SC R. SA Oneşti.
Această creditoare a chemat-o în judecată pe intimată-reclamantă, unde iniţial a fost înregistrat debitul, şi prin sentinţa civilă nr. 1064 din 26 mai 2004, a fost obligată la plata sumei de mai sus.
Deşi a fost obligată la plata sumei din litigiu, intimata-reclamantă a dat dovada de pasivitate şi nu a uzat de căile legale de atac, astfel că SC R. SA Oneşti a solicitat potrivit art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, executare silită prin înscrierea în tabloul de creanţe a societăţii cu suma de 6.216.227,25 lei.
Având în vedere, însă, că în cauză nu s-a făcut dovada încasării sumei de către creditoarea, SC R. SA Oneşti, în mod greşit, prima instanţă a admis acţiunea în regres împotriva apelantei-pârâte, potrivit art. 1108 C. civ., deoarece în această situaţie apelanta-pârâtă este înregistrată cu două datorii, una către SC R. SA Oneşti, conform Proiectului de divizare şi una către intimată-reclamantă, potrivit sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi a arătat că instanţa a nesocotit efectele puterii lucrului judecat, SC S. SA fiind obligată la plata sumei de 6.800.000 lei reprezentând o creanţă datorată în baza sentinţei civile nr. 1064 din 26 mai 2004, rămasă definitivă şi irevocabilă, pentru o datorie care aparţine prin divizare pârâtei, situaţie suficientă pentru a opera subrogaţia legală, nefiind necesară dovada achitării debitului, apărare neluată în considerare.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Plata prin subrogaţie presupune că aceasta să fie efectuată de o altă persoană decât debitorul, în achitarea creanţei de care acesta este ţinut, rezultând cu evidenţă în legătură cu efectul subrogaţiei că aceasta operează numai în măsura plăţii efective, a stingerii debitului.
Din actele dosarului rezultă că SC R. SA, în calitate de creditor a urmărit-o direct pe recurenta-reclamantă, prin înscrierea la masa credală, în baza hotărârii judecătoreşti în care figurează ca debitoare chiar această societate astfel că, odată în plus, aceasta nu poate invoca încălcarea de către instanţă a efectelor acestei hotărâri judecătoreşti, numai faptul juridic al divizării patrimoniului dar şi plata efectivă a sumei ce revenea potrivit acestui act juridic intimatei-pârâte putând justifica acţiunea recurentei-reclamante.
Potrivi art. 1108 C. civ., plata făcută prin subrogare este plata, nu făcută de către debitor, ci de către un terţ şi în urma căreia creanţa plătită, deşi stinsă faţă de creditorul plătit, continuă să existe în folosul terţului plătitor.
Cum în cauză nu a rezultat o asemenea dovadă, în mod legal, instanţa de apel a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA Slănic Moldova prin lichidator judiciar C. SPRL Bacău împotriva deciziei nr. 19 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2978/2009. Comercial → |
|---|
