ICCJ. Decizia nr. 2972/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2972/2009
Dosar nr. 6677/306/2007
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta F.C. Sibiu, în contradictoriu cu C.Ş. Sibiu şi U.N.C.C. Bucureşti, a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul situat în Sibiu înscris în C.F. nr. 185287 nr. top1371 şi obligarea pârâtei la folosul de tras, pentru folosinţa imobilului construcţie şi teren, începând cu 1 august 2007 până la predarea efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 5858 din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizate şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin precizare de acţiune, reclamanta F.C. Sibiu a renunţat la capătul de cerere privind folosul de tras lunar.
Prin sentinţa civilă nr. 1137/C din 7 iulie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea comercială precizată formulată de reclamanta F.C. Sibiu, împotriva pârâtelor C.Ş. Sibiu şi C.C. Bucureşti, ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenţională C.C. Bucureşti.
În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că, la data formulării acţiunii de către reclamantă, având ca obiect evacuarea pârâtei 1 din imobil, administrarea Şcolii de Cooperaţie aparţinea reclamantei iar în această calitate de administrator al Şcolii de Cooperaţie Sibiu, reclamanta proprietară a imobilului nu este îndreptăţită să solicite evacuarea pârâtei 1 din imobil întrucât a preluat activul şi pasivul acesteia din 1993 pe bază de protocol.
Prin cererea reconvenţională pârâta reclamantă reconvenţională U.N.C.C. C.C. a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra părţii din imobil etaj 1 Corp B înscris în C.F. 15287 Sibiu nr. top 1371 întrucât în anul 1964-1965 a efectuat aceste lucrări în valoare de 136.000 lei achitate cu dispoziţia de plată nr. 123 din 28 iulie 1964 a C.C. Bucureşti constructorului prin B.I. Sibiu.
Pârâta-reclamantă reconvenţională a depus Autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 7 din 27 martie 1970 a Consiliului Popular al Judeţului Sibiu pentru amenajarea unei încăperi (dormitor) la S.P.C., dar cererea reconvenţională a pârâtei reclamantă reconvenţională a fost respinsă, constatându-se că aceste lucrări au fost efectuate înainte de 1992, când C.Ş. a trecut în administrarea reclamantei.
Prin Decizia comercială nr. 12/A din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei F.C., C.S. Sibiu, împotriva sentinţei comerciale nr. 1137 din 7 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
A modificat sentinţa apelată în parte, în sensul că, a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtei C.C. Bucureşti, pentru C.Ş. Sibiu şi în consecinţă:
A dispus evacuarea pârâtei, respectiv a bunurilor şi persoanelor aparţinând C.Ş. Sibiu din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Sibiu din clădire â€" demisol, parter, etaj şi teren de 698,4 mp â€" înscris în C.F. 15287 Sibiu cu nr. top 1371.
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei despăgubiri lunare, reprezentând folosul de tras asupra imobilului proprietate ocupat de pârâtă, începând cu 1 august 2007 şi până la evacuarea efectivă a pârâtei, din imobilul proprietatea reclamantei.
A obligat-o pe aceeaşi pârâtă la 7162 lei, către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut în motivare că în ce priveşte constatarea potrivit căreia acţiunea de evacuare este rămasă fără obiect pe motiv că potrivit deciziei nr. 116 din 22 septembrie 1999 a U.C.C.O.M., Grupul Şcolar a trecut din administrarea C.C. în administrarea F.C. şi că administratorii nu au voie să dea afară pe cel administrat, se constată că aceasta este nelegală şi netemeinică.
A reţinut că nu există nici o dispoziţie legală să impună administratorului să tolereze în proprietatea sa persoana administrată. Pe de altă parte, Legea nr. 109 din 10 octombrie 1996 arată că C.C. -ul are ca atribuţii organizarea, finanţarea şi coordonarea învăţământului cooperatist prin şcoli proprii.
În Regulamentul de funcţionare al unităţilor şcolare din sectorul cooperatist, la art. 8 se arată că acestea au personalitate juridică şi sunt subordonate ale C.C. şi în directa subordonare a acestuia.
Astfel, după Decizia internă a C.C. nr. 116 din 22 septembrie 1992, a apărut legea cooperaţiei de consum care a înlăturat de drept acea decizie dând şcoala în subordinea directă a C.C. -ului fără să mai aibă vreo legătură cu F.C.
S-a constatat că C.Ş. a folosit imobilul în baza contractelor de locaţiune timp de 7 ani, ultimul contract expirând la 31 iulie 2007, ceea ce demonstrează că relaţia dintre reclamantă şi pârâtă este aceea dintre proprietar şi chiriaş, fiind achitată şi chiria lunar, neexistând nici un fel de acte sau fapte care să demonstreze existenţa între părţi a unor altfel de raporturi.
De altfel, pârâta nu a contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamantei.
Curtea de apel a constatat că Decizia nr. 116 din 22 septembrie 1992, de care se face vorbire la instanţa de fond, nu a fost pusă niciodată în aplicare, protocolul emis în baza ei nefiind niciodată executat, în contabilitatea reclamantei neexistând nici un act de preluare a Şcolii de Cooperaţie, nefăcându-se în cauză nici o dovadă a executării vreunui act de administrare din partea reclamantei către pârâtă.
A reţinut că în calitatea sa de proprietar, se constată că reclamanta este îndreptăţită la plata folosului de tras reprezentând chiria neachitată, începând cu data pronunţării instanţei de fond.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta U.N.C.C. C.C. Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunţate de curtea de apel, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
În susţinerea primului motiv de recurs, formulat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată în esenţă următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta F.C. Sibiu a solicitat evacuarea sa din imobilul situat administrativ în Sibiu, înscris în C.F. 185287 nr. top 1371 şi obligarea sa la folosul de tras pentru folosinţa imobilului şi teren, începând cu 1 august 2007 până la predarea efectivă, dar, pe parcursul judecării cauzei, intimata-reclamantă, după ce în şedinţa publică din 28 ianuarie 2008 i s-a pus în vedere să-şi precizeze petitul nr. 2 din acţiune, respectiv valoarea folosului de tras pentru folosinţa imobilului în discuţie, începând cu data de 1 august 2007 şi până la predarea efectivă a imobilului, a renunţat la acest capăt de cerere şi, pe cale de consecinţă, nu şi-a precizat valoarea pretenţiilor şi nici nu a achitat vreo taxă de timbru pentru acestea.
Astfel fiind, recurenta-pârâtă apreciază că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv în situaţia în care s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În ce priveşte motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că U.N.C.C. C.C. a făcut dovada că este proprietara imobilului în litigiu, or, atâta timp cât F.C. nu are decât un drept de administrare cu privire la acesta, şi cât proprietarul nu a solicitat evacuarea Şcolii de Cooperaţie şi nici nu doreşte acest lucru, administratorul nu poate să o facă.
Recursul pârâtei este fondat şi va fi admis numai în ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, din examinarea actelor dosarului, aşa cum recurenta-pârâtă susţine în recurs şi cum şi intimata-reclamantă recunoaşte, prin întâmpinarea depusă la dosar, rezultă că prin precizarea de acţiune, formulată în faţa instanţei de fond, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind folosul de tras lunar, or, în această împrejurare instanţa de apel nu a fost investită cu soluţionarea vreunei cereri privitoare la folosul de tras, nici apelul reclamantei nu a făcut referire la vreo astfel de cerere, aşa încât Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut şi, drept urmare, va admite recursul pârâtei sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la evacuarea pârâtei, Înalta Curte constată următoarele.
Instanţa de apel a reţinut că actele depuse la dosar demonstrează că relaţia dintre reclamantă şi pârâtă este aceea dintre proprietar şi chiriaş, fiind achitată şi chiria lunar, iar Decizia internă nr. 116 din 22 septembrie 1999 a U.C.C.O.M., nepusă în aplicare şi protocolul emis în baza acesteia, niciodată executat, neexistând în contabilitatea reclamantei nici un act de preluare a Şcolii de Cooperaţie, au fost încălcate de drept prin apariţia legii cooperaţiei de consum, când şcoala a trecut sub subordinea directă a C.C., fără să mai aibă vreo legătură cu F.C.
Înalta Curte va menţine dispoziţia de evacuare a pârâtei, ca urmare a admiterii recursului pârâtei numai sub aspectul criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de pârâta U.N.C.C. C.C. Bucureşti împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, care va fi modificată în parte, în sensul înlăturării obligării pârâtei să plătească reclamantei despăgubiri civile reprezentând folosul de tras, asupra imobilului din litigiu, începând cu 1 august 2007 şi până la evacuarea efectivă a pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei.
Va fi menţinută în rest Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta U.N.C.C. C.C. împotriva deciziei nr. 12/A din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtei să plătească reclamantei despăgubiri civile reprezentând folosul tras asupra imobilului din litigiu începând cu 1 august 2007 şi până la evacuarea efectivă a pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei.
Menţine în rest Decizia atacată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2974/2009. Comercial → |
|---|
