ICCJ. Decizia nr. 2976/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2976/2009
Dosar nr. 7097/105/2008
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Secţia Comercială şi de contencios Administrativ a Tribunalului Prahova sub nr. 7097/105/ din 31 octombrie 2008 reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.C.D. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa a solicitat să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 15 iunie 2007 şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului situat în comuna Berceni, sat Corlăteşti, judeţul Prahova, compus din teren în suprafaţă de 2421 mp şi construcţia compusă din două magazii şi un atelier, situate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 15 iunie 2007 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul menţionat în petitul acţiunii, pentru care pârâta a achitat la data încheierii actului avansul convenit de părţi şi diferenţa de preţ la data de 24 august 2007, conform facturi fiscale PH VEI nr. 7133153, suma de 242,814 lei. A mai arătat că pârâta s-a obligat prin antecontract să încheie actele după primirea integrală a preţului, însă aceasta a refuzat, deşi a fost notificată prin BNP L.C. la data de 15 octombrie 2008 şi nu s-a prezentat la concilierea directă din data de 16 iunie 2008, iar reclamanta a intrat în posesia imobilului după ce pârâta i-a înmânat actul de proprietate al imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare, cu reclamanta în calitate de promitentă-cumpărătoare la data de 15 iunie 2007, având ca obiect â€" teren şi construcţii â€" situat în comuna Berceni, sat Corleteşti, judeţul Prahova.
Totodată, s-a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului menţionat compus din teren în suprafaţă de 2421 mp. şi construcţie amplasată pe teren, formată din două magazii şi un atelier, identificată conform expertizelor topo D.I. şi construcţii G.E. urmând a opera transferul de proprietate de la promitenta vânzătoare la promitenta cumpărătoare cu 10.615 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la 15 iunie 2007, în baza căruia reclamanta cumpărătoare şi-a executat integral obligaţia de plată a preţului, pentru imobilul menţionat în antecontract, intrând în posesia acestuia, pârâta vânzătoare refuzând însă ulterior să se prezinte la notariat pentru încheierea actului autentic, deşi a fost notificată în acest sens.
Tribunalul Prahova a reţinut că deşi pârâta a fost de acord cu admiterea acţiunii, recunoaşterea nu s-a făcut la prima zi de înfăţişare, pentru a fi incidente prevederile art. 275 C. proc. civ., iar pe de altă parte, înaintea formulării cererii de chemare în judecată a fost pusă în întârziere prin notificarea expediată de executorul judecătoresc, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în drept făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta SC L.C.D. SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive.
- În mod greşit a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată, deşi trebuiau aplicate dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., întrucât la primul termen de judecată a recunoscut pretenţiile reclamantei din acţiune, neavând culpă procesuală.
- Pretinsa punere în întârziere s-a făcut de conivenţă cu reprezentantul reclamantei, la propunerea avocatului acesteia, considerându-se că este mai puţin costisitoare procedura în faţa instanţei de judecată, decât procedura notarială.
- Acţiunea reclamantei era inadmisibilă, faţă de clauza penală din antecontract, potrivit căruia, în cazul în care promitenta vânzătoare refuză să se prezinte la notarul public, pentru încheierea contractului în formă autentică, se obliga să restituie cumpărătoarei debitoare, avansul achitat de 100.000 Ron.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2009, apelanta prin apărător a precizat că nu mai susţine cea de-a doua critică din apel, ci numai pe cea care vizează cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească intimatei reclamante.
Prin Decizia nr. 85 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat apelul pârâtei şi a fost obligată aceasta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta pârâtă a încheiat cu intimata reclamantă antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în comuna Berceni, sat Corlăteşti la data de 15 iunie 2007, când a primit o parte din preţul imobilului, diferenţa fiindu-i achitată la data de 24 august 2007 (filele 7, 8 dosar fond), iar potrivit antecontractului avea obligaţia ca de la această dată să se prezinte la notarul public pentru încheierea actului în formă autentică.
Intimata-reclamantă a invitat-o pe apelantă la conciliere la data de 14 iunie 2008 (filele 12-13 dosar fond), la data de 29 august 2008 reprezentantul apelantei obligându-se prin înţelegerea semnată la această dată ca în termen de 30 de zile să se prezinte la notar pentru încheierea vânzării în formă autentică, potrivit înscrisului depus la dosar de către intimată, denumit înţelegere, semnat de reprezentanţii ambelor părţi, iar la data de 6 octombrie 2008 a fost notificată de executorul judecătoresc în acest sens, astfel încât apelanta nu mai poate invoca beneficiul prevederilor art. 275 teza I C. proc. civ., întrucât a fost pusă în întârziere în repetate rânduri de către intimata reclamantă, anterior promovării acţiunii la instanţă 31 octombrie 2008.
Pe de altă parte, recunoaşterea reprezentantului apelantei a pretenţiilor intimatei reclamante, nu s-a făcut la prima zi de înfăţişare, aşa cum aceasta este definită de dispoziţiile art. 134 C. proc. civ., ci înaintea dezbaterilor, de la termenul de soluţionare în fond a cauzei din 20 ianuarie 2009, după administrarea probatoriilor cu înscrisuri: expertize de specialitate şi interogatorii - la solicitarea intimatei reclamante, astfel că apelanta pârâtă nu mai putea invoca absolvirea de plata cheltuielilor de judecată în baza art. 275 C. proc. civ., aşa cum în mod judicios a constatat şi prima instanţă.
În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluţia dată în apel numai sub aspectul greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ.
În susţinerea acestei critici, recurenta a arătat că la primul termen de judecată s-a prezentat împreună cu reprezentantul părţii adverse, când a recunoscut pretenţiile formulate prin acţiune, fapt pentru care nu se poate reţine culpa procesuală a sa. În continuare mai arată că pretinsa punere în întârziere a fost efectuată de conivenţă cu reprezentantul părţii adverse la propunerea apărătorului său, faţă de faptul că întocmirea actelor la notarul public erau mai costisitoare această situaţie a determinat-o să accepte întocmirea actelor şi tergiversarea clarificării situaţiei juridice a bunurilor tranzacţionate.
În consecinţă, precizează recurenta că exprimarea sa în faţa instanţei de judecată a fost recunoaşterea integrală a pretenţiilor formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată. Solicită cheltuieli de judecată.
Criticile formulate pot fi circumscrise pct. 9 a art. 304 C. proc. civ., când instanţa a aplicat greşit legea, în speţă art. 275 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentă este nefondat, instanţele de judecată anterioare au aplicat corect dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., aşa cum se va arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ.: pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Conform regulilor generale înscrise în teza a I-a a textului de lege enunţat mai sus, cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, partea având dreptul la restituirea integrală a cheltuielilor făcute, afară de cazul în care, sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. â€" ce reprezintă o ipoteză distinctă de acordare a cheltuielilor de judecată.
Potrivit acestui text, pârâtul ce a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, excepţie făcând situaţia sau ipoteza punerii în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Prin urmare, pentru ca pârâtul să evite obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:
- să recunoască pretenţiile reclamantului, recunoaştere ce trebuie făcută în faţa primei instanţe, iar nu în apel sau recurs ori cu ocazia rejudecării; acest text nefiind aplicabil în ipoteza punerii în întârziere a pârâtului înainte de chemarea în judecată, recunoaşterea să aibă loc în acele litigii unde pârâtul poate să recunoască pretenţiile reclamantului.
În cauză, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. invocate de pârâtă, deoarece pârâta a fost invitată la conciliere la data de 14 iunie 2008, iar la data de 29 august 2008 reprezentantul pârâtei s-a obligat prin înţelegere semnată la această dată ca în termen de 30 zile să se prezinte la notariat pentru perfectarea vânzării în formă autentică, ulterior acestei date, dat fiind neîndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâtă, reclamanta a notificat - Prin executorii judecătoreşti la data de 6 octombrie 2008 în acest sens.
Cum pârâta a fost pusă în întârziere anterior promovării cererii de chemare în judecată de reclamanta â€" 31 octombrie 2008 â€" nu poate beneficia de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia acestui text de lege, - dat fiind punerea în întârziere anterior datei promovării acţiunii reclamante.
În consecinţă, Înalta Curte constată că Decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a textului de lege evocat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
Având în vedere că apărătorul intimatei a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat, dovedite cu chitanţa depusă la fila 15 dosar recurs, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.C.D. SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 85 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2977/2009. Comercial → |
|---|
