ICCJ. Decizia nr. 3023/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 3023/2009
Dosar nr. 4643/111/2006
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR G.N. ORADEA a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că reclamanta este în posesia utilajelor enumerate în anexa 1 la cererea introductivă şi constatându-se dreptul de proprietate al acesteia asupra bunurilor, să se dispună anularea tuturor actelor de indisponibilizare efectuate de executorul judecătoresc B.I., ca fiind nelegale şi prescrise.
Prin sentinţa nr. 340 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul S.N.A. Prin aceeaşi hotărâre, s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC R.I. SRL şi s-a dispus anularea licitaţiei publice din data de 27 iulie 2006, având ca obiect vânzarea bunurilor mobile aparţinând acestei societăţi şi pe cale de consecinţă, anularea actului de adjudecare din data de 24 octombrie 2006, prin care aceste bunuri au fost adjudecate în favoarea intervenientului S.N.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 24 octombrie 2006, pe baza procesului-verbal de vânzare prin licitaţie a bunurilor mobile ale debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, bunurile în cauză s-au adjudecat în favoarea adjudecatarului S.N.A., în contul creanţei derivate din contractul de asistenţă juridică nr. 137/2000 investit cu formulă executorie.
Executarea silită a fost pornită de intervenientul în interes propriu S.N.A., iar în prealabil actului de adjudecare, bunurile au fost indisponibilizate în baza procesului-verbal de sechestru nr. 90 din 14 martie 2002 şi predate în custodia SC M.I. SRL ORADEA. Potrivit procesului-verbal nr. 90 din 31 martie 2003, bunurile mobile au fost indisponibilizate şi predate în custodia reclamantei SC M. SA ORADEA, societate care ulterior, a fost supusă dizolvării de drept prin încheierea nr. 8074 din 30 martie 2006 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, fiind numită lichidator judiciar G.N.
Referitor la acţiunea principală, prima instanţă a respins capătul de cerere privind constatarea stării de fapt a deţinerii în posesie de către reclamantă a bunurilor în cauză, ca fiind inadmisibilă, reclamanta având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra bunurilor în cauză, prima instanţă a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece reclamanta deţine aceste bunuri în posesie şi folosinţă cu titlu de predare în custodie, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.
În ceea ce priveşte legalitatea procedurii de executare, instanţa a reţinut că susţinerile reclamantei nu au fost dovedite, iar în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ. nu era împlinit la data introducerii cererii de executare silită, titlul executoriu fiind emis la data de 24 septembrie 2002, respectiv Decizia nr.1657/2002, prin care a fost menţinută în parte sentinţa nr. 5421 din 29 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Oradea.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SA ORADEA, instanţa fondului a apreciat că este întemeiată, întrucât actul de licitaţie a fost întocmit la 27 iulie 2006, adjudecarea bunurilor aparţinând debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, fiind ulterioară desemnării lichidatorului judiciar, respectiv la data de 30 martie 2006. A mai reţinut instanţa că după deschiderea procedurii insolvenţei, toate actele şi operaţiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic şi orice încălcare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu privire la regimul actelor juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii fiind sancţionate cu nulitatea absolută.
Pentru aceleaşi considerente, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de adjudecatarul S.A.N., potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de reclamanta SC M. SA ORADEA şi intervenientul S.A.N., iar prin Decizia nr. 36 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 111 C. proc. civ., cererea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, iar faptul posesiunii bunurilor mobile nu este suficient pentru a-i legitima dreptul de proprietate, reclamanta având doar calitatea de custode al acestor bunuri, cu obligaţia de a asigura conservarea acestora şi nu are dreptul de a săvârşi acte de dispoziţie. S-a mai reţinut că reclamanta a avut iniţial calitatea de comodatar, apoi de custode, posesia sa asupra bunurilor fiind precară, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.
În ceea ce priveşte apelul intervenientului S.A.N., instanţa a reţinut că în mod corect a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, cu referire la faptul că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, actele juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii falimentului, sunt supuse autorizării judecătorului sindic.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs intervenientul S.A.N., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desfiinţarea deciziei recurate, admiterea apelului şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de intervenţie în interes propriu, astfel cum a fost formulată.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut că deşi prin motivele de apel a formulat o serie de critici la soluţia instanţei de fond, curtea s-a rezumat la a le enumera, fără însă a le analiza şi a se pronunţa asupra acestora. A precizat recurentul că, deşi a învederat instanţei că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2006, ci ale Legii nr. 359/2004, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei critici, preluând motivarea instanţei fondului, pe acest aspect.
În strânsă legătură cu prima critică formulată, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, nefiind incidente cauzei, având în vedere că urmare a nerespectării art. 30 din Legea nr. 359/2004, respectiv neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală, SC R.I. SRL ORADEA a intrat în dizolvare de drept.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Dispoziţiile sus menţionate supun spre analiză dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care obligă instanţa de judecată să arate în considerentele hotărârii, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate criticile părţilor.
Având în vedere că recurentul a pus în discuţie în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Înalta Curte va reţine spre examinare criticile formulate.
Analizând Decizia recurată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că în adevăr, intervenientul a formulat o serie de critici, atât în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii reconvenţionale, cât şi cea de respingere a cererii de intervenţie, apreciind că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 şi nu cele ale Legii nr. 85/2006. Sub acest aspect, se constată că, deşi a reţinut criticile formulate, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, mărginindu-se la a îmbrăţişa punctul de vedere al instanţei fondului, cu privire la aplicabilitatea art.46 din Legea nr. 85/2006, fără a analiza criticile privind soluţia de admitere a cererii reconvenţionale şi fără a examina incidenţa dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004. De altfel, în ceea ce priveşte apelul intervenientului, instanţa se rezumă la o singură frază, apreciind ca fiind corectă soluţia fondului, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, cu referire la art. 46 din Legea nr. 85/2006.
Pentru analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii, se vor analiza dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 85/2006 şi art. 30 din Legea nr. 359/2004.
Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, prevede că toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, fără autorizarea judecătorului sindic sunt nule. Or, în speţă, se constată că în mod greşit instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale sus menţionate, nefiind vorba de o societate intrată în procedura insolvenţei, aceasta fiind statuată de legiuitor ca fiind starea patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
Totodată, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se observă că SC R.I. SRL ORADEA a fost supusă procedurii speciale prevăzută de dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 359/2004, fiind dizolvată de drept, conform încheierii nr. 72907 din 8 decembrie 2005 a judecătorului delegat la ORC, astfel încât, deşi ambele proceduri au aceeaşi finalitate, respectiv lichidarea unei societăţi comerciale, nu se poate pune semnul egalităţii între insolvenţă şi procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004.
De asemenea, în raport de cererile formulate şi disjunse, se constată că instanţa nu a stabilit cadrul procesual, în sensul de a stabili obiectul litigiului, respectiv contestaţie la executare sau acţiune în pretenţii de drept comun şi nu s-a procedat la verificarea situaţiei juridice a celor două societăţi, părţi în prezenta cauză.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul în interes propriu S.N.A., împotriva deciziei nr. 36 din 17 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3030/2009. Comercial → |
|---|
